Ce face ca acest gandac sa fie o masina deosebita ?
Credinta generalã este ca micul VW Kafer a fost o masinã obisnuitã, proiectatã pentru a fi ieftinã, cu minim de confort si cu o mecanicã primitivã. Nimic mai neadevarat ! De la nasterea ei, ea a fost o masinã revolutionarã care a folosit multe nou 434j94e tãti si rafinamente tehnice, multe dintre ele nefiind folosite pe scarã largã la masinile de serie de azi.
Iatã care au fost particularitãtile care au facut din ea o masinã deosebita:
Motorul din aliaj usor - blocul motor, transmisia, si chiulasele sunt facute din aliaj usor, fapt care aseamanã motorul acesteia mai mult cu un motor de avion, decat cu unul de masinã. Aceasta explica si de ce, in ciuda aparentelor, greutatea unei broaste este de numai 780 kg ( 655 kg. panã in '52). Ca o curiozitate, la inceputul anilor 60, mai mult de jumãtate din productia de magneziu a Germaniei era consumatã de Volkswagen pentru fabricarea motoarelor.
Sasiu si caroserie din otel - Sasiul cu tunel central si caroseria sunt din otel tratate special in baie anticirozivã. Aceasta explicã longevitatea caroseriilor, chiar dacã de-a lungul anilor 60 au fost raportate fluctuatii ale calitatii otelului folosit.
Barele de torsiune - barele de torsiune folosite la suspensie au fost inventate si brevetate de Ferdinand Porsche in 1931, care le-a si folosit de la inceput la "creatura" sa. Broasca are bare de torsiune si bare stabilizatoare , iar suspensia este independentã pe toate cele patru roti (solutie nu prea raspanditã in epocã), In particular, "bratele" suspensiei din fatã alcãtuiesc un paralelogram care formeazã un sistem perfect geometric de directie in orice conditii de rulare. Aceasta este ceea ce face condusul unei broaste comod, indiferent de tipul de drum sau conditii de rulare, asigurand o tractiune legendarã pe zapada, nisip, noroi.
Radiatorul de ulei - Acesta este un rafinament prezent atunci, ca si acum, doar la masinile sport. Radiatorul de ulei asigurã o temperaturã optimã a uleiului, asigurand, evident, si o temperaturã optimã a motorului.
Socul automat - un mecanism simplu, dar eficient. Este alcatuit dintr-un element de incalzire (rezistentã) ce incãlzeste un bimetal, care la randul lui actioneazã clapeta de soc si un mic levier ce limiteazã cursa clapetei de acceleratie. Odatã pornit motorul, curentul venit de la bobinã incãlzeste siguranta electricã care incalzeste la randul ei bimetalul. Pe mãsurã ce motorul se incãlzeste, clapeta socului va fi din ce mai deschisã.
Filtrul de aer cu baie de ulei - acesta este un alt rafinament folosit la masinile sport. Aerul aspirat de carburator este trecut printr-o sitã metalicã finã iar praful este retinut de uleiul din baie si adunat la baza filtrului. Acelasi principiu este folosit si la elementul filtrant al uleiului motorului.
Amortizorul directiei - incã un rafinament. Acesta a fost introdus in 1960 si are rolul de a elimina vibratiile si socurile in volan, indiferent de denivelãrile din drum. De multe ori, la iesirea din viraje, acesta ajutã la revenirea directiei in pozitia centralã. Defectiunea acestuia poate avea ca efect, la trecerea peste o denivelare, vibratii puternice ale directiei ce nu dispar decat dupã o franare usoarã.
Rãcirea cu aer - aceasta a facut ca broasca sa poatã fi folositã in conditii extreme de temperaturã, de la caldurile toride din Africa, panã la frigul siberian. Explicatia e simplã: rãcirea unui motor racit cu apã depinde de viteza de deplasare, cel rãcit cu aer se "rãcoreste" si stand pe loc (evident, cu motorul functionand). Turbina de rãcire pompeazã 500 l/sec iar fluxul de aer asupra cilindrilor este reglat termostatic.
Transmisie automatã - apãrutã in 1967 la VW, dar destul de putin rãspanditã.
Aerodinamica - Cx-ul unei broaste, mãsurat in tunelul aerodinamic la prototip, a fost de numai 0,385, a crescut la 0,41 la masinile de serie, dar era o valoare foarte micã in epocã ! Acest fapt este confirmat si de faptul cã broasca consumã numai 15 c.p.pentru a merge cu 100 km/h (fatã de VW Polo care absoarbe 17,5 c.p. pentru a merge cu aceeasi vitezã. Modificãrile estetice aparute in '67 au ridicat acest coeficient la 0,48.
|
