PREZENTARE
Filmul documentar care a fost realizat în cadrul proiectului intitulat "Cercetare etnografica privind discriminarea multipla" îsi propune sa fie o completare a cercetarii sociologice, de tip calitativ rea 15515n132p lizate în cadrul acestui demers; prin colectarea, înregistrarea pe pelicula si prezentarea de informatii referitoare la experiente, comportamente, mentalitati si atitudini ale persoanelor care sunt victime ale discriminarii multiple în România. Folosind cadrul metodologic specific cercetarii etnografice s-a urmarit înregistrarea unor experiente cotidiene, a modului de relationare si interactiune dintre categoriile vulnerabile si comunitate, precum si conditiile de trai ale persoanelor afectate de discriminarea multipla.
Structura acestui film, care însoteste Cercetarea etnografica privind discriminarea multipla, realizata în cadrul uni proiect finantat de ANES, este una non lineara, bazata pe descoperirile facute pe teren deoarece filmul documentar, ca gen, nu urmareste un scenariu prealabil. Cu toate acestea, atât în etapa de filmare cât si în cea de montaj, s-a urmarit un mod similar de constructie a povestilor care sunt prezentate, ca o exemplificare a datelor înregistrate, în parallel, în cadrul cercetarii pe teren.
Ca modalitate de ilustrare intersectiei mai multor tipuri de discriminare au fost filmate trei episoade distincte, care au prezentat experientele unor subiecti afectati de discriminarea multipla. Modalitatile de realizare a fiecarui documentar au fost diferite, în functie de particularitatile cazurilor alese si în functie de tipurile de discriminare care s-au dorit a fi exemplificate. Fiecare poveste a fost prezentata în aproximativ 15 minute, durata care permite difuzarea filmului documentar, pe episoade, în cadrul emisiunilor de profil de la televiziunea publica (de exemplu în spatiul acordat minoritatilor) sau în cadrul conferintelor tematice, seminarii, workshop-uri si congrese de profil.
Firul epic al constructiei al celor trei episoade este asigurat printr-o voce narativa, care introduce si prezinta aceste experiente si existente diferite; legând cele trei subiecte care au un singur lucru în comun: discriminarea. Aceasta voce narativa (voice over) devine un personaj si care introduce spectatorii în situatii si contexte diferite. De asemenea, aceasta voce "interioara" permite o abordare si o explicatie vizuala care este similara celei utilizate în cercetarea etnografica, anulând distantele si caracterul impersonal si stiintific al demersului. Tehnicile de filmare folosite(fly on the wall, cine-verite) si modalitatile de editare si prezentare a povestilor sunt în linia descrisa de teoreticienii genului (Fetterman, 1998) drept o explicitare a modului de viata al personajelor si a relatiilor pe care acestia le au cu restul lumii. Pentru ca timpul alocat realizarii acestor filme a fost unul destul de scurt, limitat de durata restrânsa a proiectului, tehnicile clasice de realizare a filmelor documentare, de tip etnografic, care presupun înregistrarea pe pelicula a experientelor subiectilor pe durata unor perioade lungi de timp (ani, de obicei) nu au putut fi utilizate.
Ca urmare a acestor constrângeri, realizatorii documentarelor au ales ca modalitate de realizare a celor trei povesti printr-o combinatie de tehnici: fie conversatii naturale pe diferite subiecte cu personajele, tehnica specifica filmelor de tip etnografic, de "explorare" (Young, 1989) cu modalitatea jurnalistica de interogare, specifica demersurilor de tip "documentar'', combinate cu înregistrarea pe pelicula a unor momente din experientele cotidiene ale acestora, în spatiu public sau privat, în urma observatiei directe si ca rezultat al participarii, în calitate de martor, la viata subiectilor.
Pentru a evita transformarea personajelor în obiecte de studiu (abordarea de tip "entomologic", care trateaza subiectii ca pe niste insecte puse la microscop), unele scene, care ar fi putut conduce la vulnerabilizarea acestora sau amplificarea comportamentului sau atitudinilor discriminatorii, nu au fost folosite. Echipa de filmare a petrecut, în medie, doua saptamâni în compania subiectilor, înainte de a începe filmarile, pentru a putea crea o relatie în care acestia sa ,,uite" de prezenta camerelor de luat vederi.
Relevanta: aceste trei filme reprezinta o încercare de a surprinde cât mai multe aspecte ale existentei unor categorii de persoane care nu sunt vizibile în societatea româneasca actuala, oameni a caror destine sunt marcate de suferinte provocate de diverse tipuri de discriminare. Episoadele sunt ilustrarea unor studii de caz prezentate în cercetarea etnografica.
