TELEFONUL MOBIL - UN PERICOL PUBLIC

TELEFONUL MOBIL - UN PERICOL PUBLIC ?

Telefonul mobil este acuzat ca ameninta sanatatea/relatiile sociale, viata personala si transportul aerian. Ultraminiaturizat, el va fi incorporat mai tarziu intr-o pereche de ochelari.

Scene ale vietii moderne: celebrul dirijor Claudio Abbado tocmai si-a inceput recitalul. Deodata, intrerupt de soneria unui celular el se opreste imediat, loveste cu latul palmei in pupitru si paraseste sala de concerte ... In fiecare zi publicul de cinema protesteaza cu vehementa impotriva soneriilor inoportune. Un ministru suprasolicitat a trait, recent, o experienta amara intr-o sala pe Champs-Elysees! "In sedinta este infernal; sunt zile cand este greu sa se vorbeasca fara a fi întrerupt la fiecare fraza de catre o sonerie", se plang anumite cadre. Faptul este de acum inainte incontestabil: cu celularul progresul este efectiv resimtit de catre toti oamenii. Si trebuie spus ea fenomenul este la inceput: economistii se bizuie pe o crestere record, de acum si pana la sfarsitul anului 2000, cand se va ajunge la un mobil pentru doi francezi, adica de trei ori mai mult decat azi. Altfel spus, o corala de 30 milioane de sonerii gata sa ne apeleze, la ordinul modernitatii comunicatiilor, in locurile publice: restaurante, transporturi, supermagazine ("atunci, preferi iaurturile 0%? Bine, te voi apela din nou indata ce ajung la raionul macelarie"), gari sau hoteluri (celularul, partener oficial al adulterului?)... "Suntem intr-o faza de entuziasm; nu vedem decat beneficiile celularului. Dar aceasta ar putea pune la incercare autonomia noastra", explica Patrice Carre, istoric. Dupa el, acest curent de flux anuntat pune probleme corpului social caruia ii perturba convenientele. Pana acolo incat "noi reguli de curtoazie trebuie inventate daca nu se vrea ca libertatea unora sa se transforme in iritatie pentru altii". In urma inovatiilor produse de mobile, conduite deranjante isi fac aparitia cu viclenie si tind sa estompeze aspectul practic si utilitar al instrumentului: "m-ai vazut-ul" (rostit in locurile cele mai neobisnuite) si "asculta-ma" (purtarea unei convorbiri telefonice) sunt veritabile antireclame pentru celulare. Reactiile de ostilitate sunt, de altfel, adesea, legitime: "Intr-un spatiu public, acceptam destul de greu faptul ca persoana se sustrage relatiei sale pentru a telefona", apreciaza Francois de Singly, director al CNRS (Institut de sondaj al opiniei publice). Se pune intrebarea daca nu cumva nevoia unui autocontrol devine imperioasa, studiile recente sunt elocvente; 63% dintre fancezi judeca drept "grosolan" pe cel ce foloseste un mobil intr-un loc public inchis si 2 din 3 considera absolut necesara existenta unor paravane (separeuri); 76% sunt contra utilizarii mobilului la cinema, 56% la muzee si 43% la restaurant. Sunt probe ale generalizarii luarilor de pozitii, ca urmare a incidentelor produse de utilizarea mobilului asupra comportamentului social.

Conceput de catre inventatorul american ca un mijloc de protectie contra utilizarilor nepotrivite si deplasate ale mobilelor, "aparatul de bruiat" pentru telefoane ar parea sa aiba promis un viitor frumos: aparatul localizeaza celularul chiar inaintea declansarii soneriei si directioneaza automat apelul catre mesagerie. Realitate in SUA, unde preoti americani i-au introdus in folosinta cu scopul de a proteja desfasurarea slujbelor duminicale, regulat tulburate de diabolicele sonerii, sistemul nu este, din nefericire, gata de a fi adoptat si in Franta, unde utilizarea sa e considerata drept ilegala. Pe de alta parte, comerciantii organizeaza rezistenta. Restaurantele, in prima linie, au inceput sa afiseze foarte nostime pancarde care invita, cu curtoazie, sa se debranseze mobilele. La "Maxim's", spre exemplu, se tolereaza doua apeluri de persoana, pe cand la braseria "Lipp" din Paris, folosirea mobilelor este interzisa in timpul orelor destinate servitului mesei i in alte parti, tendinta este de a invita ferm lasarea aparatelor la vestiar unde, o persoana poate, eventual, sa primeasca un mesaj. Acest val de reglementari este, de altfel, european: in Norvegia, restaurantele au creat zone pentru mobile ... in toalete. In Anglia, compartimente fara celulare au fost instituite in trenuri, in timp ce Elvetia, le-a interzis pe toate liniile sale feroviare. Si mai simptomatic inca: acuzate ca perturba lucrul alesilor natiunii, telefoanele mobile sunt interzise in semicercul Parlamentului italian. Pentru puterile publice din Hexagon ceea ce provoaca anatema este utilizarea mobilului la volan; un proiect de lege oare obliga la oprire pe dreapta pentru a telefona treneaza pe biroul ministrului transporturilor.

Aceste bulversari induse de utilizarea telefonului mobil aduc atingere, in acelasi timp, fiecarui individ in propria-i sfera personala si privata. Sociolog si consilier de intreprindere, Gerard Mermet observa, in primul rand, noi raporturi temporale, spatiale si de alta natura: "Mobilul confera acea insusire de a te afla pretutindeni, care ne-a facut sa visam atat de mult timp: putem fi aici si aiurea in acelasi timp, ceea ce ofera o maniera de a trai mai exploziva".

