STANDARDIZAREA LA NIVEL NATIONAL, EUROPEAN SI INTERNATIONAL
1. Concepte de baza: standardizarea si standardul.
Standardizarea este o activitate complexa de elaborare a unor documente de referinta denumite standarde, prin care se urmareste optimizarea desfasurarii activitatilor stiintifico-tehnice, economice si sociale in diferite domenii.
Standardizarea este activitatea de uniformizare planificata a unor produse materiale sau imateriale, efectuata in comun de factorii interesati in folosul general. Standardizarea promoveaza rationalizarea si asigurarea calitatii in economie, tehnica, stiinta, administratie si serveste la cresterea securitatii oamenilor si a produselor. Intrucat progresul tehnic poate avea uneori si efecte secundare negative, standardele au devenit sursa de incredere pentru utilizatorii tehnici, pentru protectia consumatorilor, pentru protectia muncii si a mediului inconjurator.
Din definitia adoptata in standardul roman* referitoare la standardizare rezulta ca aceasta este o „activitate specifica pentru care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, vizand obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat“.
Documentele comune ale organismelor de standardizare internationale si europene** precizeaza ca „standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut care furnizeaza - pentru utilizari comune si repetate - reguli, linii directoare sau caracteristici referitoare la activitati sau rezultatele lor, garantand un nivel optim de ordine pentru comunitate in ansamblul sau“.
Pentru a preveni aparitia barierelor tehnice in calea comertului in documentele Uniunii Europene se face urmatoarea precizare:*** „standardul este o specificatie tehnica, aprobata de un organism de standardizare recunoscut, utilizata pentru aplicari repetate sau continue, a carei respectare nu este obligatorie“.
Caracterul facultativ al standardului se poate justifica astfel:
elaborarea lui se face pe baza acordului liber consimtit al partilor interesate (producatori, comercianti, consumatori, administratia publica), deci nu poate fi obligatoriu. Standardul este elaborat prin consens de catre cei interesati si este aplicat de toti cei care vor;
agentii economici de la nivel national, regional sau international nu au aceleasi posibilitati tehnice de realizare a produselor/serviciilor, unii dintre ei se situeaza sub nivelul prescris in standarde. Obligativitatea standardului ar determina eliminarea lor de pe piata si ar constitui o bariera tehnica in calea comertului;
Realizarea produselor sub nivelul de calitate prescris in standarde poate fi cauza eliminarii de pe piata a unor agenti economici.
Aplicarea standardului in activitati comune desfasurate de mai multi agenti economici care actioneaza intr-un anumit domeniu si care au caracter repetitiv determina o crestere a eficientei economice in avantajul comunitatii in ansamblul sau.
Standardul asigura un grad optim de ordine in tranzactiile comerciale prin utilizarea unei terminologii adecvate de clasificare si codificarea marfurilor, de marcare, etichetare etc.
. Obiectivele principale ale standardizarii
Din analiza multiplelor implicatii si efecte directe sau indirecte ale standardizarii, se pot sintetiza trei obiective principale:
a) asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor/serviciilor;
b) rationalizarea economic& 242e41c #259; prin tipizare, unificare si modulare;
c) facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico‑stiintifice.
a) Asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor/serviciilor
In standarde sunt specificate valorile minime ale principalelor caracteristici de calitate ale produselor, care sunt necesare pentru realizarea si comercializarea lor.
Prescrierea in standarde a unui nivel minim al caracteristicilor produselor, stimuleaza preocuparile producatorilor pentru depasirea lui si cresterea nivelului calitativ al produselor in pas cu modificarile ce intervin ca urmare a progresului tehnic.
In afara de principalele caracteristici de calitate sau de conditii generale de calitate, standardele mai cuprind metodele de analiza si incercari, modalitatile de efectuare a receptiei calitative a loturilor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, pastrare, precum si regulile de marcare, etichetare.
Prin cunoasterea continutului standardelor si urmarirea respectarii lor de catre producatori si comercianti, se asigura premisele necesare atingerii acestui obiectiv.
Standardele sunt cele mai bune surse de documentare in domeniul calitatii si in acelasi timp pot constitui cai de reducere a pierderilor datorate non-calitatii si supracalitatii, la nivel micro si macroeconomic.
Prin intermediul standardelor se asigura si protectia consumatorilor si a mediului inconjurator de efectele nocive ale unor substante continute in produse ale caror proportii sunt prescrise in limitele admise.
Continutul standardelor se modifica periodic in functie de progresul tehnic inregistrat in domeniul tehnologiei, grupelor de marfuri care fac obiectul standardizarii.
Aparitia standardelor din familia ISO 9000 : 2000 privind sistemul de management al calitatii constituie cel mai bun argument ca standardizarea contribuie hotarator la asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor/serviciilor.
b) Rationalizarea economica a produselor prin tipizare, unificare si modulare
Tipizarea produselor are ca scop stabilirea unei game rationale de tipuri si marimi ale produselor, in functie de necesitatile manifestate intr-o anumita perioada de timp.
Tipizarea are doua functii: selectiva si constructiva.
Functia selectiva consta in limitarea gamei sortimentale la nivel minim, prin eliminarea tipurilor destinate sa satisfaca aceeasi nevoie, dar care au caracteristici constructive diferite.
Functia constructiva consta in diversificarea gamei sortimentale prin folosirea unui numar restrans de elemente constructive de baza, care se pot combina multiplu.
Aplicarea in practica a celor doua functii contribuie la solutionarea optima a celor doua tendinte, oarecum contradictorii, de unificare si diversificare.
Stabilirea numarului optim de tipuri de produse din aceeasi grupa se face in functie de cheltuielile in productie si cele din exploatare, asa cum rezulta din fig. 1. Cu cat numarul de tipuri creste, se reduc cheltuielile din exploatare, dar cresc cele din productie. Zona optima se afla intre N1 si N2, respectiv la intersectia curbelor 1 si 2, unde nivelul cheltuielilor totale (productie si exploatare) se afla la nivelul minim (3).
Fig. 1. Gama sortimentala optima /75/
Unificarea consta in selectionarea unor dimensiuni tip ale elementelor structurale (piese, subansamble) in vederea utilizarii lor pentru executarea mai multor produse dintr-o serie sau familie de produse.
