ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Elementele fundamentale examinate în precedentele doua capitole formeaza baza unei abordari sistematice pe care orice inginer proiectant o poate urma, indiferent de domeniul în care activeaza. Abordarea nu se bazeaza pe o metoda unica, ci foloseste o suma de metode, unele cunos 545j98f cute mai bine, altele mai putin, combinate în diferite moduri, în functie de obiectiv.
4.1 PROCESUL GENERAL DE REZOLVARE A PROBLEMELOR
Metoda generala de rezolvare a problemelor, prezentata în continuare, implica trecerea treptata de la calitativ înspre cantitativ, fiecare pas fiind mai la concret decât anteriorul. În acest context, se vor face referiri la doua aspecte ce tin de psihologia cunoasterii: modificarea unei situatii (operare) si testarea rezultatelor (evaluare/verificare).
Toate procedurile propuse în continuare trebuie întelese ca îndreptare operationale bazate pe modelele de dezvoltare a produsului tehnic si pe logica de rezolvare a problemelor din aproape în aproape (pas cu pas).
Activitatea de planificare si design poate fi descrisa drept procesare de informatie. Dupa procesare, este necesar ca varianta rezultata sa fie îmbunatatita, în sensul sporirii valorii solutiei. Acest lucru poate fi realizat fie prin repetarea etapei (pasului) la un nivel superior de informare, fie prin executarea altor etape de lucru.
Repetarea pasilor de lucru reprezinta un proces iterativ prin care o varianta de solutie este prelucrata pas cu pas, pâna la obtinerea unui rezultat satisfacator. Parcurgerea repetata a unor pasi, realizarea unei bucle de reiterare, este un procedeu des întâlnit în toate etapele procesului de design. Pentru ca procesul iterativ sa fie cât mai eficient, bucla de ciclare nu trebuie sa fie prea larga, adica sa contina un numar limitat de pasi. Subîmpartirea procesului în grupe de actiuni, separate prin actiuni decizionale, asigura supravegherea fluxului de activitati si realizeaza legatura între obiective, planificare, executie si control. Cu ajutorul acestor legaturi se poate constitui schema logica a unui proces general de gasire a solutiilor problemelor (fig.4.1).
(problema) Confruntare
 |
|||||
 |
|||||
 |
|||||
Informare
 |
|||
|
|||
Definire
 |
Creatie
 |
Evaluare
 |
Procesul general de identificare a solutiilor
Orice activitate de design debuteaza prin luarea la cunostinta, situarea într-un prim contact cu problema. Etapele buclei sunt descrise succint, în continuare.
Acest proces iterativ care porneste de la confruntare, prin creatie, spre decizie, trebuie repetat în fiecare etapa a procesului de design.
 |
 |
|||
 |
|||
Fig. 4.2 Procesul general de luare a deciziilor
Luarea deciziilor implica urmatoarele consideratii (fig.4.2):
în cazul în care obiectivele etapei precedente au fost atinse, se poate trece la urmatoarea etapa (pas); daca rezultatele sunt nesatisfacatoare, procesul nu poate avansa;
daca resursele permit repetarea etapei (sau a mai multor etape precedente, daca este cazul), iar previziunile sunt încurajatoare (se asteapta rezultate pozitive), pasul poate fi repetat la un nivel superior de informare;
în situatia în care previziunile sunt negative, si nici resursele nu permit revenirea, procesul trebuie stopat.
4.2 Etape de lucru în procesul de planificare si design
În principiu, procesul de planificare si design debuteaza cu activitatea de planificare si clarificare a obiectivului. Acest lucru implica o serie de actiuni, între care identificarea functiilor necesare, elaborarea solutiilor de principiu, construirea structurilor în sistem modular, pâna la final, reprezentat de elaborarea documentatiei pentru întregul produs.
Procesul de planificare si design poate fi împartit în urmatoarele etape principale:
1. Planificarea produsului si clarificarea temei: enumerarea/descrierea informatiilor.
2. Proiectarea conceptuala: specificarea principiului.
3. Proiectarea formelor: descrierea proiectului constructiv (ansamblu).
4. Proiectarea componentelor: descrierea produsului si a productiei.
Asa cum se poate constata practic, în majoritatea cazurilor, între aceste etape nu se poate trasa o linie de demarcatie clara. De asemenea, de multe ori este necesara întoarcerea la etapa precedenta. De exemplu, din cauza descoperirii unor noi functii auxiliare este necesara întoarcerea la etapa proiectarii conceptuale în scopul refacerii structurii functiilor.