Primul episod prezinta povestea Georgianei, o tânara de 19 ani care a fost infectata cu virusul HIV, când avea 6 ani, în spital. Desi legea interzice încalcarea confidentialitatii pacient-doctor sau divulgarea statutului de seropozitiv, de boala Georgianei au aflat imediat colegii de scoala, vecinii de bloc, colegii de serviciu ai parintilor. Ca urmare a abuzurilor la care a fost supusa de colegi si profesori, Georgianei i-a fost imposibil sa termine macar primele 4 clase. Doctorii au refuzat sa o trateze, vecinii sa o lase sa traiasca în comunitate (un oras mic de provincie). Când familia s-a mutat într-un sat izolat, în încercarea de a o feri atât pe ea cât si pe restul copiilor de stigmatizare, abuzuri si discriminare, situatia s-a înrautatit. Într-o comunitate si mai restrinsa, de tip rural, abuzurile au fost si mai mari: Georgiana nu mai poate iesi deloc din casa iar familia ei este complet ostracizata; nici macar accesul la fântinile de pe ulite nu le mai este permis.
Cel de-al doilea episod prezinta povestea lui Costi, un tânar de 23 de ani, care a paralizat în urma unui accident. Imobilizat în carucior, Costi nu s-a dat batut si a încercat sa-si termine liceul. Acest lucru nu a fost posibil, pentru ca timpul lung petrecut la recuperare a dus la pierderea anului scolar. La seral nu s-a putut înscrie, pentru ca nu exista facilitati pentru cei cu dizabilitati în acest tip de scoli. Ca sa-si câstige existenta, a încercat sa se angajeze, dar patronii fie nu doresc sa aiba angajati în carucior, fie nu vor sa accesibilizeze locurile de munca. Toti prietenii l-au parasit de când este în carucior, nici relatia cu familia nu este foarte buna, fiind considerat o povara. În orasul în care traieste, al doilea ca marime din România, nu exista rampe de acces la institutiile publice (inclusiv la Primarie), la teatru, cinematograf, magazine sau biserici. Cu toate ca municipalitatea a investit masiv în cumpararea de autobuze cu rampe speciale pentru persoanele cu dizabilitati motorii, soferii prefera sa nu le permita celor în carut sa accesul în mijloacele de transport. Discriminarile apar si în accesul la serviciile medicale, mai ales din partea personalului mediu (asistente, îngrijitoare).
Ultimul episod este povestea Iulianei, o femeie de 36 de ani, de etnie roma. Iuliana este maritata cu un român si are o fata de 18 ani. Existenta ei penduleaza între doua lumi, care par uneori sa se excluda reciproc; românii o discrimineaza ca e de etnie roma, romii nu o accepta pentru ca e maritata cu un român. Discriminarea, în cazul Iulianei, îmbraca forme diferite, de la cea manifesta, pâna la cea mai putin vizibila, atât în spatiul public, cât si în cel privat. Se poate vorbi de discriminare multipla: ea este tratata diferit, pentru ca este roma si femeie; iar soarta fiicei ei pare sa fie asemanatoare.
Documentarul va fi prezentat studentilor de la Facultatile de Stiintele Educatei, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Jurnalistica si stiintele Comunicarii, Universitatea Bucuresti. Cercetatori din domeniul stiintelor socio-umane, care pot regasi în raportul de cercetare si în filmul asociat material de documentare atât pentru problematica discriminarii multiple, cât si pentru metodologia cercetarii de tip etnografic, vor fi informati prin intermediul retelelor profesionale dezvoltate de catre organizatiile partenere care au implementat acest proiect, despre rezultatele obtinute si vor primi, la cerere, ambele materiale. Cercetarea si filmul, vor fi trimise catre autoritati administrative locale, institutii guvernamentale (responsabile de politici sociale, educationale, de locuire sau ocupare a fortei de munca), membri ai parlamentului si structurilor de decizie din cele trei zone selectate. Organizatii din mass media care au un rol important atât în diseminarea rezultatelor cercetarii, cât si în formarea de opinii la nivelul publicului larg, vor fi informate despre rezultatele cercetarii si vor primi, la cerere, copii ale filmului (Centrul de Jurnalism Independent, Asociatia de Monitorizare a Presei, Asociatia Jurnalistilor Profesionisti, etc). Copii ale cercetarii si ale filmului vor fi donate catre Centrul de Informare al Uniunii Europene.
|
