Civilizatia imaginii “un pericol” ?
Exista o anumita complementaritate intre cuvant si imagine. Un italian a scris o lucrare “civilizatia imaginii” din care au fost traduse mai multe fragmente in secolul nostru, inscrierile sale pledeaza pentru acea civilizatie a imaginii pe care a intuit-o cu multi ani in urma. El ne spune ca “imaginea creeaza un mecanism al magiei extrem de eficace, prin influenta sa, ea are o putere extraordinara ce pune stapanire pe constiinta noastra”.
Ca repros adus civilizatiei imaginilor, este disparitia misterului raporturilor noastre cu lumea reala, mister ce dispare prin omniprezenta imaginilor in viata noastra cotidiana prin diferite medii de difuzare; imaginile sunt ca un vis, o iluzie ce se deosebeste de realitate.
Foarte multa lume, din diverse sfere de activitate lucreaza cu notiune de imagine. In continuare, sunt prezentate cateva acceptii ale acesteia:
Acceptii psihologice - reprezentate de reflectarea senzoriala a unui obiect in constiinta sub forma unei senzatii, percep sau reprezentari. O imagine din acest punct de vedere poate fi considerata ca o reflectare mentala abstracta, integratoare a unei realitati ce nu poate fi totdeauna perceputa senzorial in ansamblul ei (de exemplu imaginea Romaniei in lume.).
Acceptii fizice - in cadrul carora o imagine poate fi reala sau virtuala.
Acceptii matematice – imaginea unei functii sau a unei multimi.
Acceptie retorica – imaginea nu exprima concret ceva, ci serveste drept model, de exemplu, ilustrarea fizica sau simbolica in cursul unui rationament generalizator.
Acceptii artistice – imaginea poate fi redata de o metafora simbol, aratandu-se ceea ce este profund si nu poate fi exprimat direct.
Imaginea vizuala, este orice configuratie grafica bidimensionala, plana sau aproximativ plana, obiectivata intr-un fel oarecare pe un suport fizic, fiind situata in limitele ferestrei senzoriale perceptuale ale fiintei umane.
Disciplinele ce studiaza imaginea vizuala sunt:
a) Semiotica vizualului este disciplina cu vocatia cea mai generala dintre toate, ea a studiat
natura semnalului vizual;
unitatea vizuala minima;
relatia de semnificare a imaginii;
problema iconicitatii.
b) Psihologia a cercetat mecanismele perceptiei si nu legitatile imagine - obiect, rezultatele cercetarilor au fost semnificative, pentru ca s-a scos in evidenta o interactiune intre latura subiectiva si obiectiva, omul nefiind un receptor pasiv de senzatii, el avand un important rol activ.
c) Estetica si teoria artei plastice - multe din observatiile ce s-au facut in legatura cu arta plastica, pot fi integrate unei teorii generale a imaginii. Sunt aspecte ce tin de limbajul vizual, nu neaparat de arta vizuala. In comunicarea vizuala sunt prezente anumite elemente cu caracter estetic, ceea ce nu transforma de exemplu un discurs vizual intr-o opera de arta plastica.
d) Sociologia a studiat in principal canalele de difuzare a imaginilor, publicul ce beneficiaza de transmisia acestor imagini, dar mai ales a studiat influenta acestora asupra diverselor categorii de public.
Ca evolutie istorica a tehnologiei imaginilor, se poate pleca de la primele desene facute de mana omului, desene ce au avut diferite semnificatii mitice, ele fiind in marea lor majoritate reproduceri ale mediului inconjurator, a urmat apoi oglinda, camera obscura, aparatul de fotografiat, filmul, heliograful, televiziunea, fotocopiatoarele, fax, etc.
Consecinta evolutiei tehnologiilor imaginilor este cresterea “emitatorilor si realizatorilor” de imagini, avand loc astfel trecerea omului de la starea de receptor pasiv fara bucuria beneficierii de un numar mare de imgini, la o stare superioara in care are ocazia sa studieze si sa analizeze o imensitate de creatii in domeniul imaginilor. Talentul necesar realizarii unei picturi este inlocuit de meseria de a face fotografii si de a filma. In consecinta, usurinta realizarii imaginilor creeaza o iluzie ca oricine poate sa faca o imagine buna, ceea ce duce la formarea unui numar foarte mare de diletanti.
Evolutia tehnologica va determina scaderea duratei de executie a imaginii si mai ales a pretului de cost. Se creste numarului copiilor realizate mecanic, prin multiplicare imaginea se banalizeaza, se integrarea firescului, cotidianului.
Progresul tehnologic usureaza transportarea imaginilor la mare distanta (fax, televiziune, internet) iar prelucrarea lor pe cale digitala devine mult mai usoara, rapida si cu efecte spectaculoase.
Urmarea acestor tehnologii avansate este deplasarea centrului de greutate din domeniul vizualului dinspre zona de arta, inspre zona imaginilor utilitare.
a) Functia de investigare si experimentare – imaginile pot constitui o sursa de informatii.
b) Functia de vizualizare - accesul la anumite informatii este facilitat pe cale vizuala, comparativ cu aceeasi informatie sub forma verbala sau numerica.
c) Functia expresiv poetica - ea apare in creatia artistica, dar nu lipseste nici in cele mai aride informatii stiintifice.
d) Functia de stocare si pastrare a informatiilor.
e) Functia de transfer - imbraca doua forme:
transferul imaginilor prin deplasarea atat a imaginii cat si a suportului pe care este fixata aceasta;
prin transferul imaginii fara deplasarea suportului primar.
Exista doua mari categorii de imagini: naturale ( umbrele, reflexiile in apa, etc.), si artificiale (imaginile generate de om).
Imaginile dupa origine se por imparti in:
Imagini realizate doar de om (cu pensula, un creion). In acest caz medierea se realizeaza prin constiinta omului cu ajutorul indemnarii acestuia.
Imagini realizate cu un aparat oarecare, fara interventia directa a omului (aparat foto, camera video, etc.).
Imagini realizate cu impletirea factorului uman cu cel tehnic (imagini pe calculator).
O categorie aparte este constituita de diagrame; ele sunt reprezentari grafice in plan cu ajutorul unor curbe si dreptunghiuri a unor fenomene, procese, corelatii intre doua sau mai multe marimi.
Ca alte tipuri de imagini putem aminti; radiografia, ecografia, tomografia, radarul.
|
