|
Sa incep cu o poveste: am publicat un articol despre film,
expunere, developare. Spuneam ca developarea este preferabil sa ti-o faci de
unul singur, in conditii cat mai repetabile. Si ca o reteta simpla da
rezulatate mai bune decat una complicata. La putina vreme primesc acasa un
telefon. O voce indignata imi reprosa ca a distrus 2 filme, iesite aproape 14514l1115o
transparente, dupa timpii si reteta din articol. Intr-un tarziu am reusit sa
plasez si eu cateva cuvinte. L-am intrebat cum i-au iesit maririle. "
Nu-ntelegi dom-le, filmul e distrus, se vede putin lumina si prin amorsa
neagra."
Si am inteles: Necunoscutul de la capatul firului a distrus ani de zile
filme. Primul film bine developat, ii parea inutilizabil prin comparatie. L-am
rugat sa-mi faca hatirul sa incerce niste mariri : sa cumpere revelator
proaspat, sa faca probe de expunere in pana. Sa sune dupa aceea sa-mi spuna
ce i-a iesit. Nu a mai sunat !
Domnul Iarovici mi-a povestit ceva similar. Prin anii 1955, apare un fotograf
strain in Romania.
Vine la redactia unei publicatii sa faca cateva mariri acolo. Vine cu doze de
developat, cu revelator, cu hartie. Developeaza singur filmele si le pune la
uscat. Laborantii si fotografii locali sa moara de ras : filmele erau multe si
palide.
"Lasa ca-i dam si lui o poza", zice unul. Cand a facut si maririle
le-a cam cazut dantura. Nu mai vazusera mariri de asa calitate. Imediat au
zis : " Vezi ce hartie buna are englezu', pana si dupa filmele alea
proaste ce a iesit". Le-au mai trebuit ani sa inteleaga ca ei greseau
sistematic. Multi, nici acum nu s-au prea schimbat. Cam 75% din textul ce urmeaza e
similar cu cel din articolul din 1979. Developarea filmului este unica faza
decisiva a procesului fotografic. Reducerea halogenurilor de argint permite
obtinerea de originale - negative sau pozitive, alb-negru sau color. Putina
chimie fotografica: un revelator bun trebuie sa reduca complect sarurile de
argint impresionate de lumina si sa le lase intacte pe cele ne impresionate,
adica sa nu formeze voal. Din pacate perfectiunea nu exista. In principiu
orice revelator contine apa si: substanta activa reducatoare metol,
hidrochinon, fenidon, amidol, etc; accelerator, mediu bazic, pH mare;
conservant /sulfit sodiu anhidru; si antivoal /KBr, bezotriazole. Sunt si
exceptii.
Pentru a stapani rezultatul final, procesul de developare trebuie facut in
conditii controlate, astfel ca rezultatele sa fie repetabile. La negative,
rezultatele cele mai bune se obtin cu filme expuse corect, cadru cu cadru,
developate in doza inchisa cu controlul corect a :
1. retetei revelatorului;
2. starii de uzura;
3. concentratiei;
4. temperaturii;
5. duratei de developare;
Cel mai greu de apreciat este al 2-lea parametru. El poate fi eliminat
folosind o developare de tip "baie pierduta".
Revelatorul este diluat cu apa (1+1) inainte de folosire ; el se arunca dupa
o unica utilizare. Si se comporta intotdeauna la fel. Teoretic orice
revelator de granulatie fina poate fi folosit cu succes.
Laboratorul fotografic - hobby,
corvoada ?
Atractie irezistibila pentru unii, dar obstacol insurmontabil pentru altii,
laboratorul unui amator devine prilej de satisfactii si dezamagiri :
experiente reusite si uneori greseli fatale. Aproape orice manevra gresita
poate fi refacuta. Singura gresala iremediabila se poate face la procesarea
unui film. Odata compromis originalul, aproape nimic nu mai poate fi salvat.
Un proverb francez spune : " Nu poti fi mai bine servit decat de tine
insuti.". Multi pasionati isi developeaza singuri negativele, pentru a
nu fi la cheremul greselilor altora. Developarea unui film alb-negru este o
treaba simpla. Cu dotare modesta: o doza de developat, un cilindru gradat, 2
palnii, un termometru si un ceas cronometru; dar si ceva rabdare si putin entuziasm
se pot obtine rezultate bune.