Aceasta "reuniune" universala (sa comunici aici, aiurea., peste tot, intotdeauna) promovata la rangul de simbol colectiv de eficacitate, de importanta (reala sau fictiva), pe scurt, de standard social, a devenit chiar unul din pilonii modernitatii, ale carei efecte perverse sunt deja pustiitoarei fenomenul a dat nastere unei generatii de "butonisti ultrarapizi", stapaniti de teama de a nu rata ceva important. Obsedati de angoasa timpului pierdut ei sfarsesc prin a nu-si mai putea conduce altfel viata decat in regim de urgenta: raspund cu iuteala momentului prezent, fara a se mai gandi sa-si menajeze un spatiu pentru sine. Paradoxal: societatea noastra n-a dispus niciodata de atat de mult timp liber. care, de asemenea, nici nu i-a lipsit atat de mult. Istoricul Fatrice Carre vede aici consecintele unei nefericite acaparari a spatiului privat de catre viata profesionala: "Obisnuinta (conducerii in regim de urgenta) a fost adoptata, mai intai, in cadrul intreprinderii, deoarece de rapiditatea raspunderilor depindea supravietuirea; asta est 14414r1718o e ceea ce face mobilul indispensabil, la fel ca si faxul. De acum inainte, zidurile si orarele profesionale nu mai protejeaza. In fiecare zi urgenta profesionala face adevarate eruptii in spatiul personal, ii colonizeaza sub forma unor constrangeri, oprelisti sau paranteze telefonice". O contagiune de urgenta care impune, in toate circumstantele, rentabilizarea timpilor morti si rationalizarea sarcinilor in timp real. In modernitatea mobilelor nu mai este vorba de a inlocui o ocupatie cu alta sau de a accelera succesiunea activitatii, ci chiar de a le suprapune simultan. Raspunsuri la presiunea progresului tehnologic, care in mod silit este inchinat inflatiei.

Pe langa diversele comportamente, alte acuzatii si mai grave inca sunt adresate telefoniei mobile. Dupa moartea, in 1991, a unei utilizatoare, victima a unei tumori pe creier, suspiciunea a atins comunitatea stiintifica care se chinuie, de atunci, sa studieze undele electromagnetice emise de mobile. Aceste unde, invizibile, sunt in cea mai mare parte a timpului cu mult sub normele autorizate, dar actioneaza imperceptibil asupra mediului inconjurator si anumitor echipamente electrice - intre care materialul medical si echipamentele de navigatie aeriana, de unde interzicerea mobilelor in spitale si la bordul avioanelor. Dar se ignora aproape total impactul lor asupra metabolismului uman care trebuie, in egala masura, sa le absoarba intr-un fel sau altul. Cercetatorii multiplica experientele, dar se abtin de la a formula concluzii definitive. Nu conteaza ca, uneori, studiile se fac tandari, intr-o anumita maniera tulburatoare. Unii cercetatori recunosc chiar, cu jumatate de gura, ca telefoanele mobile utilizate "in doza mare" (mai mult de 30 de minute de afiliere) pot fi responsabile de alterarea memoriei sau a puterii de concentrare, de cresterea presiunii arteriale, datorate unei vasoconstrictii a arterelor, dupa un studiu aparut in iunie 1998 in "The Laneet". Anumite forme ale bolii lui Alzheimer ar urma indeaproape. La Seattle s-a evidentiat, de asemenea, o crestere a rupturilor in lanturile AND ale soarecilor supusi unor expuneri intense de astfel de radiatii.

Alertata, OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) a decis in 1998 sa studieze, la scara mondiala si pe mai multi ani, impactul comunicatiilor mobile asupra sanatatii publice. Comisia europeana a strans randurile si pregateste, la randul sau, un studiu independent pe 5 ani. Neindoielnic, in asteptarea concluziilor definitive si a datelor fiabile CNRS-ul temporizeaza. La aceasta ora recomandarile Comisiei Internationale de Protectie contra Radiatiilor Neionizate (ICNIRP) par credibile: problema mobilului nu este cantitatea de unde dispersate in jurul aparatului, ci ca el este atat de aproape de cap.

Fabulos utilaj de libertate, el se poate arata ca fiind poluant si nociv daca este folosit cu rea stiinta. Adica fara a respecta aceste 10 reguli de a sti sa traiesti cu mobilul.

Activati mesageria in locurile publice: sali de spectacole, biserici, restaurante si transport in comun;

Cu cat sursa de radiofrecvente este mai indepartata, cu atat corpul este mai putin expus. De unde interesul pentru dispozitivele de introdus in ureche sau pentru telefoanele concepute cu un blindaj intre antena si capul utilizatorului. Preferati de asemenea modelele cu antena depliabila: cele mai lungi sunt cele mai bune;

Nu apelati niciodata dintr-un loc ingust si inchis. Interzis total telefonatul dintr-un vehicul fara antena sau din ascensor;

Nu atingeti niciodata antena in timpul unei convorbiri. Asta influenteaza asupra calitatii emisiei si receptiei, dar in special asupra nivelului de radiatii ce patrund in corp mult mai usor;

Aranjati mobilul cat mai departe de corp: intr-un sac/geanta este de preferat decat la centura sau in borseta. Purtatorii de stimulatoare cardiace trebuie sa respecte o distanta minima de securitate de 20 cm intre mobil si stimulator. Plasati telefonul la urechea dreapta, daca stimulatorul este dispus in stanga si viceversa;

Folositea telefonului mobil este interzisa in avioane (la decolare si la aterizare), in tribunale (confidentialitatea dezbaterilor obliga) , in spitale si atunci cand au loc examene scolare;

In masina este necesar sa garati pentru a telefona. Sau si mai bine, folositi dispozitivele pentru urechi ("maini libere"). Telefonand in timpul conducerii autovehiculului se multiplica de 4 ori riscul de accidente. Si in restaurant soneriile nu faciliteaza digestia;

In caz de apel spre un alt mobil nu intrebati "Unde esti?" ci "Nu te deranjez?";

Si, de ce nu, un week-end fara telefon? Intrebati-va cum faceati înainte...