Fig. 2. Sistem arborescent de unificare /76/
Familiile de produse unificate constructiv sunt alcatuite din grupe de marfuri similare din punct de vedere al destinatiei compuse dintr-un element de baza (ex. sasiu auto) si mai multe variante tip posibile (piese, subansamble), caracterizate printr-un grad inalt de unificare asigurandu-se interschimbabilitatea pieselor (de exemplu, familia de autoturisme Dacia 1300, 1310, 1410, calculatoare electronice etc.).
Modularea consta in corelarea dimensiunilor unor componente unificate constructiv, numite module, care pot fi combinate in mai multe variante, rezultand o serie de produse diversificate care satisfac nevoi la cote diferite de satisfactie. Acest principiu constructiv este des utilizat in cazul produselor electronice (PC, TV, RR etc.), mobila moderna, ambalajele de prezentare corelate dimensional cu cele de transport etc.
Efecte economice ale
standardizarii prin tipizare, unificare si modulare sunt considerabile.
Astfel, volumul documentatiei de proiectare se reduce de 5-7 ori, durata
proiectarii produselor noi scade de
4-5 ori, iar cheltuielile cu manopera se reduc cu un procent cuprins intre 40
si 50 %.
c) Facilitarea schimbului international de produse/servicii si informatii tehnico-stiintifice
Standardizarea contribuie la stabilirea unui limbaj comun intre partenerii de afaceri prin terminologia adoptata referitoare la concepte, simbolizari, codificari, sisteme de marcare ecologica, sistemul international de unitati de masura etc., facilitand schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale si internationale.
Un rol deosebit in realizarea acestui obiectiv il au standardele europene si cele internationale care devin obligatorii pentru toate tarile membre ale organismelor respective de standardizare.
De aceea, in contractele economice se stipuleaza numarul standardului de referinta recunoscut de partile implicate in afaceri si astfel se evita unele litigii, ce ar putea sa apara printr-o interpretare diferita a terminologiei, a metodelor de control a calitatii loturilor de marfuri etc.
Standardizarea nu se aplica numai in domeniul tehnic, ea a devenit un factor cheie pentru definirea strategiilor intreprinderilor, organizatiilor din toate sectoarele de activitate. In domeniile industriei si a afacerilor, standardizarea a patruns incet dar sigur, iar acum si in domenii conexe, cum ar fi: cercetarea, dezvoltarea, marketing si managementul calitatii. Ea contribuie la dezvoltarea unei intreprinderi pe masura ce noi sectoare i se deschid si noi protagonisti se implica. La standardizare apeleaza intreprinderi de toate marimile, dar si asociatii, colectivitati locale si mai ales industria de servicii (fig. 3.).
Standardizarea permite unor intreprinderi sa fie informate in legatura cu transformarile ce au loc pe piata internationala, transformari care le vizeaza, si le ajuta sa fie cu un pas inaintea altor intreprinderi care continua sa ignore ceea ce se intampla pe piata.
In prezent exista domenii noi in care standardizarea nu cunoaste frontiere, nici macar regionale. De exemplu, cele legate de mediu de securitate, tehnologii informationale care nu pot fi tratate decat la nivel international.
3. Standarde pentru calitatea serviciilor
Sectorul serviciilor reprezinta un domeniu vast care trebuie sa faca obiectul standardizarii. Incepand cu elaborarea standardului de terminologie pentru crearea unui ansamblu de termeni de referinta. Termenii - cheie care definesc obiectivele serviciilor sunt: responsabilitatea, transparenta, increderea (care fidelizeaza clientela) si CALITATEA ca punct de referinta, din care decurge si interesul pentru standarde.
Clientii serviciilor solicita standarde care sa le furnizeze elemente de comparatie cu ceea ce exista la nivel international.
Standardizarea a devenit treptat obisnuinta, si va continua sa fie in viitor indispensabila in multe sectoare de servicii, cum ar fi cele de transport, turism, educatie, sanatate, banci, administratie publica etc.
3.1. Standarde pentru calitatea serviciilor din turism
Obiectivul urmarit in acest domeniu consta in definirea unui nivel de calitate al activitatilor de turism pentru un segment de clienti, nivel perceput de catre acestia si care poate sa conduca la obtinerea unei marci distincte. Aceasta presupune implicarea tuturor specialistilor din turism de la nivel local pana la nivel national din domeniile hotelier, restaurante, unitati de agrement, obiective culturale etc. dar si a celor din transport, comert. activitatile turistice sunt complexe, iar nivelul serviciilor este uneori departe de sensul adevarat al conceptului de calitate. Reconcilierea serviciilor cu nivelul de calitate presupune sa se mizeze totul pe calitate si sa se elaboreze standarde care sa se aplice, atat in unitatile de turism cat si in serviciile conexe acestora.
Calitatea trebuie sa devina un crez pentru toti cei implicati direct sau indirect in activitati turistice. Aceasta presupune constientizarea sintagmei „lucrul bine facut de prima data“. Etapele de parcurs pot sa difere in functie de stadiul atins la diferite nivele.
Standardizarea in turism are ca scop elaborarea si promovarea de referentiale normative si, apoi obtinerea unui consens intre toate partile interesate. Factorii principali care pot determina acest demers sunt organismele profesionale (Federatia hotelurilor), ministerul turismului etc.
Aprecierea calitatii unitatilor de cazare se face de regula prin numarul de 'stele' care nu reprezinta calitatea primirii si a serviciilor turistice in general; sunt apreciate in principal componentele materiale, tangibile ale retelei hoteliere si mai putin calitatea componentei imateriale intangibile a serviciilor turistice.
4. Principiile de baza ale activitatii de standardizare
Activitatea este voluntara. Oricine are dreptul de a colabora pe baza de reciprocitate, inclusiv parteneri straini reprezentati pe piata.
Publicitate. Toate propunerile de standardizare si proiectele standardelor sunt publicate si supuse dezbaterilor.
Participarea tuturor factorilor interesati. Fiecare isi poate apara interesele. Statul este un partener important alaturi de ceilalti factori interesati.
Uniformitatea. Activitatea de elaborare a standardelor cuprinde toate domeniile tehnice, iar reglementarile de elaborare a lor asigura uniformitatea structurii acestora.
Veridicitatea. Standardele reflecta intocmai realitatea, nu anumite puncte de vedere. Ele se redacteaza pe baza cunoasterii tehnico-stiintifice, fara a se intra in amanunte.
