Supravietuirea

Supravietuirea

Inainte de a ne aventura deasupra unui teren accidentat sau deasupra apei, in special in zone indepartate de civilizatie, este bine sa aveti in vedere aspecte legate de supravietuire in cazul unei aterizari fortate.

Este necesar sa aveti un minim de echipament de supravietuire la bordul aeronavei .

Principiile de baza pentru supravietuire sunt:

□ Instiintati lumea asupra pozitiei dvs, lasati-i sa stie unde va aflati, pentru ca timpul de salvare sa fie cat mai scurt;

□ Sa aveti suficient echipament de urgenta si provizii destule si cunostinte necesare suficiente pentru mentinerea vietii pana sosesc echipele de salvare.

Depunerea unui plan de zbor

Daca teritoriul pe care vreti sa-l survolati este periculos, atunci va trebui sa intocmiti un plan de zbor, cu ATC, astfel incat sa primiti un grad ridicat de protectie in operatiunile de cautare si salvare.

Acest lucru este valabil daca planificati zborul:

□ la mai mult de 10 NM de coasta;

□ peste un teren riscant, nesigur;

□ cu o aeronava care nu este dotata cu echipament radio corespunzator.

Raspunsul rapid al organizatiilor de cautare si salvare depinde de planul de zbor intocmit si de comunicatia cu organele de trafic aerian. De exemplu, probabilitatea de a supravietui unui accident deasupra unei ape reci este foarte mica si scade minut cu minut.

Mentinerea temperaturii corpului

Aceasta este importanta pentru supravietuire. Temperatura normala a corpului este usor sub 37⁰C si orice schimbare a acesteia cu mai mult de 2⁰C, in plus sau in minus, poate afecta grav functiile organismului, inclusiv pe cea a creierului. Pierderea cunostintei survine la o scadere de 4⁰ a temperaturii interioare a corpului, deci la 34⁰C. Temperaturile peste 37⁰C sunt denumite febra, iar in cazul febrei ridicate cu o crestere de 4⁰C, la 41⁰C, pot sa apara convulsii si delir. Pentru a supravietui, creierul trebuie sa functioneze normal, pastrarea temperaturii corpului fiind vitala.

Mentinerea temperaturii ridicate a corpului, cand mediul are 10⁰C si mai putin, consuma toata energia produsa de acesta. Aceasta producere de energie calorica este constanta, cu pierderea acesteia din interiorul corpului controlata in special de procesul de convectie de la nivelul pielii, aerul indepartand excesul de caldura. In mediile cu temperaturi scazute, pierderea de caldura este diminuata de imbracamintea groasa. Aceasta izoleaza corpul de aerul care nu mai ajunge la nivelul pielii si nu mai indeparteaza excesul de caldura. Daca totusi se pierde caldura, aceasta este produsa suplimentar de contractiile musculare, ceea ce se numeste dardait sau tremurat. Tremuratul consuma o mare cantitate de energie, ceea ce poate duce la o epuizare prematura.

Puteti fi expusi la pierderi severe de caldura:

□ prin depresurizarea brusca a cabinei , la altitudini mari;

□ in conditii de frig extrem, la sol sau pe apa;

□ in timpul scufundarii in apa sub 20⁰C.

In mediile cu temperaturi ridicate, imbracamintea usoara, desfacuta permite circulatia aerului pe suprafata pielii pentru a indeparta caldura. Daca aceasta pierdere de caldura prin convectie este insuficienta, corpul transpira, iar evaporarea acesteia absoarbe din energia calorica a pielii.

Transpiratia inseamna si pierderea de fluide pentru organism, iar acestea trebuie inlocuite prin consumul de lichide pentru a evita deshidratarea sau supraincalzirea.

Echipamentul de supravietuire

Acesta depinde de tipul terenului survolat (jungla, apa ) si de conditiile climatice si meteorologice din acea zona. Unele echipamente sunt bune in orice zona si in toate conditiile : echipamentul radio, emitatorul de localizare pentru situatii de urgenta (ELT), semnale optice, facute cu oglinda sau cu faclii, chibrite hidrofuge, o busola, un cutit, franghie, un fluier, etc.

Alte echipamente cum ar fi barcile pneumatice de salvare sunt specifice unor anumite zone.

Echipamentul radio si transponderul

Daca faceti o aterizare fortata, trebuie sa utilizati toate mijloacele disponibile pentru a informa despre eveniment si locatie, astfel incat organele abilitate pentru cautare si salvare sa fie activate cat mai rapid. In acest sens, puteti sa :

□ emiteti un semnal "MayDay" pe frecventa 121.5 MHz care este permanent monitorizata de alte aeronave si de multe statii de la sol;

□ comutati pe 7700 transponderul caci acest lucru atrage atentia oricarui radar din zona asupra aeronavei in care va aflati (daca sunteti in aria de acoperire).

Marea majoritate a aeronavelor de linie utilizeaza o frecventa normala VHF-COM pentru comunicatiile obisnuite cu organele de trafic aerian si o a doua statie VHF-COM pe frecventa de cautare si salvare 121.5 MHz, ascultand-o si interceptand orice mesaj vocal transmis, sau orice semnal ELT.

Dac sunteti intr-o situatie de urgenta si in afara razei de acoperire a unei statii radio, transmiteti un mesaj vocal pe frecventa de urgenta 121.5 MHz si fiti sigur ca alt pilot sau alta statie de la sol va va auzi si il va retransmite cui trebuie 16516n1318q pentru a va ajuta.

Daca incepeti sa transmiteti cand sunteti in aer, un aeroport dotat cu VHF-VDF (detector de directie) poate sa aiba timp sa determine pozitia dvs., ceea ce ar simplifica mult procedurile de cautare si salvare.

Emitatorul de localizare pentru situatii de urgenta ELT

(Emegency Locator Transmitter)

ELT este cel mai bun mijloc de a identifica pozitia unei aeronave cazute. Este un dispozitiv electronic, pe baza de baterie, care transmite un semnal radio distinctiv. Acest echipament se activeaza automat la impactul dur cu solul sau apa sau poate fi activat de pilot dupa o aterizare fortata efectuata cu succes.

ELT va transmite un apel de urgenta pe frecventa de cautare si salvare (121.5 MHz pentru aeronavele civile si 243 MHz pentru aeronavele militare). De asemenea, radiofarurile pentru supravietuire de pe mare si uscat transmit pe aceasta frecventa de 121.5 MHz fiind cunoscute si sub denumirea de radiofar de localizare pentru situatii de urgenta (EPIRBs), radiofar de localizare de urgenta (ELB), radiofarul de supravietuire VHF (VSB) si sub alte denumiri.