Noi traim acum preistoria telefoniei mobile. In anii ce vin mobilele noastre vor constitui adevarate revolutii tehnice si bulversari tehnologice. Principalul santier pe care lucreaza constructorii: calitatea comunicatiilor, progres foarte asteptat de utilizatori. In urmatorii trei ani (articolul este din 1998) orice telefon mobil va trebui sa poata transporta cuvantul cu aceeasi calitate ca un telefon fix. Numarul unic si personal ar putea, in sfarsit, sa vada lumina zilei: atribuit fiecarui individ, ca identificator al securitatii sociale, el va fi intrebuintat pe toate liniile telefonice ale utilizatorului.

Limba, nici ea nu va mai pune probleme; gratie unui traducator universal simultan, va fi posibil sa telefonezi in limba ta si sa fii inteles intr-o alta, artificiala. Conectat la internet ei va fi in acelasi timp calculator si agenda electronica, portmoneu virtual si dosar medical personal. Ultraminiaturizat el va fi incorporat, mai tarziu, intr-o pereche de ochelari, inainte de a ajunge la integrarea biologica: veritabila prelungire a sinelui el se va integra ca o proteza in creier sau in brat.

Amicul din buzunar

V-ati intrebat vreodata cum functioneaza un telefon celular? Prin ce este acest dispozitiv diferit fata de un telefon normal? Ce inseamna acesti termeni confuzi GSM, dualband, roaming? Haideti sa aruncam o privire asupra telefoniei celulare sa gasim raspunsul la aceste intrebari.

Acum o suta si ceva de ani s-a inventat minunatul aparat numit telefon. Din punctul de vedere al multor specialisti, aceasta a fost cea mai importanta descoperire dupa electricitate, telefonul oferind posibilitatea de a comunica, (relativ) oriunde si oricand, cu orice persoana care la randul ei dispune la acel moment de un astfel de dispozitiv. Avantajele acestei tehnologii si oportunitatile pe care le ofera sunt atat de mari si de evidente, incat nici nu are rost sa le descriem aici. Impacul pe care l-a avut descoperirea telefonului a fost puternic resimtit atat din punct de vedere al omului obisnuit care pana atunci comunica prin telegraf, prin posta sau prin alte metode cat si al intreprinzatorului. Acestuia din urma i s-a oferit o alta perspectiva, posibilitatea dezvoltarii afacerii prin prisma largirii ariei de activitate, deschiderea de noi filiale, cresterea vitezei de lucru, controlul mult mai bun asupra investitiei si multe altele.

Si a aparut telefonul celular

Lumea incepuse sa se miste din ce in ce mai repede. Strategia firmelor era ajustata prin luarea deciziilor de moment, in functie de mutarile facute de concurenta. Volumul de lucru al agentilor capabili a crescut, efectele expresiei "timpul inseamna bani" fiind din ce in ce mai mult resimtite. Era nevoie de o noua tehnologie de comunicatie, care sa functioneze pe principiul telefoniei, dar astfel incat o persoana sa poata fi contactata in orice moment, in timpul unei calatorii, al unei sedinte de fapt oriunde s-ar afla. Asa a aparut telefonia mobila, si primele retele si terminale mobile destinate la inceput strict pietei de afceri (mai ales din considerente legate de pret, acestea costand, in momentul introducerii lor pe piata). In ziua de azi, milioane de oameni folosesc telefonul celular, preturile au scazut, se poate vorbi cu oricine, oriunde, in orice moment, iar telefoanele de ultima ora ofera niste facilitati extraordinare: se pot primi e-mail-uri, se pot accesa pagini web si alte informatii de pe internet, pot juca jocuri si beneficia de o serie de dispozitive integrate cum ar fi player-ele MP3 sau receptoarele GPS.

Primele incercari

In aceeasi perioada cu aparitia telefonului, o alta tehnologie ce a revolutionat lumea comunicatiilor si-a facut loc in viata noastra - radioul. Era de asteptat o combinare a celor doua tehnologii incercandu-se diferite variante si solutii pentru aceasta.

Primul pas in acest sens s-a numit radiotelefon. Oamenii ce aveau nevoie neaparat de comunicatii mobile dispuneau de un astfel de dispozitiv. Probabil ati vazut in filmele americane acele telefoane ce se aflau in interiorul limuzinelor, sau masinilor oamenilor de afaceri sau ale gangsterilor notorii. Cum se desfasoara comunicatia pentru astfel de dispozitive? In fiecare oras in care existau astfel servicii se afla o antena uriasa care deservea toate telefoanele radio din zona. Aceasta centrala impunea prezenta unui transmitator puternic instalat in telefonul din masina (destul de puternic pentru a transmite chiar cateva zeci de kilometri). Sistemul a fost insa ineficient de conceptie, deoarece numarul maxim de convorbiri simultane era in jur de 20-30, si daca ne inchipuim un oras nu mai mare decat Brasovul cu doar asa de putine convorbiri... Cel mai reusit mod rezultat din imbinarea celor doua tehnologii este insa telefonul celular - da, acesta este de fapt un radio, mai complex bineinteles, dar totusi un radio.

Divide et impera

Picatura de genialitate ce a introdus-o sistemul celular a fost impartirea in celule. Ce inseamna aceasta ? Orasul (sau zona ce se doreste a fi acoperita) este impartita in unitati numite celule, iar in fiecare astfel de element exista o antena care "se ocupa" de telefoanele aflate in aria celulei. Deci, in loc de o antena centrala ca la radiotelefon avem mai multe antene ce deservesc fiecare o arie mai mica, puse una langa alta pentru a acoperi toata suprafata. Logic, aria de acoperire pentru o antena este un cerc, dar pentru o acoperire perfecta, o celula se defineste ca fiind un hexagon regulat. Dupa cum stim, printr-un canal radio normal (simplex) se poate transmite intr-un singur sens la un anumit moment in timp datorita folosirii unei singure frecvente (cel mai bun exemplu este un walkie-talkie, nu poti sa si vorbesti sa si asculti in acelasi timp - de fapt poti, dar nu vei fi auzit...). La un telefon celular trebuie sa ai posibilitatea sa si vorbesti sa si asculti in acelasi timp si pentru aceasta se foloseste un canal duplex, deci doua frecvente, una pentru vorbit si cea de-a doua (separata) pentru ascultat.

