Strunjirea

Strunjirea

1. Strunguri

Strungurile sunt de mai multe tipuri si ar putea fi clasificate in ur­matoarele grupe:

Strungurile normale sunt acele strunguri care au arborele principal in pozitie orizontala, miscarile secundare se realizeaza de asemenea in planuri orizontale, iar caracterul acestora este universal din punctul de vedere al prelucrarilor care pot fi efectuate pe ele.

Strungurile specializate pot fi utilizate pentru efectuarea numai a anumitor prelucrari a semifabricatelor care la randul lor au o forma si dimensiuni bine definite. Printre acestea se pot enumera strunguri care efectueaza numai prelucrari cilindrice si retezari, prelucrari cilindrice si frontale etc. Strungurile frontale sunt specializate pentru prelucrarea plana a unor piese voluminoase si ca posibilitate auxiliara, prelucrarea cilindrica pe lungimi mici.

Strungurile de copiat sunt astazi de o diversitate foarte mare. Dupa sistemul de copiere utilizat acestea pot fi mecanice, hidraulice, cu me­morie magnetica, numerice etc. si sunt utilizate la prelucrarea unor game restranse de forme si dimensiuni de piese.

Strungurile revolver sunt specializate in prelucrarea unor organe de masina de tipul suruburilor, stifturilor, bolturilor, saibelor, bucselor etc.

Strungurile carusel sunt construite pentru prelucrarea unor piese de dimensiuni mari si cu regimuri grele. Platoul pe care se fixeaza piesele pentru a fi prelucrate se afla intr-un plan orizontal, de unde si denumi­rea de carusel, miscarea principala se efectueaza deci in acest plan, iar celelalte miscari pe verticala si orizontala.

Strungurile normale sunt utilizate la strunjiri cilindrice interioare si exterioare, plane, conice, sferice, gauriri, filetari si in cazul utilizarii unor dispozitive, pe aceasta masina-unealta pot fi efectuate prelucrari prin frezare, rectificare etc.

Strungurile normale (fig. 2.19) se compun din urmatoarele parti mari: batiul 6, cutia de viteze 4, papusa mobila 12, cutia de avansuri 5, caruciorul si cele doua picioare 7, 8. Caruciorul la randul sau este com­pus din cutia de cuplaje 9, sania principala 16 pentru avansarea axiala a cutitului, sania auxiliara 14 pentru efectuarea miscarii de avans radiala, sania auxiliara axiala 13 si dispozitivul port cutit 15.

Cutia de viteze ofera posibilitatea multiplicarii miscarii de rotatie pri­mita de la motorul electric intr-o gama de turatii la arborele principal al strungului. Miscarile radiale si axiale ale saniilor pot fi efectuate manual sau automat. In cel de-al doilea caz, de la cutia de avansuri care poate debita de asemenea o gama de miscari celor doua bare 10 si 11, prin intermediul cuplajelor amplasate in carucior, miscarile de avans al saniilor radiale axiale pot fi efectuate automat.

Prinderea piesei pentru strunjire, se poate efectua in mai multe mo­duri. Prinderea pieselor cilindrice de lungime relativ mica se efectueaza intr-o mandrina (universal), iar piesele cilindrice lungi, fie cu un capat in mandrina si celalalt rezemat intr-un varf rotativ aflat in papusa mo­bila, fie ambele capete rezemate in varfuri.

Fig. 2.19. Strungul normal

2. Cutitele de strung

Necesitatea de adaptare la diferite prelucrari a strungului a condus la crearea unei varietati largi de cutite. O clasificare a acestora dupa ti­pul operatiilor pe care le pot executa, este urmatoarea:

a. cutite pentru strunjirea cilindrica exterioara (fig. 2.20, 2.21, 2.22, 2.23 si 2.24);

b. cutite pentru strunjirea cilindrica interioara (fig. 2.27);

c. cutite pentru retezat si canelat (fig. 2.25);

d. cutit pentru filetat (fig. 2.26);

e. cutite profilate.