Aplicarea in interesul general. Standardele trebuie sa cuprinda probleme de interes general pentru o anumita comunitate. Nu exista standarde fara aplicabilitate. Interesul tuturor este mai presus decat avantajul unui singur partener.
Standardizarea tine seama de ultimele realizari stiintifice. Standardele oglindesc nivelul tehnicii in momentul elaborarii lor.
Luarea in consideratie a situatiei economice. La elaborarea unui standard trebuie analizate efectele economice ale acestuia. Se standardizeaza numai ce este absolut necesar. Standardizarea nu este un scop in sine.
Internationalitatea. Activitatea de standardizare are la baza efectele economice ale unui comert mondial fara piedici de ordin tehnic si a unei piete comune in Europa. De aceea sunt necesare standarde internationale si intr-o mai mare masura standarde europene
5. Efectele standardizarii
Terminologia. Pentru fiecare domeniu de standardizare se utilizeaza o anumita terminologie care este explicata prin definitii sintetice in vederea facilitarii intelegerii exacte de catre toti partenerii de afaceri, indiferent de tara din care provin. Astfel se evita aparitia unor litigii intre partenerii de afaceri din cauza intelegerii eronate a unor termeni, carora le dau semnificatii diferite.
Sistematizarea. Sistematizarea cuprinde optimizarea diferitelor aspecte referitoare la informatii, materiale, siguranta, sanatate, mediul inconjurator etc.
Standardele pentru transmiterea electronica a informatiilor in afaceri, comertul electronic, care vor inlocui schimbul de documente de hartie utilizat pana acum. Astfel se stabileste setul de semne utilizat, vocabularul si gramatica pentru transmiterea electronica a informatiilor in afaceri, care sunt prelucrate si intelese de toti partenerii de afaceri.
Sistematizarea in transporturi este necesara la transbordarea marfurilor (trecerea marfurilor de pe un mijloc de transport pe altul), deoarece mijloacele de transport sunt limitate ca spatiu si ca incarcatura optima: standardizarea acestui lant si aranjarea modulelor (container, paleta, lada, etc.) in lantul de transport prin prevederi care permit realizarea legaturii dintre diferitele module si mijloace de transport (vehicul rutier, nava, etc.). Din punct de vedere tehnic, aceste legaturi presupun compatibilitatea sistemelor de prindere a diferitelor elemente.
Siguranta. Siguranta este situatia in care riscul este mai mic decat riscul limita. In standarde sunt stipulate prescriptii de securitate care contin date tehnice si masuri de comportare care trebuie respectate in fiecare situatie pentru ca riscul limita sa nu fie depasit. Prescriptiile de securitate se stabilesc atat prin legi si reglementari juridice, cat si de catre specialisti care le prescriu in standarde. Riscul este legat de un anume procedeu sau de starea tehnica a unui produs (echipament) in timpul utilizarii. El este prezentat ca un raport de probabilitate totalizator, care tine seama de frecventa aparitiei evenimentelor care conduc la pagube care pun in pericol viata si sanatatea omului sau deterioreaza calitatea mediului inconjurator. Pericolele sunt cauzate de nivelul de zgomot, poluarea apei si aerului, degajarea caldurii etc.
Ergonomiea. Standardizarea in ergonomie are in vedere crearea unor conditii optime de munca, prin luarea in consideratie a particularitatilor antropometrice, fiziologice, psihologice si de capacitatea omului care lucreaza intr-un anumit mediu. Cunoscandu-se datele antropometrice ale corpului uman s-au stabilit dimensiunile si forma componentelor locului de munca si ale mijloacelor de lucru. Avand datele fiziologice se poate determina capacitatea de lucru a omului. Pentru aceasta se au in vedere variatiile masurabile ale organismului uman in timpul lucrului, de ex. pulsul inimii, temperatura corpului, tensiunea arteriala, frecventa de respiratie si altele care dau informatii asupra solicitarii omului. Analizele psihologice urmaresc problemele referitoare la satisfactia in munca, cauzele aparitiei monotoniei in timpul lucrului, datorita si influentei culorilor. Astfel se urmareste crearea conditiilor optime pentru acomodarea omului cu mediul de lucru.
Managementul calitatii. Pentru o intreprindere producatoare sau pentru o intreprindere prestatoare de servicii (turism, comert, transport, invatamant etc.) este necesar sa se stabileasca conditii de calitate pentru rezultatul muncii pe baza necesitatilor clientilor si pe baza propriilor conditii impuse.
Managementul calitatii este definit ca totalitatea activitatilor de conducere a calitatii, de planificare, de asigurare si de control al calitatii.
Daca un client doreste sa castige increderea in capacitatea de management al calitatii intreprinderii producatoare, el poate solicita un audit al calitatii care sa demonstreze existenta principalelor elemente de asigurarea calitatii.
Protectia consumatorilor. Informarea consumatorilor si cerintele unei concurente oneste necesita obiectivitate, exprimare clara si posibilitatea de comparare corecta a informatiilor, ceea ce se asigura prin standarde. Pentru satisfacerea acestor cerinte s-au impus trei sisteme: sistemul de marcare, sistemul de descriere a marfii si testarea marfii.
a) Sistemul de marcare
Prin marcare se intelege atestarea prin semne scrise sau desenate ca produsul este conform prescriptiilor stabilite prin standard. Marca serveste la transmiterea informatiilor verificabile asupra produsului intr-o forma unitara in scopul intelegerii intre furnizor si client.
b) Sistemul de descrierea marfii
Descrierea marfii da o informatie verificabila, comparabila si structurata dupa anumite principii si se refera la toate caracteristicile sau numai la caracteristicile esentiale ale produsului. Ca si marca, descrierea produsului serveste la transmiterea informatiilor verificabile asupra produsului intr-o forma unitara in scopul intelegerii intre furnizori si clienti.
Consta in verificarea si evaluarea proprietatilor esentiale pentru stabilirea capacitatii de utilizare. Scopul acestei testari este de a pune la dispozitia consumatorului informatii reale, necesare pentru luarea unei decizii de cumparare. De regula, testarea marfurilor se face pentru compararea unui numar reprezentativ de marfuri de pe piata, utilizate in acelasi scop. Rezultatele verificarilor pot fi comparate intre ele datorita aceluiasi mod de apreciere a rezultatelor determinarilor, in punctele esentiale. (Problemele complexe ale relatiei calitate‑protectia consumatorului sunt tratate la cap. 11).