Statii de receptie

Statiile de la sol si aeronavele monitorizeaza frecventele de urgenta 121.5 MHz si 243 MHZ.

Intensitatea semnalului ELT indica apropierea aeronavei cazute fata de statie. Aeronavele de cautare pot masura variatiile de intensitate a semnalului, atunci cand zboara deasupra zonei de unde se emite acest echipament si cu cat acesta este mai puternic, cu atat acestea sunt mai aproape de aeronava prabusita.

Acum exista si un sistem global COSPAS/SARSAT (C/S) care utilizeaza patru sateliti orbitali polari, care detecteaza si localizeaza semnalele provenite de la echipamentele ELT.

Timpul maxim de asteptare de la activarea ELT si detectare prin satelit a acestuia nu trebuie sa depaseasca 90 minute, de obicei fiind mai scurt.

Este considerat un bun personal aeronautic cel care asculta frecventa de urgenta 121.5 MHz, daca dispune de o adoua statie VHF-COM. Orice semnal ELT auzit trebuie raportat caci poate fi de la o aeronava prabusita (in unele situatii, rare, poate fi si o alarma falsa, ELT fiind activat accidental de pilot).

Raportul dvs. trebuie sa includa pozitia , altitudinea si:

□ cand ati auzit prima data si ultima data semnalul;

□ orice raport sau informatie obtinuta .

Este util sa anuntati cand semnalul a fost de maxima intensitate.

Activarea ELT

Marea majoritate a echipamentelor se activeaza automat la impactul dur cu solul, apa, sau pot fi activate de pilot dupa o aterizare fortata efectuata cu succes. ELT poate fi activat printr-un buton sau insertia in apa sau alt fluid. Antena, daca este fixata, trebuie extinsa in pozitie verticala pentru o cat mai buna transmisie. Instructiunile sunt afisate pe unitatea ELT. Aceasta poate fi activata atat in aeronava cat si in afara ei. Este mult mai important ca echipamentul ELT sa ramana la supravietuitori, care pot fi intr-o ambarcatiune pe apa sau in jungla , decat sa ramana in aeronava. Un ELT activ nu trebuie sa fie separat de supravietuitori pentru ca echipele de salvare sa-i gaseasca pe acestia si nu numai echipamentul in sine.

Suprafata apei reflecta bine si amplifica semnalele ELT. De aceea, nu este indicat ca acesta sa fie ridicat si legat de un dispozitiv inalt cand sunteti intr-o ambarcatiune.

Dupa o aterizare fortata, echipamentul de semnalizare poate fi scos din aeronava si asezat pe o folie de aluminiu pe sol, intr-o zona deschisa, fara pietre, copci si alte obstacole, cu antena in pozitie verticala.

Alte tipuri trebuie scufundate intr-o punga cu lichid. Daca plasati echipamentul pe aripa avionului sau pe o alta suprafata metalica, creste puterea transmisiei. Pentru a evita distorsonarea semnalului, plasati statia cu antena pe verticala si indepartati-va putin de aceasta pentru a avea o emisie clara.

Cand trebuie activat ELT ?

Ca urmare a unui impact, ELT se activeaza singur, dar, dupa aterizare, linia acesta trebuie activata. Insa, numai pilotul comandant decide cand o va face. Daca sunteti in apropierea unei statii de la sol, la 100 NM de o ruta aeriana aglomerata sau daca ati anuntat deja situatia in care va aflati (prin mesaj MayDay sau comutare pe 7700 la transponder), atunci activati ELT imediat. De asemenea, daca sunt raniti, activati-l imediat. Unele statii ELT pot fi oprite si utilizate intermitent, altele opereaza continuu timp de aproximativ 48 ore sau mai mult. Altele pot fi oprite prin asezarea lor in pozitie orizontala. Daca sunteti prea departe de orice statie terestra sau de orice ruta aeriana (mai mult de 100 NM) trebuie sa folositi echipamentul ELT intermitent, atunci cand credeti ca va aude cineva sau cand stiti ca rudele sau cunostintele se ingrijoreaza de faptul ca nu ati ajuns la destinatie. Este bine sa-l activati in amurg sau la ivirea zorilor in urmatoarea dimineata.

Semnale optice

Sunt multe echipamente care pot fi utilizate pentru a ajuta cautarea aeronavelor, pentru a determina vizual pozitia dvs, inclusiv semnale cu rachete, torte de mana, semnale cu oglinzi si marcaje cu vopsea pe mare.

Semnale optice cu oglinda

Semnalele cu oglinda (sau heliograful) sunt foarte utile in lumina soarelui. Reflectarea luminii soarelui catre o aeronava de cautare, care probabil va vedea o serie de spoturi luminoase, pot fi eficiente la distante de pana la 25 NM.

Utilizarea oglinzii se poate face astfel:

1. Tineti oglinda aproape de fata dvs, astfel incat sa puteti privi prin orificiul acesteia (dar nu spre soare);

2. Localizati aeronava si indreptati-va privirea sprea aceasta prin orificiul oglinzii (puteti atasa o tinta la oglinda sau , in locul acesteia, folositi un deget sau un creion);

3. Miscati oglinda astfel ca razele soarelui sa se reflecte spre aeronava.

O alta metoda de utilizare, indicata in fig 11 - 2, implica vederea aeronavei prin orificiu si reglarea spotului acesteia astfel incat, lumina care cade pe fata sau hainele dumneavoastra ,sa dispara prin acest orificiu.

Nu trebuie sa incercati sa dati semnale intermitente aeronavei, deoarece simpla miscare a mainii in care tineti oglinda este suficienta. Chiar daca nu vedeti vreo aeronava sau vreun vas, puteti continua semnalizarea cu oglinda.

Semnale cu rachete luminoase

Exista rachete luminoase care lanseaza o sfera luminoasa rosie, apoi cade usor, avand o mica parasuta atasata. Trebuie utilizate numai atunci cand sunteti sigur ca cineva vede semnalele, fiind eficienta mai ales noaptea.

Instructiunile de utilizare trebuie citite cu atentie. Acestea prevad ca tubul sa fie tinut bine in directia de tragere, care trebuie sa fie aproape verticala, in directia in care bate vantul, pentru a evita contactul cu corpul dumneavoastra inainte ca mecanismul sa fie activat.