Fig. 2.20. Cutite de ebosat pe dreapta si stanga

Fig. 2.21. Cutite laterale de dreapta si stanga

Fig. 2.22. Cutite incovoiate pentru ebosat de dreapta si stanga

Fig. 2.23. Cutite pentru strunjiri plane

Fig. 2.24. Cutite pentru finisat cu varf si lat

Fig. 2.25. Cutite pentru retezat si canelat

Fig. 2.26. Cutit pentru filetat exterior

Fig. 2.27. Cutite pentru strunjit cilindric interior

Prin sageti asezate pe cutite se indica directiile posibile dupa care aceste cutite pot lucra. Cutitele de strung sunt confectionate din oteluri rapide sau partea activa a acestora este din placute de carburi metalice sau ceramice. Ote­lurile rapide sunt folosite indeosebi la confectionarea cutitelor profilate si pentru cutite utile prelucrarii unor materiale metalice de rezistenta re­dusa. Importanta acestor oteluri in confectionarea cutitelor de strung a scazut foarte mult datorita regimului redus pe care il pot suporta. Va­loarea maxima a vitezelor de aschiere pe care le poate atinge la prelu­crarea otelurilor este de v = 20m/min. Cel mai frecvent se folosesc astazi cutite de strung armate cu placute din carburi metalice sau ceramice. Pentru o durata optima de folosire, primele pot depasi viteza de aschiere de 120m/min, iar celelalte 300 m/min. Aceste placute se fixeaza de cor­pul cutitului prin lipire cu aliaje ale cuprului sau prin prindere me­canica.

3. Principalele operatii de strunjire

Prelucrarea prin desprindere de aschii in general, deci si strunjirea unei piese, se efectueaza in doua etape numite degrosare si finisare. La degrosare are loc indepartarea in cea mai mare parte a adaosului de pre­lucrare, piesa ajungand foarte aproape de dimensiunile ei finale. Prin fi­nisare piesa ajunge la dimensiunile si forma finala, la calitatea pretinsa de documentatia tehnologica.

In functie de forma piesei si prelucrarile ce trebuie sa i se faca, ope­ratiile de strunjire aplicate pot fi: de strunjire cilindrica exterioara si interioara, frontala, conica, de filetare, retezare etc.

a. Strunjirea cilindrica exterioara. Aceasta operatie se aplica mai ales la prelucrarea arborilor, axelor, barelor, bolturilor etc.

Strunjirea unui arbore in trepte poate fi facuta in mai multe moduri, incepand de la sistemul de prindere si pana la succesiunea fazelor.

In figurile 2.28 si 2.29 se prezinta doua moduri de strunjire a unui arbore pentru care prinderea semifabricatului se face cu un capat in mandrina, iar cel de al doilea capat se reazema pe un varf rotativ. Atunci cand diferenta intre diametre este mica, se prefera cel de-al doilea mod de esalonare a fazelor strunjirii, deoarece lungimea totala a parcursului sculei este mai mica in acest caz fata de primul. Daca insa d₃ nu asigura o suficienta rigiditate pentru prelucrarea la d₂ si d₁, este un motiv sufi­cient de intemeiat pentru ca prelucrarea acestui arbore sa se faca dupa primul mod de esalonare a fazelor.

Fig. 2.28. Strunjirea in trepte (varianta I)

Fig. 2.29. Strunjirea in trepte (varianta II)

b. Strunjirea cilindrica interioara. Aceasta operatie se realizeaza in conditii mai grele pentru ca aschiile raman un timp indelungat in interior, din aceasta cauza solicitarea termica a piesei si cutitului este mai puter­nica. Racirea cu lichide de racire-ungere a zonei de aschiere se face incomod, de asemenea consola cutitului fiind mare, exista posibilitatea producerii vibratiilor.

Strunjirea cilindrica interioara poate fi cilindrica continua, in trepte, cu gaura patrunsa sau infundata etc. In figura 2.30 se prezinta doua dintre modurile de prelucrare la strung a unei gauri.

c. Strunjirea degajarilor, racordarilor si retezarea. Strunjirea racor­darilor se face de obicei cu un cutit cu un cap ingustat, ascutit si rotun­jit, prin folosirea manuala simultana a avansului radial si axial. Racor­darile insa, pot fi realizate ca si degajarile cu ajutorul unor cutite profi­late (fig. 2.31). Retezarea se realizeaza de asemenea cu ajutorul unui cutit cu capul ingust care avanseaza ra­dial in piesa pana la detasa­rea completa a partii ne­cesare.

Fig. 2.30. Strunjirea cilindrica interioara

Fig. 2.31. Strunjirea racordarilor, degajarilor si retezarea

d. Strunjirea conica. Aceasta operatie poate fi realizata manual, automat si prin copiere. De obicei cand lungimea partii conice este scurta, sania port cutit se asaza sub unghiul generatoarei conului si actionarea manuala a acesteia, se va genera conul necesar (figura 2.32). In cazul in care lungimea partii conice este mare, iar piesa are posibilitatea sa fie rezemata in varfuri, in  acest caz, papusa mobila este deplasata radial pana la aducerea generatoarei conului paralela cu axa de rotatie, astfel ca in continuare, strunjirea conica se poate executa prin deplasarea axiala automata a carucio­rului.

Fig. 2.32. Strunjirea conica

e. Strunjirea suprafetelor plane. Aceasta operatie poate fi realizata in oricare sistem de prindere. Se efectueaza cu avans radial, cu scule adecvate, mai ales indoite.