Protectia mediului inconjurator. Mentinerea continutului de substante nocive din sol, aer si apa intre anumite limite, necesita procedee de verificare si luarea unor masuri impotriva efectului de emisie. Atunci cand valorile limita nu sunt stabilite prin lege, acestea se gasesc in standarde.
Astfel sunt indicate in standarde valorile limita pentru cantitatea de plumb sau de cadmiu din vesela, sau determinarea continutului de metale grele din lacuri si vopsele, sau determinarea continutului si a cantitatii de formaldehida cedata din placi aglomerate si din spume de izolare (vezi cap. 12).
Tehnica informatiei - comunicarea sistemelor deschise (Open Systems Interconnection OSI)
In ultima perioada de timp a aparut nevoia de comunicare a datelor intre echipamente de calcul, intre echipamente de calcul si instalatiile lor periferice raspandite in spatiu, cu posturi de lucru si banci de date, cu unitati de transmitere ceea ce a dus la necesitatea unei standardizari internationale. Ea are la baza un model de referinta al OSI. Sistemul deschis este acela care poate comunica cu alte sisteme dupa anumite reguli. Un sistem este format din unul sau mai multe calculatoare (cu software corespunzator), instalatiile periferice, terminale, personal operator, utilizator, medii de transmitere etc., care formeaza un tot independent, capabil sa prelucreze date, sa le transmita si sa le stocheze. Comunicarea sistemelor deschise se face conform unor procedee standardizate, a caror respectare pune utilizatorul in situatia sa colaboreze prin statii de date, retele si calculatoare. Modul de referinta OSI stabileste reguli de baza dupa care se efectueaza comunicatiile in sisteme deschise /65/.
6. Tipuri de standarde
Standardele se clasifica in principal dupa continut si nivelul de standardizare.
Tipurile de standarde dupa continut sunt urmatoarele:
standarde de produs/serviciu, stabilesc conditiile sau cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca un produs/serviciu pentru asigurarea satisfacerii unei nevoi (fig. 8.4.).Standardele pentru produse prescriu cerinte referitoare la structura acestora, terminologia caracteristicilor de calitate, fizico-chimice, organoleptice, microbiologice, terminologia defectelor, reguli pentru verificarea calitatii etc.
standarde de baza, care au aplicare generala sau care contin prevederi generale pentru un anumit domeniu;
standarde de terminologie, care se refera la termeni folositi intr-un anumit domeniu pe care ii defineste si ii explica;
standarde de incercari cuprind metodele de verificarea calitatii: uneori se refera si la prelevarea esantioanelor, la utilizarea metodelor statistice de control al calitatii loturilor de marfuri etc.;
standarde de proces, specifica conditiile de desfasurare a activitatilor unui proces de obtinere a unui produs sau serviciu.
standarde de interfata, specifica conditiilor referitoare la compatibilitatea produselor sau sistemelor in punctele lor de legatura;
standarde de date, care contin o lista de caracteristici ale caror valori sunt indicate pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu.
Tipurile de standarde dupa nivelul de standardizare sunt urmatoarele:
standarde de firma, adoptate de societatile comerciale, regii autonome sau de alte persoane juridice;
standarde profesionale, adoptate de organizatii profesionale, legal constituite (ex. asociatia hotelierilor, asociatia internationala a producatorilor de lana etc.);
standarde
regionale, elaborate si adoptate
de catre organizatia regionala de standardizare (exemplu
standardele U.E.); standarde
internationale, elaborate
si adoptate de organizatia internationala de standardizare
(exemplu ISO – Organizatia Internationala de Standardizare, CEI
– Comisia Electrotehnica Internationala, UIT – Uniunea
Internationala a Telecomunicatiilor). Principalii operatori ai standardizarii sunt: intreprinderile producatoare de marfuri; administratia
nationala prestatoare de servicii; respectiv ministerele de ramura (Industrie,
Agricultura, Transporturi, Mediu, Muncii etc.); laboratoarele de analize si incercari ; consumatorii – prin organismele si asociatiile civile pentru a-si
asigura protectia fata de noncalitatea produselor industriale
si alimentare si a serviciilor destinate marelui public, dar si sanatatea
si securitatea mediului inconjurator; sindicatele constituite in diferite confederatii dupa specificul activitatilor. Standardizarea in
Romania Activitatea de standardizare nationala se
desfasoara in conformitate cu Ordonanta Guvernului
nr.39/1998 si potrivit acestei
reglementari urmareste in
principal: imbunatatirea
calitatii vietii, protectia sanatatii
si securitatii oamenilor, animalelor, a mediului
inconjurator; protectia consumatorilor, printr-un nivel de calitate
al produselor si serviciilor adaptat necesitatilor si
verificat corespunzator; obtinerea
unei economii globale de materiale, energie si efort uman; recunoasterea
internationala a produselor si serviciilor romanesti; inlaturarea
barierelor tehnice din cale comertului international; promovarea
rezultatelor stiintei si tehnicii, tinand seama de gradul
de dezvoltare al economiei; stabilirea
unui sistem unitar de cerinte pentru certificarea conformitatii
produselor si serviciilor; reprezentarea
intereselor economiei nationale in organismele de standardizare europene
si internationale; Organismul
national de standardizare este Asociatia de Standardizare din
Romania (ASRO) care a preluat atributiile fostului Institut de Standardizare Roman. Obiectivul principal al acestui organism este acela de a
dezvolta standardizarea in tara noastra si de a reprezenta
Romania in organismele guvernamentale europene si internationale. Asociatia de Standardizare din Romania are statut de
persoana juridica de drept privat, de interes public, fara
scop lucrativ. Atributiile principale ale ASRO sunt: elaborarea
si aprobarea, reconfirmarea, modificarea si anularea standardelor
nationale, precum si adoptarea standardelor internationale
si a standardelor europene ca standarde nationale; colaborarea
in domeniul standardizarii nationale cu organisme similare din alte
tari; editarea,
publicarea si difuzarea standardelor nationale si a altor
publicatii in domeniul standardizarii; acordarea
dreptului de utilizare a marcilor nationale de conformitate cu
standardele nationale, la cerere, pentru produsele si serviciile