Torte de mana

Tortele de mana, cu flacara colorata sau fum care dureaza 30 secunde, pot atrage atentia celor care va cauta. Cele care produc flacara sunt utilizate noaptea iar cele care emana fum, ziua. Flacara este de culoare rosie, iar fumul de culoare portocalie.

Spoturi si lumini intermitente

O lumina puternica intermitenta poate fi utilizata atat pentru a va organiza pe timp de noapte dar si pentru a semnaliza in directia din care ati putea fi vazut. Semnalele tipice care atrag atentia sunt:

- un cerc larg in miscare;

- semnale de urgenta SOS ( trei spoturi scurte, trei spoturi lungi, trei spoturi scurte) repetate apoi.

Semnele facute pe sol pntru a fi vazute din aer pentru cautare si salvare

Urmatoarele semne pot fi facute pe sol pentru a-i informa pe cei care va cauta( si cu care nu aveti contact radio) de nevoile dvs si actiunle viitoare. Faceti simbolurile cat mai mari posibil ( de preferat 6 m lungime sau mai lungi, dar nu mai scurte de 2 sau 3 m), folosind materiale contrastante cu solul sau fondul. Puteti folosi pentru aceasta haine acoperite cu pietre, crengi, etc. Puteti sa trasati si un SOS mare. Acesta este cel mai bine cunoscut semn, pe care il inteleg aproape toti cei care il vad.

Semnele standard pe sol destinate echipelor de cautare si salvare aflate in aeronave:

Steaguri

Orice flutura in forma de steag atrage atentia. Daca asezati o sfera sub un steag sau deasupra lui, acesta este semnalul international de pericol.

Focuri si fum

Focurile pot fi bine vazute noaptea, iar fumul dens este vizibil ziua. Pentru a va semnaliza pozitia aprindeti trei focuri in triunghi la o distanta de 20m intre ele. Pe timpul noptii folositi lemn uscat care produce flacari luminoase; pe timpul zilei folositi lemn verde sau umed, ajutand arderea cu combustibil, care va produce destul fum pentru a fi vizibil de la distanta.

Semnale acustice

Daca aeronava este in jungla sau intr-o zona impadurita, nu veti putea fi vazut din aer. Dar exista si echipe la sol care va cauta, asa ca faceti cat mai mult zgomot pentru a fi auziti. Strigatele din padurile australiene au salvat multe vieti.

Note scrise

Daca, din diverse motive, parasiti locul unde se afla aeronava, lasati note scrise despre situatia in care va aflati si despre intentiile dvs, in cazul in care cei care va cauta gasesc mai intai aeronava.

Supravietuirea pe mare

Unele aterizari fortate s-au facut pe lacuri, rauri sau in ocean (amerizari). Prima problema care se pune dupa amerizarea fortata pe mare este parasirea aeronavei in siguranta. Pasagerii trebuie sa fie in stare sa innoate fara sa se innece. Acest lucru se poate face cu ajutorul vestelor si/sau al barcilor de salvare. Urmatoarea problema este evitarea expunerii la soare sau apa rece. Unele ape de ocean sunt calde, cum ar fi cele din Hawai sau nordul Australiei, unde supravietuirea are mai putin legatura cu temperatura apei si mai mult cu rechinii. In alte mari si oceane temperatura scazuta a apei este o problema majora de supravietuire. Aici se va evita hipotermia, care inseamna pierderea de caldura din tot corpul, nu numai la nivelul pielii. Hipotermia severa duce la decesul persoanei, de aceea interventia rapida a echipelor de salvare este esentiala. Puneti-va centurile de siguranta si vestele de salvare inainte de impactul cu apa.

Cand zburati timp indelungat deasupra apei, cu un avion monomotor, este bine sa purtati vestele de salvare, deoarece nu aveti timp suficient sa le puneti in momentul in care apare o situatie de urgenta. Instruiti-va pasagerii sa nu umfle vestele de salvare inainte de a parasi aeronava, acest lucru putand ingreuna sau bloca accesul spre iesiri. Este indicata o scurta informare a pasagerilor despre situatia aparuta. Avertizati-i ca s-ar putea sa existe doua socuri de impact la contactul cu apa, foarte dure si cu deceleratii puternice. Pernele si alte materiale moi pot fi folosite pentru protejarea unor pasageri de fortele de impact, dar nu trebuie sa se interfereze cu comenzile. La unele aeronave , pernele au rol si de echipament de plutire. Daca se poate, incercati sa luati contactul cu apa cat mai aproape de tarm sau in apropierea vapoarelor. Daca aveti noroc, incercati sa amerizati pe ape linistite. Este de preferat, dar nu intotdeauna posibil. In apele calme este cel mai bine sa luati contact cu apa, cu fata spre vant, pentru a reduce forta impactului. Directia vantului poate fi determinata de unghiul de plutire pe suprafata apei sau de fasiile de material textil care flutura pe aeronava sau pe o nava aflata in apropiere. Altfel trebuie sa aterizati pe creasta valului, in lungul valului sau in spatele acestuia. Evitati contactul cu apa in fata valului.

Directia vantului poate fi stabilita si cu ajutorul apei inspumate, pe care vantul o poarta de la un val la altul. Contactul cu apa, mai ales cand e vorba de o mare agitata, trebuie facut la o viteza cat mai mica si cu botul in sus. Apropierea trebuie facuta cu 10 kts peste viteza de angajare si se recomanda utilizarea motoarelor (daca acestea mai sunt functionale) pentru mentinerea unei pante usoare si o inaltime mica pana la contactul cu apa, in spatele valului sau pe creasta acestuia. Dupa impact este putin probabil ca pilotul sa mai poata controla aeronava. Daca aterizarea este produsa de lipsa de putere a motoarelor, atunci nu mai puteti alege locul si trebuie sa veniti pe o panta mai abrupta si sa redresati aeronava mai devreme, ca sa aveti un contact aproximativ glisat cu apa. De asemenea, este preferabil contactul cu creasta valului sau partea din spate a acestuia.

Parasiti aeronava si intrati in barcile de salvare.

Timpul de plutire al aeronavei este variabil, asadar evacuati aeronava cat mai repede posibil, cu vestele de salvare puse, utilizand apoi barcile de salvare.

Urmatoarele elemente pot fi utile in asemenea situatii:

□ vointa puternica de a supravietui;

□ dati ordine cat mai clare intr-un mod ferm;

□ numarati toti supravietuitorii - cei cazuti in apa trebuie ridicati si adusi in barca;

□ luati cat mai mult echipament de salvare in timpul disponibil (ELT, apa de baut, torte, truse de salvare,truse de prim-ajutor, haine, paturi, saci de dormit, echipament de semnalizare);

□ desemnati o persoana sa urmareasca vapoarele de pescuit sau alte nave, aeronave.