In fiecare celula exista un stalp de telefonie mobila si echipament radio, acest grup numindu-se statie ­de baza. Sa luam un exemplu pentru a intelege cum functioneaza si de ce este necesara aceasta impartire in celule: un carrier telefonie mobila ofera spre folosire (in varianta standard pentru transmisia analogica) 832 frecvente radio diferite. Orasul (sau zona) este impartit apoi in celule, si acestea grupate in arii de cate 7 (una centrala si 6 create pe laturile ei). Fiecare grup de 7 celule primeste spre utilizare toate cele 832 frecvente care sunt impartite frateste intre membrii grupului. Dintre aceste frecvente 42 sunt canale de control, deci mai raman 790. Necesitatea canalului duplex duce la injumatatirea acestora, deci ar mai fi 395 canale. Acestea se impart egal la cele 7 celule deservite, deci ar exista in jur de 56 canale pentru fiecare celula. Cu alte cuvinte, in fiecare celula pot fi 56 de utilizatori de telefoane mobile care sa vorbeasca in acelasi timp in cazul unei transmisii digitale, numarul acestor canale creste, de exemplu la TDMA exista de 3 ori mai multe canale pentru convorbiri, la CDMA de 8 sau 10 ori...

Putere mica, dar suficienta

Telefoanele celulare au in componenta transmitatoare de putere mica. Statia de baza de asemenea transmite la putere mica. Acest tip de transmisie are doua avantaje majore. Primul este transmisia, fiind de putere mica, nu iese in afara celulei, deci frecventele folosite intr-o celula se pot refolosi in alta fara riscul de suprapuneri sau interferente. Al doilea aspect este consumul de putere, care conteaza foarte mult, telefonul celular este alimentat de la un acumulator a carui dimensiuni scad proportional cu consumul de electricitate, si toata lumea e interesata de un telefon cat mai mic, cat mai ergonomic. Metoda impartirii in celule necesita un anumit numar de statii de baza intr-un oras, dar dat fiind numarul mare de utilizatori, costurile sunt acceptabile. De asemenea, fiecare statie se "leaga" la o statie centrala mare (MTSO - Mobile Telephone Switching Office) care gestioneaza conexiunile catre sistemul normal de telefonie fixa si controleaza statiile de baza din regiune.

Cum se desfasoara o convorbire

Pentru a-si pastra identitatea in retea, unui telefon celular i se atribuie trei coduri. Acestea sunt asa-zisa "serie" a telefonului (ESN - Electronic Serial Number, un numar de 32 de biti implementat in telefon din fabricatie), codul de identificare al telefonului (MIN - Mobile Identification Number, un numar de 10 cifre obtinute prin metode matematice din numarul de telefon) si codul de identificare al sistemului (SID - Sistem Identification Code, un numar unic de 5 cifre atribuit telefonului odata cu activitatea acestuia intr-o retea). Haideti sa vedem ce se intampla atunci cand cineva suna la numarul telefonului dumneavoastra mobil. Atunci cand porniti telefonul, se realizeaza un schimb de date in statia de baza printr-un canal de control (unul dintre cele 42 amintite anterior). Prin canalul de control telefonul primeste de la statia de baza codul SID si il compara cu cel intern, programat in telefon. In cazul in care cele doua coduri se potrivesc, totul este in regula, va aflati in sistem. Dupa suprapunerea codurilor SID, transmite o cerinta de inregistrare iar MTSO-ul incearca sa va gaseasca locatia (celula in care va aflati). Atunci cand cineva va suna, MTSO-ul va aloca o pereche de frecvente (canale) pentru comunicatie pe care le veti folosi pentru a prelua apelul. Apoi aceste frecvente sunt trimise "stalpului" din celula, care va comuta comunicatia de pe canalul de control pe aceste canale.

Printre celule

Sa presupunem ca sunteti in masina si va deplasati pe un drum. Cineva va suna pe telefonul mobil, se efectueaza tot algoritmul de mai sus si puteti vorbi. Dar, dupa ceva timp, veti parasi celula care controleaza convorbirea si veti intra in alta. Ce se intampla acum ? Se intrerupe convorbirea, are loc o alta identificare, o alta cautare a locatiei ?

Atunci cand va deplasati catre marginea (exteriorul) celulei, statia de baza a acesteia observa cum puterea semnalului telefonului dumneavoastra scade. In acelasi timp, celula in care intrati (care monitorizeaza puterea semnalului pe toate frecventele, nu doar septimea pe care o controleaza ea) observa o crestere a puterii semnalului telefonului dumneavoastra. Cele doua statii de baza ale celor doua celule (cea din care iesiti si cea in care intrati) se sincronizeaza prin intermediul MTSO-ului si la un moment dat telefonul primeste un semnal pe un canal de control prin care i se spune sa schimbe frecventa.

Conceptul de roaming

Dupa cum am amintit, la pornirea telefonului se cauta un canal de control. Daca telefonul nu gaseste un astfel de canal de control, inseamna ca se afla in afara ariei de acoperire. Dar ce se intampla cand acest canal de control este gasit, se face "schimb" de SID-uri, dar acestea nu corespund (nu sunt identice) ? Inseamna ca va aflati intr-o alta retea, in roaming (poate ati auzit vreodata discutii de genul "da, X-ulescu a plecat in Spania, dar pot vorbi cu el ca are roamingul activat". Da, intr-adevar compania de telefonie mobila poate oferi telefonului posibilitatea de a detecta si a vorbi prin alte retele, contra cost bineinteles). In cazul in care va aflati in roaming, MTSO-ul celulei in care va aflati contacteaza MTSO-ul sistemului dumneavoastra, si acesta face comparatia de SID-uri. Daca rezultatul este pozitiv (SID-urile corespund), MTSO-ul retelei dumneavoastra impune MTSO-ul in care va aflati in roaming sarcina de a va oferi servicii de telefonie.