conforme cu standardele nationale, pe baza procedurilor proprii
organismului national de standardizare sau, dupa caz, mandatarea de
organisme de certificare pentru acordarea acestui drept; prestarea
de servicii de consultanta, expertiza, instruire, transfer de
cunostinte, asistenta tehnica si altele asemenea
in domeniul standardizarii si al asigurarii calitatii; pentru serviciile oferite ASRO are
dreptul de a stabili tarife si de a
incasa contravaloarea lor; publicarea
si implementarea regulilor privind aplicarea marcilor de conformitate
cu standardele internationale si europene; gestionarea
fondului documentar national de standarde; crearea
unui climat favorabil aplicarii standardelor nationale in economie si dezvoltarea
standardizarii in Romania. national de standardizare, cu aprobarea
adunarii generale, orice persoana juridica care este de acord cu
statutul sau si doreste sa sustina realizarea
scopului acestuia. Adunarea generala a membrilor organismului national de
standardizare este structurata pe
colegii, dupa cum urmeaza: Colegiul organismelor de acreditare, care cuprinde laboratoare si organisme de
certificare si de inspectie acreditate, precum si
organizatii fara scop lucrativ ale acestora; Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice care sunt
interesate in activitatea de standardizare nationala, cum sunt
agentii economici, inclusiv intreprinderi mici si mijlocii,
organizatii financiar-bancare si de asigurari, asociatii
profesionale, federatii sindicale etc. Colegiul consumatorilor, care cuprinde organizatii fara scop
lucrativ de aparare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu
handicap, ale apararii drepturilor omului si organizatii din
domeniul protectiei mediului; Colegiul cercetarii – dezvoltarii si
inovarii, care poate
cuprinde institutii de invatamant, persoane-juridice care
au activitate preponderenta de cercetare-dezvoltare, centre de transfer
tehnologic, de incubare si de inovare, de dezvoltare locala si a
intreprinderilor mici si mijlocii, precum si asociatii
fara scop lucrativ al acestora. Organismul national de acreditare este membru al
ASRO si al consiliului de
administratie al acesteia fara a avea o functie de
conducere. Organismul national de standardizare elaboreaza
si implementeaza programul de standardizare pe baza
solicitarilor primite din partea autoritatilor si a altor
parti interesate in acest domeniu. Reprezentantii autoritatilor care
participa la activitatile de elaborare si aprobare,
reconfirmare, modificare si anulare a standardelor nationale au, in aceasta calitate,
aceleasi drepturi si obligatii cu cele ale celorlalte parti interesate. Organul de specialitate al administratiei publice
centrale cu responsabilitate in domeniul standardizarii, acreditarii si infrastructurilor
calitatii este Departamentul Cercetarii din cadrul Ministerului
Invatamantului si Cercetarii. Standardul national se identifica prin
aplicarea siglei „SR“ care semnifica „standard roman“. Aplicarea standardului national are caracter voluntar. In cazul in care din unele considerente de ordin public,
de protectie a vietii, a sanatatii si
securitatii persoanelor fizice, a mediul inconjurator si de
aparare a intereselor consumatorilor este posibil ca un standard sa
devina obligatoriu, in
totalitate sau in parte, pe intreg
teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local. Aceasta schimbare este
posibila printr-o reglementare tehnica adoptata de catre o
autoritate a statului. Un exemplu in acest sens il reprezinta standardele
obligatorii elaborate pe baza directivelor UE referitoare la grupele de produse
care pot pune in pericol viata si sanatatea oamenilor,
animalelor si a mediului inconjurator. 8. Standardizarea la
nivel european Standardizarea la nivel
european a cunoscut o noua orientare cu puternic caracter regional
dupa anul 1985, cand a aparut actul fundamental privind libera circulatie
a produselor pe piata Uniunii Europene cunoscut sub denumirea de Noua
Abordare si Abordarea Globala. Pe baza prevederilor Noii
Abordari, Comisia Uniunii Europene a elaborat o serie de directive privind
modul si mecanismele de funtionare a Pietei Interne a Uniunii
Europene, concepute, reglementate si implementate in scopul
asigurarii accesului consumatorului european la produse care sa
satisfaca cerintele sale elementare privind calitatea si anume
cele numite „cerinte esentiale” care asigura securitatea
si sanatatea oamenilor si protectia mediului.
Respectarea acestor cerinte este obligatorie pentru producatori
si distribuitori. Autoritatile
responsabile de supravegherea pietei asigura si garanteaza respectarea
acestor cerinte, fapt concretizat prin aplicarea marcii CE ce
semnifica indeplinirea cerintelor esentiale, marca
obligatorie pentru intrarea produselor pe piata europeana. Produsele cu marca CE se
bucura de prezumptia de conformitate cu cerintele esentiale
din Directivele CE dar nu scuteste pe producator de obligatia de
a raspunde fata de client in cazul in care se constata
abateri de la calitate. Organismele europene de
standardizare au pus la dispozitia producatorilor un set de
specificatii tehnice in conformitate cu cerintele esentiale din
directive, respectiv standarde europene armonizate care reprezinta
standarde de referinta. Obiectivele
strategice ale standardizarii europene sunt cuprinse intr-un Memorandum ; dintre acestea cele mai importante,
sunt: standardizarea
internationala are prioritate fata de cea europeana,
iar aceasta din urma este prioritara fata de standardizarea
nationala; standardele
europene vor specifica cerinte de nivel ridicat, dar nu excesive; standardizarea
europeana are nevoie de un nivel general de acceptare in societate,
deoarece numarul standardelor legate de securitate, protectia
consumatorilor si conservarea mediului este din ce in ce mai mare; viteza
lucrarilor de standardizare europeana trebuie sa creasca,
dar nu in detrimentul calitatii sau al pierderii consensului; standardizarea europeana trebuie sa-si
indrepte atentia si spre alte domenii cum sunt serviciile,
sanatatea, petrecerea timpului liber, turism, telecomunicatii; organismele
nationale de standardizare sunt si vor ramane fundamentul
sistemului european de standardizare. 9. Organismele europene de
standardizare Pentru elaborarea standardelor la nivel european si
pentru armonizarea standardelor nationale cu cele internationale au