Etapa I: Planificarea produsului si clarificarea temei
Pentru a ajunge proiect, o idee de produs trebuie sa fie promitatoare atât din punct de vedere economic, cât si al cerintelor pietei si companiei.
Stabilirea conditiilor în care vor fi realizate produsele poate sa fie rezultatul unui proces sistematic, dar si ca urmare a unor discutii mai putin formale ori sedinte de generare a ideilor. Câteva idei de produs sunt identificate si apoi discutate în scopul alegerii celei mai bune. Rezultatul acestei etape este descrierea informatiilor sub forma unei liste de cerinte.
Etapa II: Proiectarea conceptuala
Dupa parcurgerea etapei de clarificare, proiectarea conceptuala are ca scop determinarea solutiei de principiu. Acesta poate fi obtinut prin abstractizarea problemelor esentiale, stabilirea structurilor functiei, identificarea celor mai potrivite principii de lucru, urmata de combinarea acestor principii într-o structura functionala. Rezultatul etapei de conceptie îl constituie descrierea principiului.
Etapa de proiectare conceptuala contine câteva faze care trebuie parcurse în totalitate. Prin omiterea unei faze, pot aparea erori ale solutiei de principiu extrem de greu de corectat în etapele de proiectare a formelor sau de detaliere.
Etapa III: Proiectarea formelor/proiectarea constructiva
În aceasta etapa, proiectantul, pornind de la un concept (o structura functionala, solutie de principiu), trece la stabilirea structurii constructive a ansamblului general, în conformitate cu criteriile tehnice si economice. Finalitatea acestei etape o constituie descrierea amanuntita a proiectului de produs.
Fig. 4.2 Etapele procesului de planificare si design
Uneori, este necesara realizarea simultana a mai multor proiecte preliminare, în scopul evaluarii acestora si al stabilirii avantajelor si dezavantajelor fiecarei solutii. În final solutia este evaluata pe criterii tehnice si economice, rezultând informatii care îl situeaza pe designer la un nivel superior de cunoastere.
De multe ori, se pot combina idei si/sau solutii apartinând diverselor variante dezvoltate în paralel, rezultatul, solutia finala, fiind de fapt un hibrid, o însumare a elementelor pozitive apartinând acestora.
Proiectul definitiv necesita verificarea îndeplinirii functiei, a compatibilitatii spatiale, a eforturilor si rezistentei ansamblului. Totodata, în acest stadiu, trebuie verificata viabilitatea economica a proiectului. Numai dupa aceste verificari se poate trece la etapa finala, de proiectare a componentelor si de întocmire a documentatiei.
Etapa IV: Finalizarea proiectului. Stabilirea detaliilor
Aceasta etapa contine foarte multe si variate activitati: stabilirea aranjamentelor spatiale, a formei si dimensiunilor finale ale componentelor, proprietati ale suprafetelor (finisaje, acoperiri etc.), stabilirea materialelor, posibilitati de productie, estimarea costurilor, realizarea tuturor categoriilor de desene si documente. Rezultatul etapei este specificarea productiei.
Aceasta etapa finala este departe de a fi lipsita de importanta, fiind una de rutina, dupa cum s-ar putea crede. Lipsa interesului si desconsiderarea etapei pot cauza aparitia erorilor, când, de fapt unul dintre scopurile acesteia este indentificarea eventualelor greseli si optimizarea, nu atât la nivelul solutiei generale, cît mai ales în ce priveste ansamblurile si componentele.
Din schema din figura 4.2, rezulta ca urmatoarele activitati sunt cruciale:
optimizarea principiului;
optimizarea proiectului (forme, materiale);
optimizarea productiei.
Aceste activitati se întrepatrund si se influenteaza reciproc. Este evident faptul ca unele criterii importante de productie (dimensiuni, procedee tehnologice), influenteaza într-o mare masura etapa de proiectare conceptuala, dupa cum materialele alese determina forma si dimensiunile componentelor.
Principalele etape ale procesului de design, descrise anterior, nu pot fi delimitate cu precizie, unul dintre motivele principale fiind tocmai suprapunerea activitatilor specifice fiecareia dintre ele. Astfel, este posibil ca o decizie conceptuala sa necesite o schita, sau chiar un desen la scara si invers, proiectul preliminar stabilit în etapa de proiectare a formelor sa fie figurat doar sub forma unor schite brute.
În schema din figura 4.2 nu este specificat nimic în legatura cu eventuale componente sau ansambluri realizate de sub-contractori, deoarece aceasta depinde de tipul de productie. Dat fiind specificul unui asemenea tip de productie, întâlnit cu precadere la constructiile modulare, sau la familii de produse, acesta nu face parte, si nu urmareste etapele procesului de design.
|