De trei ori tehnologie

Exista trei tehnologii folosite de retelele de telefonie celulara pentru transmiterea informatiilor. Acestea sunt: FDMA (Frequency Division Multiple Access), TDMA (Time Division Multiple Access) si CDMA (Code Division Multiple Access). Nu va speriati la citirea acestor denumiri, ne putem da seama pe ce se bazeaza fiecare daca analizam putin aceste titulaturi. Divizarea bazata pe frecventa, ce defineste standardul tehnologiei FDMA, implica impartirea latimii de banda in "bucati" egale. In cadrul acestui standard analogic, un esantion rezultat in urma impartirii este destinat transmisiei vocale iar altul "ascultarii". Metoda este ineficienta (se pierde mult din latimea de banda) si in ziua de azi telefonia celulara se focalizeaza spre standardele digitale.

Unul dintre acestea este bazat pe divizarea in functie de timp si se numeste TDMA. Modul de lucru pentru acest standard este destul de simplu: se imparte latimea de banda in segmente de 30 KHz, care la randul lor sunt divizate in functie de timp (dupa cum spune si numele) in trei esantioane egale. Un canal de transmisie sau receptie se defineste pe una din aceste treimi (acest lucru fiind posibil prin conversia din analog in digital) astfel in locul unei convorbiri in standardul analogic "incap" trei convorbiri prin aceasta tehnologie digitala. In Statele Unite TDMA-ul este implementat pe benzile de frecvente de 800 si 1900 MHz TDMA-ul este o tehnologie foarte comuna noua, europenilor, pentru ca sta la baza standardului GSM (Global System for Mobile Communications). Dar GSM-ul implementeaza TDMA-ul putin diferita si incompatibila cu standardele americane (ganditi-va la doua masini, una cu motorul pe benzina alta pe motorina, mergand pe aceeasi strada dar totusi incompatibile una cu cealalta. Standardul GSM introduce o codificare prin care asigura (intr-o oarecare masura) securitatea convorbirilor si functioneaza in benzile de frecventa de 900 MHz si 1800 MHz pentru Europa si Asia si in 1900 MHz in SUA (desi daca e sa vorbim drept, acolo tehnologia GSM este nefolosita pe arii largi).

GSM e standardul international pentru Europa, Australia si o mare parte din Asia si Africa. Un utilizator poate sa cumpere un telefon GSM care sa functioneze oriunde unde exista acoperire (unde este suportat standardul). Pentru a conecta telefonul la diferiti distribuitori de servicii, utilizatorii GSM pur si simplu schimba niste cartele (binecunoscutele SIM-uri - Subscriber Identification Mobile) un fel de "dischete" de dimensiuni foarte mici ce sunt introduse in interiorul telefonului, specific si care stocheaza toate datele privind conectarea si numerele de identificare necesare pentru a accesa un oarecare furnizor de servicii. Din pacate, telefoanele GSM in banda de1900 MHz folosite in Statele Unite nu sunt compatibile cu standardul international. Haideti sa vedem si ultima tehnologie, cea mai performanta, CDMA-ul. Aceasta divizeaza semnalul, dar in alt mod decat TDMA; adica dupa digitizarea datelor, acestea sunt intr-un fel "imprastiate" pe toata latimea de banda existenta. Mai multe convorbiri "intra" in acelasi timp pe acelasi canal, dar fiecareia i se ascociaza un anumit cod. Datele sunt transmise in pachete mici peste un numar de frecvente accesibile folosirii. Toti utilizatorii transmit pe toata latimea de banda, fiecare semnal este impartit pe aceasta banda folosind un cod unic de imprastiere, iar la primire, acelasi cod unic este folosit pentru a reconstrui semnalul. Da, dar cum o sa-si dea seama receptorul care semnal sa-l preia primul ? Daca ne gandim putin la pachetele TCP (Transmission Control Protocol) din Internet, acestea sunt numerotate la plecare si ordinea este reconstituita dupa aceste numere la primire. La CDMA, se face referire la tehnologia GPS (Global Positioning System) pentru a atasa o "marca", un element de timp pentru fiecare piesa a semnalului. Astfel, in spatiul in care se putea desfasura o convorbire intr-un sistem analogic, "incap" acum opt pana la zece convorbiri prin metoda CDMA, in aceleasi benzi de frecventa ca la TDMA (800 si 1900 MHz).

Remarcam ca TDMA si CDMA folosesc aceleasi benzi de frecvente, in mod ideal tehnologiile sunt transparente una fata de cealalta (nu se influenteaza), dar in realitate nu e chiar asa, acolo unde este semnal CDMA puternic, nivelul de zgomot pentru TDMA creste simtitor, iar unde este TDMA puternic se poate ajunge la blocarea receptoarelor CDMA.

Celular sau personal ?

Dupa implementarea modelului celular, a aparut un nou serviciu de comunicatie mobila bazat pe aceleasi tehnologii. Acesta se intalneste sub numele de PCS (PCS - Personal Communications Services) si este un serviciu de telefonie wireless a carui functionare este in foarte mare masura similara telefoniei celulare, dar acorda mai multa atentie serviciilor personale (dupa cum spune titlul) si ofera o mobilitate ridicata. Cei doi termeni (PCS si telefonia celulara) sunt deseori confundati, dar PCS in adevaratul sens al cuvantului inseamna servicii suplimentare cum ar fi detectarea identitatii celui care apeleaza (caller ID), precum si un numar mai mare de antene, si celule de dimensiuni mai mici, pentru o acoperire eficienta si mobilitate superioara. PCS-ul opereaza intr-un spectru de frecvente mai inalt decat TDMA-ul (in jurul a 1900 MHz si cu toate ca e bazat pe TDMA, suporta canale de dimensiuni mai mari si divizarea in mai multe intervale de timp (nu numai trei ca la TDMA). PCS-ul se regaseste in general in retelele bazate pe GSM.

