TEHNOLOGIA SUDǍRII IN PUNCTE

TEHNOLOGIA SUDǍRII ÎN PUNCTE

Lucrarea are ca obiective:

cunoasterea procedeului;

prezentarea utilajelor din laborator desti 16416b15q nate sudarii în puncte;

determinarea analitica a parametrilor regimului de sudare;

realizarea unei tehnologii de sudare în puncte.

Sudarea în puncte se aplica tablelor, benzilor si profilelor subtiri si reprezinta cel mai raspândit procedeu de sudare prin presiune.

Sudarea în puncte se realizeaza în principiu la trecerea unui curent electric de intensitate mare printr-un contact, se produce încalzirea acestuia la temperaturi înalte, presarea si racirea sub presiune.

Piesele ce urmeaza a se suda se strâng între electrozii unei masini, legati în circuitul secundar al unui transformator electric (fig. 1a). Contactul electric se stabileste dupa realizarea presarii. Prin trecerea unui curent electric de intensitate foarte mare prin circuitul de sudare, se produce încalzirea pe baza rezistentei electrice de contact dintre cele doua piese, cu topirea locala a materialului pieselor si formarea unui punct de sudura. Începutul formarii punctului de sudura se caracterizeaza prin formarea de graunti cristalini comuni în ambele piese. Mai multe puncte asezate dupa o traiectorie formeaza o cusatura în puncte.

Formarea punctului de sudura între cele doua piese se explica prin faptul ca rezistenta electrica de contact dintre cele doua piese R_pp are valori mai mari decât celelalte rezistente aflate în circuitul de sudare: R_ep - rezistenta electrica de contact dintre electrozi si piese si Rp - rezistenta electrica a pieselor (fig. 1b). Efectul rezistentei electrice dintre electrozi si piese se diminueaza prin utilizarea unor electrozi buni conducatori de electricitate.

Fig. 1

Pentru a se realiza un punct de sudura este necesar sa se respecte urmatoarele conditii:

Tehnologia sudarii în puncte presupune corelarea parametrilor principali ai regimului de sudare: diametrul electrozilor de contact d [mm], curentul de sudare I [A], durata de conectare t [s], forta de apasare F [daN]. Se deosebesc doua tipuri de regimuri de sudare:

Parametrii regimului de sudare se pot calcula cu relatii empirice:

Diametrul vârfului electrodului se stabileste în functie de grosimea pieselor care urmeaza a fi sudate si este aproximativ egal cu diametrul punctului sudat. Acesta se calculeaza cu relatia:

Daca piesele difera între ele, ca material sau dimensional rezulta o încalzire neuniforma în timpul sudarii, care se traduce printr-o asimetrie a punctului (patrunderea este mai mare în tabla mai groasa sau mai putin conducatoare). Efectul de asimetrie poate fi compensat prin utilizarea electrozilor de sectiuni diferite (se utilizeaza electrod cu diametru mai mic la tabla mai groasa sau la cea cu conductibilitate mai slaba).

Intensitatea curentului de sudare se poate determina cu relatia:

în care s este grosimea tablei.

Odata cu cresterea intensitatii curentului electric creste si dimensiunea nucleului topit. Cresterea în continuare a curentului nu este posibila deoarece rezistenta electrica de contact dintre cele doua piese ramâne aceeasi însa, creste inadmisibil amprenta lasata de electrozi pe piese.

Durata de apasare se determina, în functie de tipul regimului, cu relatiile:

o      pentru regimuri dure:

t = (0,8.1) s [s]