fost create urmatoarele organisme europene de standardizare: - Comitetul European de Standardizare
(CEN care regrupeaza organismele nationale de standardizare din
tarile membre ale UE si AELS si are in vedere activitatea
de elaborare a standardelor din toate domeniile exceptand
telecomunicatiile si electrotehnic); - Comitetul European pentru Standardizare in
Electrotehnica (CENELEC); -
Institutul European de Standardizare in
Telecomunicatii (ETSI). Obiectivele
principale ale acestor organisme constau in elaborarea si implementarea
standardelor europene in vederea eliminarii barierelor tehnice din calea
schimburilor comerciale de bunuri si servicii (rol economic) si
asigurarea securitatii si protejarii
sanatatii consumatorilor si a mediului
inconjurator (rol social). Pentru
realizarea obiectivelor se urmareste: armonizarea standardelor nationale cu cele europene; elaborarea de noi standarde europene in
domeniile in care nu exista standarde internationale; promovarea standardizarii europene
si a unui sistem uniform de implementare a standardelor; cooperarea cu institutiile UE
si AELS si cu alte organizatii internationale
guvernamentale pentru implicarea lor in activitatea de standardizare. Principiile de baza ale
activitatii de elaborare a standardelor europene sunt: consens -
este necesar acordul partilor interesate intr-o perioada de timp
prestabilita; deschidere si transparenta - toate partile interesate pot lua parte la
programul de lucru, iar procedurile trebuie sa fie cunoscute din timp; coerenta - intre standardele europene si nationale
trebuie sa se asigure continuitate si unitate in beneficiul
utilizatorilor; obligatie la nivel national - standardele aprobate devin obligatorii pentru fiecare
tara membra. Intre cele trei organisme de
standardizare exista o stransa colaborare, in scopul asigurarii
unei coerente a intregului ansamblu de standarde europene. Coordonarea activitatii celor
trei organisme de standardizare europene (CEN, CENELEC si ETSI) este
realizata de urmatoarele comitete: Comitetul Presedintilor (Joint Presidents Grup - JPG) care coordoneaza orientarile majore de interes comun,
privind politica de standardizare, stabileste principiile de baza
si mentine legatura cu Comisia Uniunii Europene si
Asociatia Economica a Liberului Schimb (AELS); Comitetul de Coordonare a Tehnologiilor in
Informatica (Information
Tehnology Steering Committee - ITSTC)
contribuie la realizarea unui program coerent de standardizare in domeniul
tehnologiei informatiei, in functie de progresele inregistrate pe
plan international; Comitetul de Coordonare (Joint Coordination Grup - JCG) asigura colaborarea
dintre cele trei organisme europene de standardizare, in probleme de interes
comun. Comitetul este mandatat sa arbitreze eventualele conflicte dintre
aceste organisme, actionand ca ultima instanta de recurs. Prioritatea standardelor europene
este asigurata de cele trei organisme (CEN, CENELECsi ETSI) prin: - obligativitatea preluarii fiecarui
standard european ca standard national de catre toate
tarile membre; - obligativitatea sistarii proiectelor
de elaborare a standardelor nationale pana cand nu se
definitiveaza un standard european care are acelasi domeniu; - obligativitatea retragerii standardelor
nationale care vin in contradictie cu cele europene. 10. Standardizarea
internationala Standardizarea
internationala a aparut la inceputul secolului trecut din
necesitatea inlaturarii barierelor tehnice din calea comertului
si facilitarii schimbului de marfuri si de informatii
tehnico-stiintifice. Importanta standardizarii
internationale a crescut in ultima perioada de timp
datorita: tendintei de mondializare a pietelor
(extinderea pietelor de desfacere); interconectarii sectoarelor pentru realizarea si comercializarea produselor
si serviciilor participa un numar tot mai mare di
intreprinderi(activitatea desfasurata intr-un sector depinde de
o serie de alte sectoare); dezvoltarii sistemelor globale de comunicatii necesita o standardizare rapida si
progresiva la nivel mondial pentru incurajarea concurentei locale
dintre producatori si oferirea de optiuni reale pentru utilizatori.
Aparitia Sistemului Deschis de Interconectare al Organizatiei
Internationale de Standardizare (ISO) prin seria de standarde
internationale elaborate ofera posibilitatea
compatibilitatii dintre sistemele deschise existente in domeniul
informaticii. aparitiei tehnologiilor noi in constructii, in obtinerea
materialelor complexe etc. Standardizarea este necesara pentru unificarea terminologiei pentru
constituirea unor baze de date pentru
dezvoltarea acestora si pentru protectia mediului inconjurator. facilitarii programelor de restructurare a
tarilor in curs de dezvoltare, standardizarea fiind necesara pentru transferul de
experienta si tehnologii din tarile dezvoltate
economic, pentru cresterea capacitatii lor de export si
asigurarea competitivitatii pe pietele externe. Standardele
internationale au drept scop facilitarea comertului prin: obtinerea
de produse de calitate superioara la preturi acceptabile; asigurarea
unui cadru corespunzator pentru protectia vietii,
sanatatii si protectia mediului; compatibilitatea
sporita si interschimbabilitatea produselor si serviciilor; simplificarea
produselor pentru asigurarea unei mai bune utilizari a acestora; asigurarea
unei game optime de sortotipodimensiuni, avand drept consecinta
reducerea costurilor; cresterea
eficientei distributiei si desfasurarii
activitatilor de mentenenta in timpul utilizarii
produselor. 11. Organizatii
internationale de standardizare Principalele
organizatii internationale de standardizare sunt: Organizatia
Internationala de Standardizare (ISO); Comisia
Electrotehnica Internationala (CEI); Uniunea
Internationala a Telecomunicatiilor (UIT); Comisia
Codex Alimentarius; Federatia
Internationala pentru Aplicarea Standardelor (IFAN). 11.1. Organizatia
Internationala de Standardizare (ISO) ISO este o organizatie
nonguvernamentala care functioneaza inca din 1947 fiind
formata dintr-o retea de organisme nationale de standardizare
din 157 tari membre, fiecare tara participand cu cate un
singur organism cu atributiuni in domeniul standardizarii. Tara
noastra este reprezentata de Asociatia de Standardizare din
Romania – ASRO, care este membru cu drepturi depline atat al ISO cat si al
IEC. ISO
este administrata de un Consiliu iar intreg sistemul sau este
