Sistemul codificarii cu bare

Sistemul codificarii cu bare

Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii sau fenomene.

Codul este o combinatie de elemente simbolice folosita pentru transmiterea unei informatii

litere (cod alfabetic),

cifre (cod numeric),

litere si cifre (cod alfanumeric).

Codul cu bare este modalitatea de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare albe si negre, cu dimensiuni predefinite.

Codul cu bare pune la dispozitia utilizatorilor o metoda de introducere automata a datelor în sistemul informatic, cu o viteza si o acuratete deosebite.

Activitatile comerciale moderne presupun localizarea si identificarea rapida a obiectului tranzactiei. În acest context s-a consacrat conceptul de trasabilitate, definit drept aptitudinea de regasire a istoricului, utilizarii si localizarii unei entitati prin identificari înregistrate, fiind evidente posibilitatile oferite de utilizarea în scopurile mentionate a unui sistem informational adecvat si usor accesibil, cum este codul cu bare.

Principalele aplicatii ale codificarii cu bare sunt:

identificarea partenerilor de afaceri în comunicatia comerciala electronica;

înregistrarea automata la casele de marcat din magazine.

Câteva din cele mai importante avantaje ale utilizarii sistemului codificarii cu bare la producator sunt:

Urmarirea si controlul productiei în punctele de lucru si pe flux;

Managementul intrarilor, iesirilor si stocurilor de marfuri în magazii si depozite;

Inventarierea stocurilor, mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar ;

Controlul accesului si înregistrarea prezentei personalului.

Pentru comercianti, codificarea cu bare asigura:

o înregistrare mai rapida si mai precisa a produselor, ceea ce conduce la cresterea calitatii serviciilor pe care le ofera clientilor;

obtinerea de beneficii importante prin instalarea unui sistem de scanning, care poate fi folosit în toate practicile manageriale, cum ar fi: cresterea produc 20420c25u tivitatii la punctele de vânzare; eliminarea bonurilor si a erorilor de înregistrare; scaderea timpului alocat operatiilor contabile.

Pentru consumator, folosirea codurilor cu bare conduce la:

disparitia erorilor de pret ce pot sa apara la casele de marcare;

reducerea timpului petrecut la casele de marcare;

eliminarea facturii si înlocuirea ei cu un bon pe care sunt trecute denumirea si pretul fiecarui articol achizitionat.

5.2.1 Elemente de baza ale codificarii cu bare

Aplicarea tehnologiei codului cu bare a debutat în 1952 si se bazeaza pe recunoasterea acestor combinatii de bare alb-negre cu ajutorul unor echipamente informatice specializate, însotite de software-ul adecvat. Dispozitivele moderne executa o citire optica, informatia cu continut comercial fiind preluata într-o singura trecere si prelucrata cu ajutorul softului specializat.

În 1977 s-a constituit organismul european specializat, care din 1981 se numeste EAN International (Asociatia Europeana de Numerotare a Articolelor) - cu sediul la Bruxelles, iar sistemul armonizat de denumire si codificare a produselor cuprinde peste 80 de state membre; acest sistem a fost adoptat si de România în 1995, prin aderarea la Conventia internationala privind Sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor, nomenclatorul continând 5018 grupe de marfuri identificate prin coduri de câte sase cifre. În plus, standardele române sunt compatibile si aliniate integral la standardele internationale privind codificarea cu bare.

Printre cele mai cunoscute coduri liniare folosite în practica internationala se numara Codul UPC, Codul EAN, Codul 39, Codul 93, Codul 128, Codul 2 din 5, Codul 2 din 5 înlantuit si Codabar, fiecare dintre acestea fiind standardizate la nivel european si preluate si ca standarde românesti (Comitetul Tehnic CT 300 - Coduri cu bare).

Ele se deosebesc prin particularitatile sirului de caractere folosit la codificare, astfel:

coduri cu lungime variabila, unde sirul de caractere poate avea o lungime variabila (codurile 128 si 39).

5.2.2 Principalele coduri cu bare utilizate în comertul international

Codul UPC (Universal Product Code) este folosit mai ales în economia S.U.A. (dupa unele surse se pare ca peste 95% din produsele comercializate în S.U.A. sunt codificate în acest fel) si a aparut prin anii '70 din necesitatea cresterii eficientei activitatilor din reteaua comerciala cu amanuntul de pe piata americana, dorindu-se automatizarea prelucrarii informatiilor legate de desfaceri.