Dual band si dual mode

In mod normal, un utilizator achizitioneaza un telefon celular, il activeaza intr-o retea si poate efectua convorbiri in cadrul acestei retele. Daca doriti insa sa calatoriti si vreti sa achizitionati un telefon celular pentru a comunica oriunde v-ati afla, probabil vi s-a recomandat unul care suporta dual-band sau dual-mode, sau pe amandoua. Haideti sa vedem ce inseamna acesti termeni, si de care sa tineti cont in functie de nevoile dumneavoastra. Un telefon ce suporta dual-band poate shimba frecventa pe care functioneaza. Adica (pe GSM-ul de la noi din tara de exemplu) poate functiona atat in banda de 900 MHz cat si la 1800 MHz. Dual-mode se refera la tipul de tehnologie de transmisie folosita. Astfel, un telefon ce suporta dual-mode (pentru tehnologie analogica si TDMA de exemplu) poate comuta intre aceste tehnologii estatunci cand este necesar. Elementul dual-mode este important, mai ales daca suporta tehnologie analogica si digitata, deoarece sunt locuri unde nu exista acoperire decat pentru una dintre acestemetode de transmisie.

Schimbarea benzilor (la telefoanele ce ofera dual-band) se face automat. De obicei exista o optiune setata implicit (sa zicem GSM 900), iar telefonul va incerca sa se conecteze la acea frecventa. Daca nu poate, va incerca frecventa GSM 1800. Iar daca telefonul suporta dual-mode, va incerca mai intai tipurile de transmisie digitala, apoi pe cele analogice.

O combinatie intre dual-band si dual-mode reprezinta de obicei varianta optima, utilizatorul putand comuta intre diferitele benzi si tipuri de transmisie in functie de necesitati. Astfel au aparut telefoanele hibride, asa-zisele tri-mode. Termenul tri-mode nu este clar definit, poate insemna ca telefonul suporta de exemplu CDMA si TDMA si dual-band pentru TDMA, sau ca suporta dual-band pentru o tehnologie digitala si FDMA, si multe alte combinatii. Cel mai cunoscut model este insa cel ce ofera atat GSM 900 pentru Europa si GSM 1900 pentru SUA cat si tehnologie analogica.

Fara carcasa

La disectia unui telefon celular (totusi, nu este recomandat sa incercati operatiunea acasa vom observa ca este compus din cateva elemente de baza. Sa vedem care este rolul acestora, luand in considerare un telefon GSM (care a functionat si dupa reasamblare) care se gaseste la noi in tara. Cum una din functiile de baza ale unui telefon este transmisia de semnal vocal, pentru captura acestuia in vederea conversiei in format digital se foloseste un microfon. De cealalta parte, redarea semnalului ce a fost primit de la telefonul cu care va aflati in comunicatie si convertit din format digital in analogic se face prin intermediul unui difuzor. Inima aparatului este reprezentata de procesorul de semnal digital (DSP - Digital Signal Processor), care coordoneaza semnalele accesibile telefonului, fie ele vocale, de date, fax etc. Aici se realizeaza detectia, procesarea semnalelor, amplificarea semnalului primit de la microfon precum si conversia din analog in digital. Comprimarea semnalului se face "in colaborare" cu un CODEC (COmpressor/DECompressor), un element al telefonului foloseste algoritmi de compresie sofisticati.

Codec-ul transmite informatia comprimata catre modulul radio (RF Unit), un element ce functioneaza pe principiul "primeste si retransmite". Semnalul e transmis de modulul RF prin antena catre statia de baza si apoi catre destinatie. Semnalul care se primeste urmeaza drumul invers, din statia de baza in antena, in modulul radio, in codec (unde este decomprimat) etc. Am amintit de antena, element prin care se transmite si se primeste de fapt semnalul radio. Aceasta a evoluat in ultimul timp, pe langa varianta clasica (un fel de "sarma" ce "iese" din telefon) existand antene interne, precum si multe altele, care mai de care mai interesante ca forma si marime.

Majoritatea telefoanelor dispun de o cantitate de memorie interna, in care se pot stoca date precum numere de telefon, mesaje in format SMS (Short Message Service) sau propriul numar de telefon. Unele memorii permit "copierea" de date din memoria cartelei SIM catre memoria interna. Aceasta cartela SIM este procesata de un alt element al telefonului, cititorul de cartele SIM, iar prin intermediul ei va activati telefonul in retea.

Starea telefonului (oprit sau pornit) este aratata de un LED (de obicei rosu sau verde), iar toate datele privind reteaua, convorbirile, lista de adrese se pot citi pe ecranul LCD (Liquid Crystal Display). Accesul la functiile telefonului se face evident prin intermediul tastaturii. Energia necesara functionarii este produsa de un acumulator (in limbajul curent bateria telefonului) al carui grad de incarcare se poate observa tot pe display. Unele telefoane poseda un modul de procesare al bateriei, care detecteaza starea acesteia si are diferite functii, de exemplu opreste alimentarea de la baterie in momentul conectarii telefonului la un calculator (telefonul va fi alimentat direct din calculator), sau efectueaza o descarcare rapida atunci cand considerati ca e necesar. La extremitatea inferioara a unui telefon GSM se afla un conector pentru diferite dispozitive cum ar fi: binecunoscutul incarcator pentru baterie sau un adaptor de fax ori un kit pentru autoturism.

Cateva buline negre

Nu vreau sa va plictisesc cu sfaturi de genul ,,nu e bine sa va tineti telefonul fara husa, ca se zgarie ecranul" sau "se poate strica daca-l aruncati in apa", dar e bine de stiut ca temperaturi foarte inalte influenteaza negativ in special bateria telefonului, la temperaturi extrem de joase display-ul nu functioneaza asa cum ar trebui, iar apropierea de campuri magnetice influenteaza de asemenea activitatea unor componente ale aparatului.

De asemenea, probabil cea mai discutata problema in legatura cu telefoanele celulare este da ca ele provoaca sau nu boli induse de radiatie (cancerul este eel mai discutat exemplu). Parerile sunt impartite, pentru fiecare zece specialisti care zic ca un celular provoaca astfel de boli veti gasi alti zece care zic ca nu, asadar inca nu e clar.