coordonat de Secretariatul central cu sediul la Geneva. Obiectivul
principal al ISO este acela de a favoriza dezvoltarea standardizarii pe
plan mondial in scopul facilitarii schimburilor de produse si
servicii intre tari, al dezvoltarii cooperarii in domeniul
activitatilor stiintifice, tehnice, economice si
sociale. Activitatea
ISO de elaborare a standardelor internationale se
desfasoara prin comitete tehnice formate din
specialisti-experti in diferite domenii, proveniti din
tarile membre ISO (ASRO participa cu specialisti in cadrul
comitetelor tehnice internationale ale ISO). Comitetele
tehnice sunt coordonate de un organism specializat iar standardele elaborate
reflecta rezultatul activitatii desfasurate in comun,
activitate ce implica toate partile competente, fiind validate
prin consens de catre experti specialisti pentru a reprezenta
interesele relevante pentru: producatori, utilizatori, laboratoare,
autoritati, consumatori, etc. Periodic
standardele internationale sunt revizutite pentru a le asigura
actualitatea, evoluand astfel in pas cu progresul tehnologic, economic si
social. Standardele
ISO contribuie la: realizarea dezvoltarii
fabricarii si utilizarii produselor si serviciilor intr-un
mod mai eficient si sigur; facilitarea comertului
dintre tari; furnizarea catre guverne
a unei baze tehnice pentru sanatate, siguranta si
legislatie de mediu; oferirea sprijinului necesar
in trabsferul tehnologic pentru a sustine dezvoltarea tuturor
tarilor. Ca
regula generala standardele internationale nu sunt obligatorii
aplicarea lor fiind voluntara. In anumite cazuri insa implementarea
lor poate fi obligatorie cum ar fi cele din domeniile de securitate,
instalatii electrice sau contracte publice. ISO nu are si misiunea de a verifica
daca utilizatorii aplica standardele in conformitate cu
cerintele pe care acestea le contin. Pentru aceasta exista
numeroase laboratoare de incercari si organisme de audit care
presteaza servicii independente (sau „de terta parte“) de
evaluare a conformitatii produselor, serviciilor sau sistemelor calitatii
cu standardele ISO, al carui scop este acela de a asigura incredere intre
furnizori si clienti. Organizatia
Internationala de Standardizare, impreuna cu Comisia
Electrotehnica Internationala (CEI), elaboreaza Ghiduri ISO
(CE) pentru diverse aspecte ale activitatilor de evaluare a
conformitatii, cat si pentru organismele care efectueaza
aceste activitati. Utilizarea acestor ghiduri contribuie la crearea
unei uniformizari si a unei coerente a evaluarii
conformitatii pe plan mondial, facilitand astfel comertul international. In domeniu calitatii ISO a
elaborat seria de standarde 9000 dar nu efectueaza audituri conform standardelor
ISO 9000 si nici nu elibereaza certificate care sa ateste
conformitatea cu aceste standarde. Sigla
ISO este o marca aplicata, dar ISO nu autorizeaza utilizarea
acesteia in ceea ce priveste certificarea conform ISO 9000. 11.2. Comisia Electrotehnica Internationala (CEI) este o organizatie
neguvernamentala care nu face parte din sistemul Natiunilor Unite.
Membrii sai sunt comitetele nationale reprezentative pentru
sectoarele interesate (in prezent sunt 48 de tari). Pentru
eliminarea incercarilor multiple efectuate de producatori si
distribuitori de produse electrice si electronice CEI a creat un sistem
armonizat de evaluare si testare a calitatii pe cele doua
grupe de produse si anume: -
Sistemul de Evaluare a Calitatii Componentelor Electronice (IECQ); -
Sistemul de Evaluare a Conformitatii Echipamentului Electric (IECEE); Sistemul armonizat creeaza premisele
cresterii increderii cumparatorilor din diferite tari,
promoveaza recunoasterea reciproca a rezultatelor
incercarilor intre partenerii de afaceri, eliminand astfel unele bariere
din comertul international cu asemenea produse. 11.3. Uniunea
Internationala a Telecomunicatiilor (UIT) este organizatia de standardizare care face
parte din sistemul ONU. Scopul principal este de a elabora
si armoniza standardele din domeniul telecomunicatiilor, de a
organiza schimbul de informatii intre tari si de a coopera
intre ele. Impreuna
cu ISO si CEI, UIT participa la elaborarea standardelor din domeniul
tehnologiei informatiei si ale comunicarii (ICT). U.I.T.
elaboreaza doua categorii de standarde de baza si
functionale. Pe acestea le separa in standarde generale si
standarde de aplicatii. Standardele generale formeaza baza
comuna a unor sectoare diferite, precum: automatizarea in industrie,
activitati bancare, stiinta cercetare, informatia
medicala, masuratorile si inspectia. 11.4. Comisia Codex Alimentarius a fost infiintata in 1962, de
catre Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie
si Agricultura (FAO), impreuna cu Organizatia Mondiala
a Sanatatii (OMS). In prezent are reprezentati din
133 de state. Scopul
principal este de a elabora norme cu caracter de recomandare pentru
tarile membre, care cuprind cerinte privind hrana, igiena
alimentara, reziduurile, pesticidele, aditivii alimentari,
contaminantii, etichetarea, metodele de analiza si de
esantionare. Normele sunt publicate in „Codex Alimentarius“ si au
rolul de a facilita comertul international si de a asigura
sanatatea consumatorilor. 11.5. Federatia
Internationala pentru Aplicarea Standardelor (IFAN) este o asociatie
tehnico-stiintifica a organizatiilor de standardizare din
diferite tari a caror preocupare este de a pune in practica
standardele elaborate la nivel national, regional si
international. In acest
scop IFAN coopereaza cu organizatiile membre pentru implementarea
uniforma a standardelor internationale, coordoneaza activitati de instruire, elaboreaza
studii la nivel international privind situatia actuala si
tendintele in standardizare, organizeaza conferinte si
simpozioane pe tema aplicarii standardelor. Grupele
de lucru ale IFAN sunt pe domeniile: economia standardizarii, instruirea
in domeniul standardizarii, viitorul
standardizarii, utilizarea standardelor internationale,
caracteristicile produselor si standardizarea in domeniul managementului
calitatii /19, 45/. 12. Standardele armonizate - suport al
comertului liber international in perspectiva mondializarii Armonizarea
bi si multilaterala a standardelor reprezinta o cale spre
liberalizarea comertului international si in ultima
instanta, inlaturarea barierelor comerciale. Pentru aceasta
trebuie ca procedurile de evaluare a conformitatii (inclusiv
incercari, certificare si asigurarea calitatii), sa