Desprindeti barca de salvare de aeronava, in cazul in care se umfla rapid si indepartati-o usor. Aruncati ancora (o catarama e prinsa de barca) astfel incat sa nu aveti surpriza ca barca se indeparteaza prea mult si se ingreuneaza operatiunea de salvare.

Delegarea indatoririrlor, a sarcinilor

Dati sarcini altora pentru a va elibera de unele din ele, tineti-i pe ceilalti ocupati, caci le va creste intiativa si dorinta de supravietuire. Sarcinile initiale sunt legate de actiunea de salvare, numararea supravietuitorilor, cautarea lor, ingrijirea lor, colectarea echipamentului de urgenta, scoaterea barcilor din aeronava, stoarcerea hainelor ude, scoaterea apei din barci, etc. Apoi puteti sa le dati sarcini de lunga durata cum ar fi supravegherea spatiului aerian si maritim, semnalizarea cu torte, rachete, cu oglinda, etc.

Prevenirea hipotermiei

Cu cat apa este mai rece cu atat se pierde caldura corpului mai repede. Daca sunteti intr-o apa cu temperatura de 20⁰C, corpul va pierde cele 4⁰C critice in 2 ore, dupa care va veti pierde cunostiinta.

Iarna, in ape mai reci de 5⁰C, ca cele din nord-vestul UK, acest lucru se intampla in cateva minute.

De asemenea, extremitatile, cum sunt mainile, se racesc foarte repede, ceea ce va ingreuneaza miscarile si urcarea intr-o barca. Este vital sa reusiti sa urcati intr-o barca cat mai repede posibil.

E chiar mai bine daca ajungeti in barca direct din avion, evitand astfel apa. Dupa ce ati ajuns la bordul unei barci, puneti-va haine uscate si feriti-va de vant. Daca este posibil schimbati hainele ude cu altele uscate. Evaporarea apei absoarbe o cantitate mare de caldura si poate grabi instalarea hipotermiei. Orice vant va scadea temperatura corpului. Asadar, incercati sa adapostiti ocupantii barcii folosind paturi calde , daca sunt disponibile. Hrana si bautura vor da sursa de energie calorica in interiorul corpului.

Alcoolul este cu desavarsire interzis, deoarece dilata vasele de sange de langa piele si accentueaza pierderea de caldura. Semnele hipotermiei sunt pielea rece la atingere, un puls slab cu o respiratie incetinita si superficiala. Cei mai vulnerabili la hipotermie sunt batranii si copii.

Raul de mare

Ca masura de prevenire, dupa ce lucrurile au fost puse in ordine in barca, distribuiti rapid la toata lumea

tablete impotriva raului de mare. Chiar si persoanele care nu sunt predispuse la raul de miscare pot avea rau de mare, in barca. Raul de mare determina pierderea de hrana si fluide, risipeste o mare cantitate de energie si poate slabi vointa de a supravietui. Doza tipica este de doua tablete imediat si apoi la fiecare 12 ore pana sunt salvati.

Semnale de urgenta   

Conducatorul barcii stabileste cand trebuie folosite aceste semnale de urgenta. Normal, ELT trebuie activat imediat, daca barca este in apropierea tarmului, langa o linie maritima sau culoar aerian. Dar, este bine sa nu se foloseasca imediat tortele, vopseaua sau semnalele pirotehnice, decat atunci cand o aeronava sau un vas se afla in apropiere sau daca acestea pot atrage atentia celor aflati pe mal. Oglinda trebuie utilizata permanent in lumina soarelui. Zgomotele, fluieraturile pot atrage atentia oamenilor aflati pe tarm sau pe alte vase din apropiere, mai ales noaptea.

Degeraturile

In zonele reci, extremitatile cu o suprafata mare de expunere (degetele de la piciore si de la maini, urechile nasul) pot ingheta. Partile afectate devin palide si amortite, posibil lucitoare, uneori apar si basici.Gheata din interiorul acestora distruge tesuturile, facand iminenta amputarea lor. Ca o masura preventiva, corpul trebuie pastrat cald, prin purtarea de haine suficient de groase si manusi sau plasarea mainilor in zonele calde ale corpului, de exemplu, sub brate. Inghesuirea ocupantilor barcii unul in celalalt, pe podeaua acesteia, poate fi o solutie. Corpul poate fi mentinut cald si prin exercitii usoare, care stimuleaza circulatia sanguina. Partile suspecte de degeratura nu trebuie frecate , din moment ce nu mai exista sange in tesuturi, incalzirea lor facandu-se cu apa calduta, daca e posibil.

Iritatii ale pielii

Expunerile de lunga durata la frig si la apa sarata pot provoca iritatii ale pielii, rigiditate, umflaturi si rani. Acest lucru poate fi prevenit prin purtarea de imbracaminte uscata si mentinerea caldurii corpului, pe cat posibil. Scoaterea apei din barca si mentinerea podelei uscate este o prioritate. Corpul poate fi mentinut cald prin exercitii usoare.

Arsuri provocate de expunerea la soare

Expunerea la soare este un risc diferit, chiar daca este un norisor care-i acopera discul si chiar daca vremea este rece. Este bine sa fie folosite creme de protectie si ochelari de soare si adapostirea la umbra.

Daca temperatura este ridicata, atunci epuizarea de caldura si hipertermia (in mod exceptional interiorul corpului este supraincalzit) pot sa conduca la slabirea organismului. Pot aparea ameteli, stari de voma si pierderea cunostintei. Aplicarea pe corp de tampoane sau haine umede poate reduce temperatura corpului.

Ratiile de urgenta

O persoana poate supravietui 30 de zile sau mai mult fara hrana, dar numai o zi sau doua fara apa, deci rationalizarea consumului de apa potabila din ratiile de urgenta este o prioritate pentru supravietuirea pe termen lung. Aceasta rationalizare se face cam dupa 24 de ore, numai dupa ce consumul de apa devine o cerinta majora sau cand exista persoane aflate in pericol sau bolnave. Pana atunci, organismul va functiona cu lichidele consumate anterior. Nu beti apa mult dintr-o data ci putin cate putin caci dupa privarea de aceasta si o sete puternica, s-ar putea sa irositi acest pretios bun prin voma. Profitati de orice ocazie cand ploua si adunati apa de ploaie in galeti, pungi, etc. Nu beti niciodata apa de mare ! - va provoaca stare de greata, diaree si afectiuni mentale. Nu consumati alcool, dar pastrati-l si folositi-l ca dezinfectant.