Ce telefon sa cumparam

In general, primul element ce trebuie luat in considerare in momentul in care va decideti sa cumparati un telefon celular sunt facilitatile pe care le ofera. La noi in tara, problema modului de transmisie nu prea se pune, retelele de telefonie mobila mari folosind toate GSM-ul.

Toate telefoanele mobile au ecrane LCD, dar proprietatile acestora difera de la model la model. Un display mare, cu mai multe linii, creste pretul telefonului, dar este binevenit daca intentionati, de exemplu, sa accesati Internetul. De asemenea, un display color este mai scump decat unul monocrom (sau cu cateva nuante de gri), dar viitoarea generatie de telefoane (prin care se pot transmite imagini, viziona filme, asculta muzica etc.) va beneficia cu siguranta numai de ecrane color. Caracteristicile comune pe care ar trebui sa le aiba un telefon celular ar fi: o lista de adrese, ceas, calculator, jocuri, sunete si melodii personalizate, calendar, posibilitatea stocarii numarului care va apeleaza, reapelare automata, pastrarea in memorie a ultimului numar, butoane de hold/mute, functie de activare vocala, vibratii, alarme, buton de inchidere, posibilitatea redirectionarii apelurilor, apeluri in mai multe directii (multi-party), modurile hands-free/headset/speaker, modul de incarcare rapida, adaptor pentru masina. Unele telefoane ofera facilitati speciale, cum ar fi accesul la Internet, functia de modem, posibilitatea sincronizarii cu PC-ul, PDA, player MP3 sau receptor GPS.

De asemenea, in functie de modul in care doriti sa folositi acest telefon, stabiliti daca sa cumparati un model mai mare si mai greu sau unul mai mic si mai usor. De obicei, modelele de dimensiuni mai reduse sunt mai scumpe, dar daca tineti telefonul doar in suportul pentru masina puteti salva ceva bani. De asemenea, daca nu planuiti sa folositi Internetul prin WAP, nu are rost sa platiti in plus cumparand un telefon ce ofera aceasta posibilitate. In functionarea unui telefon celular un aport important il constituie bateria, si de aceea am lasat acest element la sfarsit, dedicandu-i un paragraf separat.

In primul rand, sa ne familiarizam cu niste termeni. Capacitatea unei baterii se exprima in miliamperi ora (mAh). Cu cat valoarea acestei marimi este mai ridicata, cu atat bateria va rezista mai mult timp (pentru ca inmagazineaza mai multa energie). De asemenea, vom vorbi despre standby si despre talk time. Standby se refera la durata de timp in care telefonul (tocmai incarcat) va sta capabil de a primi apeluri pana la descarcare, aceasta valoare fiind undeva pana intr-o saptamana. Timpul in care puteti sa vorbiti (talk time) reprezinta timpul efectiv de conversatie pana la descarcarea bateriei, si se situeaza in jurul catorva ore. Bateriile sunt de mai multe tipuri, in functie de tehnologia folosita pentru generarea de electricitate, fiecare tip cu avantajele si dezavantajele sale.

Bateriile bazate pe combinatia nichel-cadmium (Ni-Cad) au aparut odata cu primele telefoane celulare, si sunt in continuare un tip de baterii destul de intalnit, dar sunt de dimensiuni mari, grele si ofera timpi de standby si de conversatie relativ mici. De asemenea, sufera de asa numitul sindrom "de memorie", o reducere progresiva a abilitatilor bateriei de a fi incarcata la maxim daca inainte de incarcare aceasta nu a fost descarcata complet (un sfat pentru posesorii acestui tip de baterie - incercati pe cat posibil sa descarcati bateria de tot inainte de a proceda la o reincarcare). Din cauza proprietatilor toxice ale cadmiului, acest tip de baterie are un efect nociv si asupra mediului. Din cauza acestor dezavantaje, alte tipuri de baterii (NiMH si Li-Ion) castiga rapid in popularitate. Noile baterii NiMH (Nickel Metal Hydride) ofera timpi de standby si de conversatie imbunatatiti, precum si rezistenta buna la "memory effect", la un pret moderat. In comparatie cu Ni-Cad -uri, acest tip de baterii vor rezista cam cu 40 de procente mai mult la fiecare incarcare, si nu contin nici elemente toxice.

Cele mai noi (si mai scumpe) baterii sunt cele bazate pe miscarea ionilor de litiu (Li-lon). Ele sunt imune la "efectul de memorie" si nu pot fi supraincarcate. De asemenea, ele sunt si foarte moderne ofera timpi de conversatie si de standby mult mai mari, nu au efecte toxice, dar punctul lor slab este durata de viata, care este cuprinsa intre un an si un an si jumatate, pe cand cele bazate pe Ni-Cad sau NiMH dureazi intre 2 si 3 ani (teoretic).

Pe langa aceste elemente, la alegerea unui telefon mobil trebuie tinut cont si de preferintele fiecaruia cu privire la design, culoare, posibilitatea schimbarii carcasei (pana la urma celularul este un dispozitiv foarte personal) asa ca nu poate fi stabilit un tipic, un algoritm pentru aceasta.

GSM la noi in tara

Avem trei operatori de telefonie mobila principali, ei ofera numai servicii si telefoane ce respecta standardele tehnologiei GSM. Acestia sunt MobiFon (Connex) ce ofera servicii GSM in banda de 900 MHz, MobilRom (Orange) ce ofera servicii GSM tot in banda de 900 MHz si Cosmorom, ce lucreaza in banda de 1800 MHz.

Pe langa serviciile de telefonie propriu-zisa, acesti operatori ofera o serie de servicii "personale", cum ar fi identificarea apelului, mesagerie vocala, posibilitatea trimiterii de mesaje scrise (SMS - Short Message Service), accesarea Internetului prin WAP si multe altele. Si acestea trebuie sa conteze pentru dumneavoastra, iar atunci cand alegeti operatorul de telefonie consultati cu atentie oferta de servicii si preturile acestor "specialitati".