Acest cod este format dintr-o serie de 12 caractere numerice, fiecare cu semnificatie aparte (figura 5.1):

primul caracter este de fapt o "cheie a clasificarii" (key number);

urmatoarele cinci identifica producatorul;

urmatoarele cinci identifica produsul;

ultimul caracter este o cifra de control, servind la înlesnirea citirii optice si se calculeaza în functie de caracterele precedente.

Figura 5.1 Structura codului UPC

Codul EAN (European Article Numbering) este o replica europeana la codul UPC si a aparut din necesitatea uniformizarii sistemelor de clasificare si codificare a marfurilor în schimburile internationale.

Codul EAN (figura 5.2) este o serie de 13 caractere numerice, în cazul României structura fiind urmatoarea:

indicativul tarii - primele trei cifre reprezinta prefixul tarii, atribuit de EAN si se aplica produselor fabricate si chiar comercializate în tara (pentru România este 594);

identificarea produsului se face prin noua cifre: CNP (Codul National al Producatorului), care este atribuit de EAN România în momentul aderarii si are patru cifre, urmat apoi de CIP (Codul Interfata al Produsului) care are cinci cifre si serveste la identificarea produsului în cele mai mici amanunte

cifra de control are acelasi rol ca si în cazul codului UPC:

Figura 5.2 Structura codului EAN

Trebuie precizat ca la producator se aplica numerotarea conform codului EAN numai pentru produsele care se distribuie în mod general si fara restrictii. În celelalte cazuri, numerele nu au nici o semnificatie, numarul nu poarta informatii despre entitatea identificata (despre tara de origine, furnizorul, tipul sau pretul articolului) si nici nu constituie mijloc de clasificare; cu alte cuvinte, numarul respectiv are doar rol de identificare unica a articolului respectiv.

Pentru codificarea EAN la producator exista doua versiuni:

versiunea generala, care rezerva noua pozitii numerice pentru "identificarea produsului" (asa cum am aratat mai sus), astfel încât codul complet va avea 13 caractere numerice. Aceasta versiune se numeste EAN 13;

versiunea scurta, care rezerva câmpului "identificarea produsului" doar patru cifre, astfel încât codul complet va avea opt caractere numerice. Aceasta versiune se numeste EAN 8 si se foloseste în cazul în care ambalajul produsului nu are suficient spatiu pentru a permite tiparirea în conditiile impuse de standard a simbolului EAN 13, deci aceasta versiune este un caz exceptional.

Utilizarea sistemului EAN asigura o serie de avantaje specifice, ce se adauga celor asigurate de codificare, în general.

Prin intermediul acestui sistem, producatorii se pot informa operativ în legatura cu modificarile care apar în desfacerea produselor, ceea ce le asigura posibilitatea adaptarii rapide la cerintele pietei (prin largirea sau restrângerea gamei sortimentale, retragerea produselor fara succes comercial etc).

Pentru comercianti, sistemul EAN asigura posibilitatea cunoasterii, în orice moment, a situatiei stocului pentru fiecare produs, care poate fi astfel reînnoit operativ.

Se poate realiza comanda automata a produselor, printr-un calculator interconectat cu cel al furnizorului. Pot fi, de asemenea, mai bine urmarite rezultatele actiunilor promotionale.

Un sistem de codificare propus în spatiul japonez, dar nedezvoltat pe scara larga, este codul Calra (figura 5.3 . Desi nu este un cod cu bare în adevaratul sens al cuvântului, ofera o capacitate de cuprindere mult mai mare decât codul EAN (conduce la obtinerea unui volum de informatie de ordinul a 10¹² combinatii numerice).

Figura 5.3 Structura codului CALRA

Tot un caz particular de codificare EAN este cel folosit pentru carti (ISBN) si publicatiile periodice (ISSN). Editorii au posibilitatea de a-si codifica articolele sau publicatiile lor într-o maniera recunoscuta pe plan international.