Rationalizarea hranei poate sa inceapa dupa 24 ore. Pescuitul este o posibilitate, dar va trebui sa consumati pestele crud, deoarece sarea din peste mareste consumul de apa. Nu aruncati resturi de mancare in apa. In apele calde, acestea pot atrage rechinii. Incercati sa mentineti o igiena cat mai buna pe ambarcatiune, pastrand-o cat mai curata posibil.

Comportamentul la bord cand recuperarea, salvarea este iminenta

Disciplina la bordul ambarcatiunii trebuie pastrata pana cand salvarea este complet facuta.. Ocupantii acesteia nu trebuie sa sara in apa si sa innoate pana la vasul salvator, ci trebuie sa astepte ordinele date de echipajul acesteia. Daca sunteti descoperiti de o aeronava, lucrul cel mai probabil care se va intampla va fi parasutarea de provizii de hrana, apa, medicamente, balize de semnalizare si expedierea unei nave de cautare si salvare spre dvs. Recuperarea pasagerilor trebuie facuta in ordine pentru a nu rasturna barca. Trebuie avut in vedere faptul ca vor mai trece cateva ore pana veti fi salvati.

Scufundarea in apa

Daca nu exista nici o barca de salvare in aeronava care a aterizat, atunci scufundarea in apa este o posibilitate. Timpul de supravietuire depinde in mare masura de temperatura apei. Oamenii cu un strat de grasime mai mare si cei care sunt obisnuiti sa stea in apa mai mult timp au sanse mari sa reziste mai mult. Timpul mediu de supravietuire , daca temperatura apei este de aproximativ 0⁰C, este de maxim o ora sau mai putin, chiar cateva minute. La o temperatura a apei de 12⁰C, timpul de supravietuire poate fi de 4 ore; la 20⁰C poate fi de 12 ore si mai mult. Pierderea de caldura poate fi diminuata daca purtati un echipament de flotabilitate care elimina miscarile musculare (pierderea de caldura implicit) si daca ramaneti in pozitie de plutire. Imbracamintea umeda va diminua rata pierderii de caldura, dar greutatea acesteia este un mare dezavantaj. Este indicata gruparea supravietuitorilor, stransi unul in altul, pentru a reduce pierderile de caldura din zona pieptului, a mijlocului si a bratelor. De asemenea, aceasta este necesara si pentru incurajarea psihica.

Supravietuirea in zonele foarte reci

Daca zburati in regiunile inghetate indepartate, atunci trusa cu echipamentul de salvare polar trebuie sa fie in aeronava, pentru a supravietui in conditii de frig extrem. Echipamentul de salvare polar are rolul de a mentine caldura intr-un mediu foarte ostil.

Hainele calduroase si incaltamintea

In supravietuirea intr-un climat foarte rece, este esentiala pastrarea caldurii corpului. De aceea trebuie sa purtati haine suficiente, ghete manusi si capul acoperit . Acesta trebuia sa fie acoperit, deoarece exista pierderi mari de caldura la nivelul capului, fiindca aici sunt multe vase sanguine de suprafata. Hainele groase si uscate vor oferi cea mai buna izolatie si vor retine caldura corpului, iar la exterior vor proteja impotriva vantului. Nu strangeti prea tare hainele pe corp, s-ar putea sa impiedice circulatia sanguina.

De asemenea, nu purtati prea multe perechi de ciorapi caci s-ar putea sa obtureze circulatia sangelui spre picioare si sa provoace inghetarea acestora.

Daca depuneti o activitate intensa, evitati transpiratia, aceasta va ingheta mai tarziu; va puteti desface haina la gat si la incheieturi, dar, dupa ce ati terminat munca, inchideti-le imediat la loc, pentru a nu pierde caldura. Inainte de a intra intr-un adapost, indepartati zapada de pe dvs. Aceasta se topeste si uda hainele la caldura.

Daca hainele sunt foarte ude, sa zicem de la o cadere in apa, rostogoliti-le pe zapada uscata, aceasta va absorbi o cantitate mare de umezeala. Hainele si incaltamintea umede vor fi uscate la foc, dar aveti grija sa nu arda si ele.

Daca este posibil, cand dormiti sa mai aveti haine puse pe umeri si in jurul soldurilor, pentru confort si caldura.

Culegerea supravietuitorilor si distribuirea sarcinilor

Liderul, de obicei pilotul comandant, trebuie sa imparta sarcinile care sunt potrivite pentru supravietuitori, cum ar fi:

□ sa gaseasca alti supravietuitori;

□ sa asambleze echipamentul de urgenta, sa foloseasca trusa de prim-ajutor, etc;

□ sa activeze ELT, daca asa s-a hotarat sau sa faca focul, sa faca semnale cu tortele, daca exista cineva in apropiere;

□ sa tina o persoana langa aeronava, care sa mentina legatura radio daca este posibil;

□ sa pregateasca semnele de la sol pentru aviatie;

□ sa colecteze imbracamintea calda si proviziile de apa si hrana;

□ sa inceapa constructia unui adapost ;

□ sa caute lemne de foc sau alt material combustibil ca sa faca focul;

□ sa pregateasca bauturi calde;

□ sa selecteze o zona pentru toaleta, dar ceva mai departe de adapost ;

□ sa organizeze schimburi pentru observatie care sa urmareasca apropierea vreunei aeronave;

□ sa roteasca periodic sarcinile ;

□ sa se asigure ca toata lumea este implicata si exerseaza.

Adaposturile

In regiunile polare, adapostirea imediata este vitala. Daca nu exista pericolul unei explozii, a scurgerilor de carburant, a vaporilor de carburant, atunci chiar aeronava poate fi folosita ca adapost impotriva vantului, ninsorilor, ploilor si temperaturilor joase. Daca aceasta nu poate fi folosita ca adapost, atunci trebuie gasit sau construit altul imediat.

Ranitii pot sta pe perne pana ceilalti supravietuitori construiesc un adapost. In mediul rece, polar, este indicat sa construiti un adapost langa copaci sau langa ceva natural care fereste de vant, de zapada viscolita ( cum ar fi colinele sau dealurile) .

Feriti-va de zonele unde sunt posibile avalanse sau caderi de zapada (stancile mari) . Bucatile de panza prinse de crengile copacilor, fixate jos cu pietre constituie un adapost. Pe timp indelungat, este indicat un adapost din zapada, deoarece zapada este un foarte bun izolator termic si fonic. Dar cineva trebuie sa urmareasca din afara daca apare vreo aeronava pentru a-i semnaliza prezenta.

Asigurati-va ca exista o buna ventilatie pentru a evita intoxicatia cu monoxid de carbon. Apa de baut poate fi obtinuta din gheata, deoarece este mai curata si nu necesita prea multa energie calorica la topire.

Zona pentru toaleta trebuie folosita numai in acest scop. Daca mediul nu este chiar atat de inghetat, ca de exemplu zona de tundra, in timpul verii, atunci insectele vor fi o problema. In acest caz adapostul trebuie construit intr-o zona mai inalta si pe directia vantului, departe de tufisuri, preferabil langa o sursa de apa.

Evitati degeraturile

Reduceti posibilitatea de a degera, prin purtatrea de haine groase si mentinerea extremitatilor calde, facand exercitii fizice usoare. Pentru a observa semnele privitoare la degerare ( nas rosu, piele palida sau vanata ) trebuie sa va supravegheati unul pe celalalt . Daca o persoana este suspecta de degerare nu frecati zonele degerate si nu incercati sa scoateti manusile inghetate caci acestea pot provoca rani.

Incercati sa incalziti gradual zona folosind apa calduta sau haine calde.

Orbirea provocata de zapada

In acest caz, orbirea se datoreaza stralucirii zapezii albe, care reflecta lumina solara. Provoaca inflamatii si arsuri la ochi, lacrimi ce se scurg din ochi, dureri de cap si reducerea vederii. Ochelarii de soare sunt cea mai buna protectie , iar daca nu-i aveti, atunci folositi carton decupat cu fante mici pentru a vedea pe unde mergeti.

Focul si alte semnale

Semnalele cu foc trebuie facute pe o baza solida (pietre) pentru a preveni topirea zapezii sau stingerea focului. Semnalele de urgenta trebuie facute pe zapada, cu material textil peste care se pun pietre sau crengi. Se poate sapa in zapada si se pot umple santurile facute cu crengi de copaci sau pot fi puse pe marginea acestora.

Chiar si avionul este un reper vizibil, pastrati-l curat, fara zapada. De obicei, cele care opereaza in zone reci sunt vopsite in rosu sau portocaliu.

Supravietuirea intr-un mediu cald si arid

Supravietuirea in regiuni desertice depinde numai de capacitatea organismului de a retine si obtine suficiente lichide pentru a evita deshidratarea si supraincalzirea organismului.

Dupa contactul cu solul si oprirea aeronavei, este important sa scoateti rapid din avion proviziile de apa si hrana, echipamentul de urgenta, deoarece exista riscul unui incendiu. Apoi, cautati un loc racoros, la umbra. Trebuie sa luati cat mai mult echipament de protectie, inclusiv pernele scaunelor si paturile, care va vor feri de soare si caldura solului pe timpul zilei, si de frig pe timpul noptii.

Daca temperatura mediului este mai mare de 30⁰C, atunci are loc cea mai mare pierdere de apa din organism, provocata de transpiratie, care este alt mecanism de racire a corpului in afara de cel convectiv, insuficient in aceasta situatie. Evaporarea umezelii de pe piele absoarbe caldura (vaporizarea caldurii latente) si raceste pielea si restul corpului. Scopul initial al supravietuirii in medii foarte calde si uscate este:

□ sa se reduca incalzirea corpului si a transpiratiei;

□ gasirea resurselor de apa (pe cat posibil noaptea cand este racoare);

Cautarea supravietuitorilor si impartirea sarcinilor

Liderul ( in mod normal pilotul comandant sau altcineva, daca acesta este inapt) va da celorlalti urmatoarele sarcini :

□ cautarea altor supravietuitori;

□ activarea dispozitivului ELT;

□ desemneaza o persoana care ramane la aeronava si foloseste statia radio, daca este posibil;

□ pregatirea semnalelor de la sol;

□ colectarea hainelor (zonele desertice pot fi reci noaptea);

□ colectarea de provizii - hrana si apa (mai ales apa);

□ inceperea construirii unui adapost racoros si umbros, deschis;

□ cautarea de lemne pentru foc sau a altor materiale combustibile;

□ selectarea unei zone pentru toaleta, la distanta de adapost;

□ desemnarea unei persoane care sa urmareasca aparitia vreunei aeronave.

Actvati sau planificati cand activati echipamentul ELT. Daca aparatura radio de la bordul aeronavei este functionala si nu exista riscul unui incendiu, atunci transmiteti mesaje "MayDay - MayDay", atat pe frecventa cea mai des utilizata cat si pe cea de urgenta 121.5 MHz. Conservarea bateriei este primordiala, deci folositi statia radio numai cand este absolut necesar si eficient. Flacarile focului facut produc mult fum care poate fi vazut ziua de la mare distanta. De asemenea, flacarile sunt vizibile si noaptea. Probabil ca trei focuri dispuse in triunghi cu laturi de 5 - 10m, vor atrage atentia mai mult dacat un foc mare. Uleiul scurs din motor poate fi folosit pentru a face cat mai mult fum. Focul trebuie aprins intr-o zona deschisa, departe de tufe si copaci pentru a nu da foc intregii zone.

Imbracamintea

Imbracamintea usoara este cea mai buna protectie impotriva soarelui si caldurii . Este foarte bine daca este acoperita partea din spate a gatului si capul. Aceasta va reduce nevoia de apa, transpiratia fiind minima . Se ofera astfel si o protectie impotruva insectelor. Hainele trebuie purtate lejer si nu stranse pe corp. De asemenea, incaltamintea trebuie sa protejeze impotriva insectelor, a reptilelor si altor vietati din desert. Atat hainele, cat si imbracamintea, trebuie scuturate bine inainte de a le pune pe dvs. pentru a indeparta insectele de pe ele. Daca este mult nisip, praf in atmosfera acoperiti-va nasul si gura cu o batista.

Stabiliti o tabara si gasiti umbra

Este important sa evitati pierderea de lichide si supraincalzirea corpului. Cautati un loc umbros si racoros. Nu mergeti pe timpul zilei fara o rezerva de apa importanta. Faceti tabara in apropierea avionului si lasati marcaje pentru a fi gasiti. Au fost cazuri cand aeronavele au fost gasite si nici un supravietuitor, deoarece acestia se pierdusera in desert. Orice spatiu inchis, cum ar fi cabina avionului, poate fi un loc umbros. Insa, temperatura din interior creste in timpul zilei, ajungand sa fie mai mare decat cea de afara. Pentru stabilirea taberei, este preferabila o zona umbrita natural in apropierea unei surse de apa. Solul umbrit de aripa avionului este mai cald decat cel de sub un copac. Daca ati montat un cort, trebuie sa lasati intrarea deschisa pentru aerisisre. Evitati sa va intindeti pe sol. Asezati-va pe pernele de la scaunele din avion, pe vestele de salvare, sau pe un pat facut din crengi, care reduc temperatura ridicata a solului. Expunerea corpului la temperaturi ridicate duce la cresterea pierderii de lichide din corp. Daca, inevitabil trebuie sa va miscati, ca sa plecati undeva in apropiere, trebuie sa o faceti incet pentru a conserva energie si pentru a nu transpira. Fiti atenti unde amplasati tabara. Nu riscati un amplasament pe o albie secata de rau. S-ar putea ca apa sa vina oricand peste dvs. datorita unei furtuni din departare. Atentie si la pietrele de rau pe care le folositi la delimitarea focului. Acestea ar putea sa explodeze din cauza caldurii excesive.

Protejarea ochilor si prevenirea arsurilor provocate de soare

Purtati ochelari de soare sau confectionati din carton, cu fante mici pentru a vedea in jur, pentru a preveni reflectarea razelor de soare de pe suprafata solului si ranirea ochilor. Fiind acoperit cu imbracaminte, ca protectie impotriva arsurilor este indicata o palarie . De asemenea, o crema protectoare poate fi extrem de utila pentru a proteja partile expuse ale corpului, precum fata, mainile si gatul.

Gasirea apei

In zonele calde, aride, corpul omenesc are nevoie de aproximativ 4 - 5 litri de apa pe zi, pentru a ramane sanatos si, chiar de mai mult daca persoana este expusa la soare sau daca este supraincalzita si transpira foarte mult. Nevoia de apa obisnuita este mult mai mare decat nevoia de hrana solida, supravietuirea fara hrana fiind de aproximativ 30 zile, dar numai de cateva ore sau cel mult o zi, in conditii de temperaturi extreme si de desert. Daca hrana este disponibila, atunci numai carbohidratii trebuie consumati, deoarece cer putina apa pentru a fi digerati, in timp ce proteinele si grasimile cer multa apa pentru a elimina resturile formate in timpul metabolismului. Una din sarcini ce va fi atribuita unuia dintre supravietuitori este aceea de a scoate din avion tot ceea ce este apa sau lichid de baut. Alcoolul nu trebuie consumat, iar bauturile foarte dulci sunt mult inferioare apei plate. Apa de ploaie trebuie colectata in vase de plastic si pastrata in containere. Daca este posibil sa se formeze roua , aceasta trebuie colectata noaptea, in pungi de plastic, de pe suprafetele metalice ale aeronavei, plante, pietre, etc. Se poate aduna un litru de apa pe ora in conditii propice de formare de roua. Este recomandat sa se caute apa in sol. Terenul, pasarile, vegetatia, insectele sau urmele de animale pot da indicii unde se afla o sursa de apa. Atentie la mirajele stralucitoare de la distanta, care pot da iluzia unei intinderi de apa si care au indus pe unii supravietuitori in eroare, acestia pierzandu-si viata. Adesea, apa proaspata poate fi gasita, daca se sapa o groapa in nisipul albiei secate a unui rau. Apa poate fi gasita la suparafata sau la adancime. Chiar daca nisipul de pe fundul gropii este umed, in timp, apa poate sa iasa si sa umple groapa. Sapand prea adanc s-ar putea sa dati de apa sarata nepotabila. Apa proaspata poate fi gasita in bazine de piatra, chiar pe dealuri pietroase. In mijlocul desertului australian, exista Ayers Rock care are bazine cu apa in stanca, suficienta pentru a contine si peste. Unele plante si unii copaci contin de asemenea apa. Sacul pentru scoaterea apei este conceput pentru a colecta apa in mediul desertic si este recomandat pentru trusa de supravietuire in desert.

Conservarea energiei si rationalizarea apei

Nu incercati sa va aventurati in desert fara provizii de apa suficiente si fara sa cunoasteti sau sa aveti vreo informatie despre o sursa de apa. Va reduceti sansele de supravietuire la jumatate daca mergeti pe timpul zilei, in plina caldura. Este recomandat sa mergeti pe timp de noapte. Supravegheati starea de sanatate a supravietuitorilor pentru a observa aparitia oricarui semn de deshidratare si rationalizati apa ca atare. Culoarea galbui inchisa a urinei este un semn de inceput de deshidratare. Setea puternica, durerile de cap, ameteala si dezorientarea sunt alte indicii ale deshidratarii. Apa este cel mai bun lichid de baut.

Nu trebuie consumat alcool, iar ceaiul si cafeaua trebuie evitate, deoarece sunt diuretice si determina o pierdere mai mare de lichid decat cel care este consumat. Controlati activitatea supravietuitorilor, astfel ca ei sa-si conserve energia si sa reduca pierderea de lichid prin transpiratie. Daca trebuie sa va miscati, atunci faceti-o incet, usor. Cei care sufera de epuizare din cauza caldurii au la inceput fata inrosita, apoi palida. Transpira din abundenta pana se raceste pielea, devin inconstienti sau delireaza. Trebuie intinsi

pe spate, intr-o zona bine umbrita si alimentati cu putina apa, eventual cu un pic de sare.

Daca tremura, acoperiti-i cu o patura ca sa le fie cald si dati-le bauturi calde. Convulsiile pot aparea la nivelul muschilor stomacali si ai picioarelor. O bautura rece cu putina sare si relaxarea in pozitia intins, pe spate, intr-o zona racoroasa si umbrita, este cel mai bun remediu. In cazuri extreme, o persoana poate sa sufere de un atac de caldura, indicat de o fata rosiatica, piele uscata si fierbinte, fara transpiratie si de rata pulsului in crestere, foarte puternic. Persoana trebuie intinsa pe spate, la umbra, cu hainele desfacute. Racirea corpului se va face cu ajutorul carpelor sau prosoapelor imbibate cu apa (umede). Simultan, este indicat se se faca ventilatie.

Supravietuirea in jungla

In primul rand, supravietuirea in jungla depinde de o aterizare reusita, de preferat intr-un luminis sau pe varfurile copacilor.

Din nefericire, daca trebuie sa aterizati pe varfurile copacilor, acest lucru trebuie facut la cea mai mica viteza posibila. Intr-un luminis sau agatat de copaci , un avion este vizibil pentru cei care il cauta. Un avion cazut din copaci nu este vizibil deoarece este acoperit de frunzisul copacilor.

Cautarea supravietuitorilor si impartirea sarcinilor

Liderul ( de obicei pilotul comandantul ) trebuie sa imparta sarcini potrivite supravietuitorilor, cum ar fi:

□ sa-i caute pe ceilalati supravietuitori;

□ sa adune echipamentul de urgenta, trusa de prim-ajutor, franghii, etc.;

□ sa activeze ELT, sa faca semnale cu facliile, daca este un posibil ajutor in apropiere;

□ sa desemneze o persoana care sa stea langa avion si sa foloseasca statia radio, daca este posibil;

□ sa pregateasca semnele sol-aer;

□ sa adune haine calduroase si provizii de hrana si apa;

□ sa caute lemne pentru foc sau alte materiale combustibile si sa faca focul;

□ sa inceapa constructia unui adapost;

□ sa prepare bauturi calde;

□ sa aleaga o zona pentru toaleta, la distanta de adapost, dar si acesta sa fie adapostit;

□ sa desemneze o persoana care sa supraveghze spatiul aerian.

Daca avionul este ascuns vederii aeronavelor de cautare si salvare, atunci stabiliti tabara intr-un luminis din apropiere sau pe un varf vizibil din aer. In jungla, gasirea apei si a hranei poate fi dificila . Pentru cei care va cauta, cea mai mare dificultate este localizarea voastra. Asadar, faceti-va vizibil, remarcat.

Haine pentru jungla

Ramaneti imbracat complet, cu pantalonii bagati in sosete ca protectie impotriva insectelor, lipitorilor, taisului firelor de iarba si purtati incaltaminte intotdeauna. Luati-va masuri de protejare impotriva expunerii la soare asa cum s-a indicat anterior. Dimineata si seara, protejati-va fata si mainile de tantari, care sunt purtatori de malarie in unele zone (de exemplu Africa). Daca nu este posibil acest lucru, atunci dati cu noroi pe fata si maini, care se va usca si va asigura o oarecare protectie. Incercati sa va pastrati hainele curate si uscate, pentru a nu avea proobleme cu pielea. Dati hainele jos de pe dvs. dupa ce ati traversat o apa pentru a va usca atat hainele cat si incaltamintea. Atentie la lipitori. Incercati sa spalati si sa uscati hainele periodic pentru a le mentine curate. Orice rana sau infectie trebuie curatata si dezinfectata, apoi acoperita, deoarece o infectie se dezvolta rapid intr-un mediu cald si umed.

Alti locuitori ai junglei

Junglele sunt camine mari pentru tot felul de vietuitoare, unele fiind foarte periculoase pentru om. Intalnirea cu pradatorii junglei, cum ar fi tigrul, crocodilii, pestii piranha in unele rauri din America de Sud, serpii veninosi si constrictivi sau plante otravitoare, trebuie luata serios in considerare. De asemenea, trebuie sa ne protejam de animalele mici si de insecte cum ar fi viespile, albinele, paianjenii, centipedele, furnicile , scorpionii. Tantarii sunt periculosi pentru faptul ca transmit malaria. Aceasta boala nu evolueaza imediat , ci dupa cateva saptamani sau luni de la intepatura, avand cu efecte ce pot dura multi ani.

Muscatura de sarpe

Retineti ca nu toti serpii sunt veninosi. Totusi, toate muscaturile de sarpe trebuie tratate ca un potential pericol. Tratamentul modern pentru aceasta este metoda imobilizarii cu presiune:

□ Tineti victima intinsa pe jos si relaxata; acest lucru permite localizarea veninului;

□ Aplicati imediat un bandaj mare de presiune peste cele doua intepaturi ale coltilor sarpelui; bandajul trebuie sa fie la fel de strans ca la o glezna luxata;

□ Extindeti bandajul prin infasurarea ferma a acestuia, in jurul membrului, cat este posibil;

□ Nu scoateti hainele victimei ; acest lucru va permite veninului sa circule;

□ Lasti bandajatul pe loc pana sosesc facilitatile medicale;

□ Aplicati o atela membrului pentru a-l imobiliza (daca muscatura a fost pe un membru);

□ Daca e posibil, transportati pacientul la cel mai apropiat spital sau clinica medicala,

de preferat pe o taraga; altfel tineti pacientul linistit, la umbra si incurajati-l pana soseste ajutor medical;

□ Daca respiratia incepe sa cedeze, facet-i respiratie artificiala;

□ Nu incercati sa taiati rana pentru a scoate veninul.

Lipitorile

Lipitorile, care se aseaza singure pe piele, crescand in marime pe masura ce se umplu de sange, pot fi cel mai bine indepartate cu un bat de chibrit aprins. Este bine sa verificati hainele la fiecare 30 minute, deoarece ele pot urca pe hainele dumneavoastra, pe picioare sau pe maini fara sa le observati. Utilizati dezinfectantul pentru orice muscatura sau rana.

Apa

Apa trebuie purificata inainte de a fi bauta, fie prin fierbere (cam 5 minute, nu mai mult), prin utilizarea tabletelor sterilizante, fie prin filtararea ei. Langa un rau cu apa murdara sau un iaz, apa curata, potabila poate fi gasita daca sapati o groapa adanca langa acestea, la cativa metri departare, lasand apa sa se scurga in ea. Pentru satisfacerea setei, este bun si laptele din nuca de cocos.

Alimentele

In jungla, hrana trebuie sa fie din abundenta, dar trebuie sa fiti atenti la bolile carnii si la otrava din plante. Intotdeuana, carnea trebuie foarte bine preparata pentru a distruge parazitii. Orice planta care irita pielea sau gura nu trebuie inghitita.

Adapostul

Acesta este util pe timp de noapte sau cand ploua, ca protectie impotriva animalelor si a insectelor.

Pentru alegerea unui adapost, este preferat un loc uscat si pietros. Incercati sa-l faceti deasupra solului sau la o anumita inaltime deasupra lui, folosind folii de plastic sau cauciuc ca protectie impotriva insectelor, lipitorilor si a umezelii.

Atragerea atentiei

Daca sunt disponibile, folositi statia radio si echipamentul ELT. Pentru a fi vazuti si in zonele acoperite de frunzisul copacilor , faceti focul (folosind lemn ud si combustibil din aeronava pentru a face fum) sau aprindeti tortele daca auziti zgomotul unui avion deasupra dvs..

Exercitiu pg 224 ex 42