De asemenea, luati in calcul si numarul de prieteni / cunoscuti / persoane de contact care poseda un abonament GSM, convorbirile in interiorul aceleiasi retele fiind (de obicei) substantial mai ieftine. Cereti date privind aria de acoperire a retelei, eventual detalii specifice referitoare la o locatie (se poate ca o retea sa aiba acoperire, sa zicem, la Valenii de Munte, iar alta nu, si daca dumneavoastra includeti aceasta localitate in itinerariul de vacanta sau de afaceri probabil ca doriti acoperire). Un alt amanunt important ar fi ca, daca optati pentru un serviciu cu cartela, sa zicem de 10 dolari, veti putea efectua convorbiri in limita acestui credit. La serviciile cu abonament insa, veti plati o suma fixa pe luna (in care veti avea sau nu minute incluse) la care se adauga pretul convorbirilor.

Telefonia celulara in viitor

Probabil stiti ca pentru unele telefoane (cele produse de Nokia de exemplu) exista diferite surse (ste-uri din Internet, in speta) de unde puteti descarca logo-uri, melodii, alarme etc. In viitor se va pune accentul exact pe acest domeniu, telefoanele de a treia generatie vor deveni adevarate dispozitive multimedia. Astfel veti putea trimite mesaje cu imagini sau video, veti putea asculta muzica sau chiar viziona filme. Deja terminalele ce au playere MP3 si PDA-uri (Personal Digital Assistant) incluse au aparut, ele au implementate si alte tehnologii de comunicatie si transmisie de date, cum ar fi Bluetooth sau IrDA. Astfel veti putea face schimb de numere de telefon automat, chiar prin intermediul aparatului, sau puteti sa va salvati informatiile pe PC si multe altele. De asemenea, tehnologiile pentru transmisia de date evolueaza, s-au pus in vanzare licente pentru GPRS sau UMTS, tehnologii ce au viteze mult mai mari decat GSM-ul (UMTS de exemplu este de circa 200 de ori mai rapid).

Daca as vorbi 100 de minute

Pentru a fi in totalitate explicit, voi prezenta niste calcule simple pe care eu mi le-as face atunci cand as dori sa-mi aleg operatorul de telefonie mobila si tipul de abonament. In cazul meu, sa zicem ca m-ar interesa sa vorbesc 100 de minute pe luna, dintre care 70 in retea si 30 in afara retelei. De asemenea, din cele 70 de minute in retea, as face in asa fel sa vorbesc 50 in afara "orelor de varf" - adica sa vorbesc atunci cand este tariful redus, iar din cele 30 din afara retelei, voi vorbi 20 in perioada tarifului redus. Daca as apela la un abonament Connex Club, as plati: 20 + 0,07 x 50 + 0,1 x 20 + 0,15 x 20 + 0,16 x 10 = 30,1 dolari. (abonament + tarif redus in retea x 50 minute + tarif normal in retea x 20 minute + tarif redus in afara retelei x 20 minute + tarif normal in afara retelei x 10 minute).

Dar daca as apela la serviciul Connex 100 cu 100 de minute incluse, as plati 30 de dolari, si as putea vorbi 100 de minute la orice ora si in orice retea. Deci pentru mine, Connex Club nu e bun, pica. Daca as apela la Connex Clasic, as avea de plata: 12 + 0,04 x 50 + 0,2 x 20 + 0,14 x 20 + 0,25 x 10 = 23,3 dolari. Pentru Connex Business as plati: 15 + 0,1 x 50 + 0,15 x 20 + 0,15 x 20 + 0,19 x 10 = 27,9 dolari. La Connex Activ, suma ar ajunge la: 9 + 0,14 x 70 + 0,35 x 30 = 29,3 dolari. Acum ramane la latitudinea mea sa apreciez, dau 7 dolari in plus si vorbesc oriunde si oricand sau nu (zic 7 dolari, pentru ca voi apela la Connex Clasic, cel ce se preteaza nevoilor mele).

Daca mi-as putea concentra convorbirile numai in week-end as apela la Connex Cent, iar daca as vorbi 80% din timp doar cu un alt numar Connex as apela fara ezitare la o cartela Kamarad, dar acestea sunt cazuri speciale pe care nu le-am inclus in calcul.

Sa zicem ca majoritatea prietenilor mei beneficiaza de servicii Orange. Sa vedem la ce sume as ajunge respectand aceeasi formula de calcul. La Orange Free: 9 + 0,05 x 50 + 0,27 x 20 + 0,27 x 20 + 0,27 x 10 = 25 dolari. Pentru Orange Inedit as plati: 4 + 0,14 x 70 + 0,3 x 30 = 22,8 dolari. In cazul in care optez pentru Orange Practic: 12 + 0,1 x 50 + 0,15 x 20 + 0,15 x 20 + 0,25 x 10 = 25,5 dolari.

Nu i-am uitat nici pe cei de la Cosmorom, dar aici algoritmul de calcul se complica, aplicandu-se o serie de reduceri cu cat vorbiti mai mult. Un calcul care n-ar tine cont de aceste reduceri ar situa plata pe la valorile: pentru Cosmorom Basic 9 as plati: 9 + 70 x 0,15 + 30 x 0,27 = 27,6 dolari iar pentru Cosmorom Atu: 4 + 0,15 x 70 + 0,3 x 30 = 23,5 dolari.

Nu am facut calculul pentru toate tipurile de abonament si cartele, ideea e sa va faceti un plan, cam cate minute vorbiti, cate in retea, cate nu, cate in afara orelor de varf, cate nu, si veti gasi varianta optima. Diferentele de pret nu sunt mari (dupa cum se poate vedea), dar de ce si dam 3-4 dolari in plus ? Pretul la care ajungeti (chiar si dupa aceasta metoda de calcul) poate sa varieze in realitate, dar nu mult, aceste fluctuatii datorandu-se metodei de taxare. Unele servicii sunt taxate la secunda dupa primul minut, altele la trei secunde dupa primele 20 de secunde, oricum planul va va ajuta sa va faceti o idee.