fie compatibile sau recunoscute mutual intre partenerii comerciali. Armonizarea
standardelor si a cerintelor pentru certificarea
confor-mitatii a stat multa vreme in atentia
Organizatiei Internationale de
Standardizare (ISO), Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI), Uniunii
Internationale a Telecomunicatiilor (UIT) si a multor altor
organizatii. In
prezent, guvernele si companiile industriale din toata lumea recunosc
rolul important pe care standardele armonizate il pot juca in facilitarea
comertului bi si multilateral, de aceea armonizarea acestor documente
a devenit prioritara in politicile lor comerciale. Armonizarea presupune ca o companie
poate sa vanda un produs sau sa furnizeze un serviciu oriunde in
lume fara costuri suplimentare, sau proceduri paralele de
certificare. In calea armonizarii standardelor exista
si unele obstacole de invins in incercarea de a echilibra cerintele
si interesele diferitelor tari. Cumparatorii din intreaga lume cer, in
masura tot mai mare, furnizorilor sa indeplineasca criteriile de
calitate specificate in standardele ISO 9000. In
cadrul acordurilor comerciale se stipuleaza necesitatea eliminarii
barierelor tehnice, printre acestea figureaza si standardele
obligatorii si cerintele de evaluare a conformitatii. Armonizarea la nivel regional poate reprezenta primul pas
in armonizarea internationala, deoarece este mai usor de
realizat obiectivele propuse in acordurile comerciale. Organismele de standardizare sau certificare a conformitatii
la nivel national au adesea propriile lor intelegeri cu
organizatiile similare din alte tari, in scopul facilitarii
exportului diferitelor produse. Aceste initiative ilustreaza
eforturile depuse pentru abordarea globala a standardizarii si
certificarii si vor deschide calea catre o piata
globala. In
concluzie, tranzitia catre o piata globala
influentata de sporirea volumului comertului international,
standardele vor juca un rol din ce in ce mai important ca baza
impartiala de acceptare internationala a produselor si
serviciilor. Cele mai importante obstacole sunt intre tarile
in curs de dezvoltare si cele ale tarilor dezvoltate
datorita discrepantei de resurse materiale si de personal
implicat in activitatea de standardizare. Tarile care au un sistem
bine organizat de standardizare pot adopta si implementa standardele
internationale, pot crea un sistem national de acreditare si un
program de notificare similare cu programele internationale. Exista si standarde care nu pot fi armonizate
din cauza diferentelor geografice, de clima si de cultura.
De exemplu, materialele utilizate la acoperirea soselelor in climat
tropical nu sunt indicate pentru drumurile din tarile nordice. Sau
standardele pentru inscriptiile bilingve (etichete de avertizare si
control) pentru produsele vandute in Canada. Cele mai importante organisme internationale de
standardizare ISO si CEI, care au actionat la inceput independent, in
ultima perioada de timp au trecut la o colaborare intensa in domenii
de interes comun, creand comitete mixte ISO/CEI pentru tehnologia
informatiei, formarea Grupului Strategic Consultativ pentru Mediu
(ISO/CEI/SAGE). In domeniul calitatii, ISO a infiintat in
1979 Comitetul Tehnic pentru Asigurarea Calitatii si Controlul
Calitatii (TC176) pentru a raspunde necesitatilor
manifestate de companiile si guvernele din intreaga lume de armonizare a standardelor si
inlaturarea barierelor din comertul international. Organizatia
Mondiala a Comertului (OMC)
a elaborat Acordul asupra obstacolelor tehnice in calea comertului (TBT)
din care rezulta ca
mondializarea comertului face tot mai necesara crearea unui sistem
global al standardizarii. In cadrul acordului TBT exista un Cod practic
destinat organismelor guvernamentale si neguvernamentale de standardizare,
din care rezulta necesitatea acceptarii si respectarii unui
anumit numar de principii si practici in timpul elaborarii
standardelor. Printre acestea figureaza
si obligativitatea ca standardele
sa contina prevederi similare atat pentru produsele indigene cat
si pentru cele din import. Intre
organismele de standardizare internationale, europene si
nationale exista relatii ca de la „intreg la parte“, astfel: standardele nationale cuprind prevederi ale
standardelor europene, iar acestea cuprind prevederi ale celor internationale (fig. 5.); elaborarea
complementaritatii dintre domeniile de activitate ale organismelor
internationale (ISO, CEI si UIT) si ale celor trei europene
(CEN, CENELEC si ETSI). Fig. 5. Relatiile dintre organismele de
standardizare in perspectiva globalizarii (S.I.) ISO
a creat o retea de informatii la nivel mondial in domeniul
standardizarii, denumita ISONET. Aceasta este constituita din centre nationale
de informare care permit accesul rapid la informatii despre standarde,
reglementari tehnice si activitati privind incercarile
si certificarile aplicate in diferite locuri din lume. Obiectivul
principal al viitorului sistem global al standardizarii il constituie
adoptarea de standarde armonizate si politici de reglementare concertate
in lumea intreaga, astfel incat produsele sa fie aprobate o
singura data si acceptate peste tot Standardul SR - 10000 - 1/1994 - Principiile
si metodologia standardizarii. Termenii generali si
definitiile lor privind standardizarea si activitatile
conexe; „ISO“
deriva din grecescul „isos“ care
inseamna egal; prefixul „iso“ intalnit
in numeroase cuvinte din limba franceza, cum ar fi „isometrie“ (cu
dimensiune egala) sau „isonomie“ (egalitate in fata
legii);membrii sai nu sunt delegati ai guvernelor ca in cazul
Organizatiei Natiunilor Unite dar multi membri ai
institutiilor nationale de standardizare din cadrul ISO fac parte din
structurile guvernamentale din tarile lor sau sunt imputerniciti
de guverne, de aceea ISO ocupa o pozitie speciala intre cele
doua sectoare, privat si public.
Fig. 4. Tipuri de standarde partiale derivate
dintr‑un standard complet
In statutul ASRO se prevede
ca poate fi membru al organismului
Document Info
Accesari:
6051
Apreciat: 
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta
Creaza cont nou
A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
in pagina web a site-ului tau.
eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare
Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare
Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )
