Ce face ca acest gandac sa fie o masina deosebita ?
Credinta generală este ca micul VW Kafer a fost o masină obisnuită, proiectată pentru a fi ieftină, cu minim de confort si cu o mecanică primitivă. Nimic mai neadevarat ! De la nasterea ei, ea a fost o masină revolutionară care a folosit multe nou 434j94e tăti si rafinamente tehnice, multe dintre ele nefiind folosite pe scară largă la masinile de serie de azi.
Iată care au fost particularitătile care au facut din ea o masină deosebita:
Motorul din aliaj usor - blocul motor, transmisia, si chiulasele sunt facute din aliaj usor, fapt care aseamană motorul acesteia mai mult cu un motor de avion, decat cu unul de masină. Aceasta explica si de ce, in ciuda aparentelor, greutatea unei broaste este de numai 780 kg ( 655 kg. pană in '52). Ca o curiozitate, la inceputul anilor 60, mai mult de jumătate din productia de magneziu a Germaniei era consumată de Volkswagen pentru fabricarea motoarelor.
Sasiu si caroserie din otel - Sasiul cu tunel central si caroseria sunt din otel tratate special in baie anticirozivă. Aceasta explică longevitatea caroseriilor, chiar dacă de-a lungul anilor 60 au fost raportate fluctuatii ale calitatii otelului folosit.
Barele de torsiune - barele de torsiune folosite la suspensie au fost inventate si brevetate de Ferdinand Porsche in 1931, care le-a si folosit de la inceput la "creatura" sa. Broasca are bare de torsiune si bare stabilizatoare , iar suspensia este independentă pe toate cele patru roti (solutie nu prea raspandită in epocă), In particular, "bratele" suspensiei din fată alcătuiesc un paralelogram care formează un sistem perfect geometric de directie in orice conditii de rulare. Aceasta este ceea ce face condusul unei broaste comod, indiferent de tipul de drum sau conditii de rulare, asigurand o tractiune legendară pe zapada, nisip, noroi.
Radiatorul de ulei - Acesta este un rafinament prezent atunci, ca si acum, doar la masinile sport. Radiatorul de ulei asigură o temperatură optimă a uleiului, asigurand, evident, si o temperatură optimă a motorului.
Socul automat - un mecanism simplu, dar eficient. Este alcatuit dintr-un element de incalzire (rezistentă) ce incălzeste un bimetal, care la randul lui actionează clapeta de soc si un mic levier ce limitează cursa clapetei de acceleratie. Odată pornit motorul, curentul venit de la bobină incălzeste siguranta electrică care incalzeste la randul ei bimetalul. Pe măsură ce motorul se incălzeste, clapeta socului va fi din ce mai deschisă.
Filtrul de aer cu baie de ulei - acesta este un alt rafinament folosit la masinile sport. Aerul aspirat de carburator este trecut printr-o sită metalică fină iar praful este retinut de uleiul din baie si adunat la baza filtrului. Acelasi principiu este folosit si la elementul filtrant al uleiului motorului.
Amortizorul directiei - incă un rafinament. Acesta a fost introdus in 1960 si are rolul de a elimina vibratiile si socurile in volan, indiferent de denivelările din drum. De multe ori, la iesirea din viraje, acesta ajută la revenirea directiei in pozitia centrală. Defectiunea acestuia poate avea ca efect, la trecerea peste o denivelare, vibratii puternice ale directiei ce nu dispar decat după o franare usoară.
Răcirea cu aer - aceasta a facut ca broasca sa poată fi folosită in conditii extreme de temperatură, de la caldurile toride din Africa, pană la frigul siberian. Explicatia e simplă: răcirea unui motor racit cu apă depinde de viteza de deplasare, cel răcit cu aer se "răcoreste" si stand pe loc (evident, cu motorul functionand). Turbina de răcire pompează 500 l/sec iar fluxul de aer asupra cilindrilor este reglat termostatic.
Transmisie automată - apărută in 1967 la VW, dar destul de putin răspandită.
Aerodinamica - Cx-ul unei broaste, măsurat in tunelul aerodinamic la prototip, a fost de numai 0,385, a crescut la 0,41 la masinile de serie, dar era o valoare foarte mică in epocă ! Acest fapt este confirmat si de faptul că broasca consumă numai 15 c.p.pentru a merge cu 100 km/h (fată de VW Polo care absoarbe 17,5 c.p. pentru a merge cu aceeasi viteză. Modificările estetice aparute in '67 au ridicat acest coeficient la 0,48.
|