11. Conservarea, depozitarea si pastrarea marfurilor

11.1.2 Metode de conservare

a) Utilizarea temperaturilor scazute

Refrigerarea

Congelarea

Pasteurizarea

Sterilizare

O versiune recenta a acestei forme de conservare-pastrare o reprezinta portiile alimentare (feluri de mâncare, desert) ambalate, împreuna cu un dispozitiv de încalzire si tacâmuri din plastic, într-un recipient flexibil si rezistent realizat din materiale complexe de ambalare, creat pentru persoane aflate în situatii speciale (operatiuni militare, naufragii) si cunoscut sub denumirea de MRE (Meal, Read-to-Eat). Produsul este comercializat si în retelele de comert electronic.

c) Reducerea continutului de apa din produs

Deshidratarea (uscarea)

Concentrarea

Sararea

Adaosul de zahar

Acidifierea naturala

Acidifierea artificiala

Acidifierea mixta

Afumarea

Prin afumare produsele capata o culoare caracteristica, miros si gust specific placut de afumat.

Utilizarea antisepticelor

Procese si modificari ale marfurilor în timpul depozitarii si pastrarii

Alt efect vizibil este dezemulsionarea produselor de tip apa în ulei si ulei în apa. Vopselurile în ulei pot fi afectate prin diminuarea capacitatii de plutire a pigmentilor în ulei, iar în cazul solutiilor alcoolice (bauturi, dar si produse cosmetice) se poate produce separarea colorantilor etc.

Cresterea temperaturii peste nivelul standardizat determina o serie de modificari fizice, cum ar fi dilatarea si cresterea presiunii în interiorul recipientilor pâna la explozie. La bauturile alcoolice tari acest risc este destul de mare, deoarece alcoolul etilic are un coeficient de dilatare mare (aproximativ de noua ori mai mare ca al apei).

Emulsiile se pot separa usor la temperaturi în jurul valorii de 30^o C, iar produsele alimentare ce contin grasimi vor fi afectate prin topirea acestora (aparitia exudatului gras la suprafata ambalajelor pe baza de hârtie-carton, înmuierea produselor pe baza de ciocolata etc.). Lubrifiantii minerali îsi diminueaza vâscozitatea, cu efecte directe asupra utilizarii produselor respective.

Conservele metalice pot suferi, în cazul unor temperaturi mai mari decât cele standardizate, efectul de bombaj fizic (uneori, acest bombaj poate aparea si în cazul unor temperaturi scazute).

De asemenea, temperaturile ridicate accelereaza procesele metabolice si pierderile cantitative, si, de aceea, timpul de pastrare al fructelor si legumelor în stare proaspata se reduce (aparitia fenomenului de uscare sau de stafidire).

Efectele negative ale temperaturii sunt vizibile si la produsele nealimentare din categoria confectiilor din piele, care pot îmbatrâni prematur, fie ca este vorba de temperaturi prea joase, fie prea înalte.

Umiditatea aerului este un parametru important al mediului de pastrare, în practica exprimarea acestei umiditati facându-se prin umiditatea relativa, respectiv prin umiditatea absoluta a aerului.

Tot în contextul umiditatii aerului se determina si punctul de roua, adica temperatura la care saturarea aerului cu vapori de apa atinge punctul maxim, urmarea fiind aparitia condensului (picaturi fine de apa) la suprafata unor produse.

Modificarile suferite de marfuri datorita variatiei umiditatii aerului sunt extrem de variate, putând afecta aproape orice categorie de produse.

Din punct de vedere al afinitatii fata de vaporii de apa, produsele pot fi mai mult sau mai putin higroscopice. Produsele pulverulente si granulare higroscopice (materiale de constructii, detergenti, fainuri vegetale, cafea macinata etc.) pot suferi aglomerari sub forma de bulgari, unele cu urmari ireversibile, datorita legarii chimice a apei. Fibrele textile - mai ales cele naturale - sunt foarte sensibile la variatiile umiditatii, fiind remarcate variatii dimensionale importante, concomitent cu afectarea principalelor proprietati mecanice. Un efect foarte important al cresterii umiditatii aerului este sporirea masei produselor higroscopice, în timp ce scaderea umiditatii aerului va antrena o pierdere de masa din partea produselor higroscopice (la fructe si legume, dar si la fibre textile).

Scaderea umiditatii aerului din spatiul de depozitare afecteaza produsele din lemn, remarcându-se aparitia unor contrageri (crapaturi de uscare) pe suprafata produselor din lemn, dezlipirea furnirelor etc.

b) Procese si modificari chimice

Modificarile chimice pot fi determinate de întregul complex de factori de influenta mentionati la începutul acestui subcapitol, participarea acestor factori fiind diferita, în functie de natura produselor. Reactiile chimice si viteza lor de desfasurare sunt influentate de temperatura si umiditatea aerului, initiindu-se si stimulându-se procese chimice de oxidare, coroziune, condensare, polimerizare etc.

Oxigenul determina oxidarea grasimilor (însotita de aparitia unui miros neplacut), degradarea pigmentilor si coroziunea ambalajelor metalice. Tot în categoria modificarilor chimice se includ si cele provocate de radiatiile luminoase prin reactii fotochimice (fotoliza si fotooxidarea), care pot provoca scaderea sau chiar distrugerea totala a continutului de vitamine, râncezirea grasimilor, decolorarea si îmbatrânirea produselor.

c) Procese si modificari biochimice

Modificarile biochimice vizeaza mai ales produsele alimentare si sunt efectul activitatii enzimatice din unele marfuri alimentare. Procesele biochimice care pot afecta starea calitativa a marfurilor alimentare sunt respiratia, maturarea si autoliza.

Respiratia este un proces oxidativ specific organismelor vii. Ea poate fi aeroba (adica în prezenta oxigenului) sau anaeroba (în absenta sau cu deficit de oxigen).

Respiratia aeroba degaja o mare cantitate de caldura, în timp ce respiratia anaeroba seamana cu fermentatia alcoolica, deoarece produsii de reactie sunt alcooli, dioxid de carbon si o cantitate mica de caldura. Reglarea respiratiei aerobe se face prin controlul temperaturii si umiditatii, deoarece cresterea temperaturii si a umiditatii conduce la accelerarea respiratiei aerobe.

Maturarea consta în întretinerea reactiilor de hidroliza, uneori de condensare si polimerizare, fenomene care de cele mai multe ori au efecte favorabile asupra unor produse alimentare, de aceea sunt chiar controlate tehnologic în cazul cerealelor, leguminoaselor, fructelor, produselor din carne, brânzeturilor, vinurilor etc. Efectul favorabil se explica prin ameliorarea si desavârsirea unor proprietati organoleptice si prin facilitarea asimilarii produselor respective de catre organismul uman.

Autoliza este un proces enzimatic ce se desfasoara dupa moartea organismului, în esenta fiind vorba despre reactii de descompunere. Produsele afectate de autoliza îsi modifica gustul, aroma si consistenta. si acest fenomen este influentat de temperatura mediului în care este pastrat produsul respectiv.

d) Procese si modificari microbiologice

Modificarile microbiologice survin în urma actiunii microorganismelor - bacterii, drojdii si mucegaiuri, precum si a enzimelor, care afecteaza mai ales glucidele si lipidele. Procesele de degradare specifice sunt mucegairea, fermentatia si putrefactia, unul din efecte fiind bombajul microbiologic (alterarea conservelor incorect sterilizate, manifestata prin degajarea de gaze sub actiunea microflorei de putrefactie).

Mucegairea se produce în cazul produselor ce contin glucide si proteine solubile. Modificarile vizeaza aspectul, gustul, mirosul si aroma, plus modificarea compozitiei chimice (pierdere de hidrati de carbon etc.).

Fermentatia are mai multe forme, în functie de produsul de reactie care predomina: fermentatie alcoolica, fermentatie acetica, fermentatie lactica, fermentatie butirica.

Putrefactia se declanseaza sub actiunea bacteriilor de putrefactie, care hidrolizeaza proteinele din carne, conducând la aparitia unor acizi, amine, gaze etc. Mare parte din produsii de reactie sunt toxici. Modificarile induse de putrefactie sunt însotite de mirosuri specifice, usor de sesizat, de aceea procesele de putrefactie sunt atent urmarite în timpul pastrarii produselor alimentare.

Perisabilitatile marfurilor

Tipuri de perisabilitati (la produse alimentare)

Tabelul 11.2

În sectorul textile, de exemplu, CIP este atribuit unui model într-o talie si o culoare bine definita.