Deci v-ati hotarat! Cumparati o doza (tanc) de developat. Dozele cu banda
si-au trait traiul. Ele transfera cantitati mari de lichid dintr-o baie in
alta si nu permit o buna circulatie a revelatorului la suprafata filmului. Si
dozele cu spirala romanesti sunt o alegere nefericita...
Demontati doza achizitionata si remontati-o de 2 ori cu atentie. Cautati un
film vechi gata developat si facut sul, de preferinta ratat. Pe lumina il
introduceti pe pipaite in spirala, fara sa va uitati, incepand cu capatul
rulat strans. Daca ceva nu este in regula, vedeti imediat cauza. Ati reusit ?
Scoateti filmul si repetati operatia pana cand o reusiti perfect cu ochii
inchisi. Par sfaturi copilaresti, dar prima experienta nereusita in intuneric
e fatala pentru filmul nedevelopat. Pe fund, doza are notata cantitatea
necesara de lichid pentru a acoperi filmul. Cilindrul gradat trebuie ales de
aceasta capacitate.
Termometrele foto din magazine, alte produse nefericite, sunt neprecise. Pot
fi folosite cate 3, ca si cronometrele Marinei Britanice. Al treilea decide
care din primele 2 greseste mai putin. Preparati revelatorul din substante
cumparate sau cantarite. Le dizolvati (diluati) in ordinea indicata. Provenit
din componente solide (praf), revelatorul poate fi folosit dupa 24 ore, cand
filtrati solutia prin putina vata. Daca prezentarea este lichida, el poate fi
folosit imediat. Ce revelator sa folosim. Cel mai comod ? In lipsa de altceva
se poate folosi AD-17, intr-o dilutie potrivita filmului si scopului. Sau
altul mai bun !
Foarte putine retete imbina fericit definitie mare, pastrarea sensibilitatii
nominale, granulatie fina, compensare si nivel scazut de voal. Revelatorii
prea energici sunt nepotriviti filmelor semiton moderne. De exemplu : AD-17
Azomures.
Evitati si revelatorii care produc granulatie ultrafina sacrificand
claritatea sau sensibilitatea. Pentru posesorii unui cantar fotografic e
profitabila prepararea revelatorului de film. Substantele se pot obtine parte
din comert, parte prin relatii dezinteresate cu biologi, chimisti, farmacisti
sau radiologi de ambe sexe.
Pentru alb-negru, doar doi revelatori merita atentia noastra:
1. D.76 (denumire
Kodak) reteta simpla, recomandata de toti producatorii de filme.
Solutie rezerva D76. In 800ml apa la 40°C se dizolva:
metol 2 g
sulfit de sodiu anhidru 100 g
hidrochinona 5 g
borax dela farmacie 2 g
Dupa dizolvarea substantelor se complecteaza cu apa la 1.000ml.
Rezultatul : definitie incomparabila si granulatie fina. Solutia de rezerva
ar fi bine sa nu fie mai veche de 4 saptamani.
2. Reteta Look-Life
(Microphen - Ilford).
Solutie rezerva Microphen
In 800ml apa la 40°C se dizolva :
sulfit de sodiu anhidru 100 g
hidrochinona 5 g
borax 3 g
acid boric 3,5 g
phenidone 0,2 g
bromura de potasiu 1 g
Dupa dizolvare se complecteaza cu apa la 1.000ml. Calitatile principale :
granulatie extrafina si exploatare optima a rezervei de sensibilitate a
filmelor semiton.
Preparati si baia de fixare. Cel mai bine ar fi sa filtrati solutiile. Pentru
cele 2 bai alegeti sticle de forme diferite, sa le puteti deosebi si in
intuneric. A venit clipa cea mare. Faceti inventarul de pe masa :
- sticla si palnia pentru revelator
- fixatorul si palnia pentru el;
- cilindrul gradat,
- termometrul,
- cronometrul, un ceas cu secundar,
- o foarfeca,
- un deschizator de bere solid,
- si desigur filmul expus.
Nu strica sa faceti si inventarul familiei, avertizand pe toti membrii
acesteia sa stea departe cateva minute. Altfel va puteti trezi cu vizite
inopinate. Faceti intuneric total. Asteptati cateva secunde ; ochii se
acomodeaza la intuneric. Nu vedeti nici-o geana de lumina, totul e in regula.
Deschideti caseta filmului. Cu filme Azo e simplu : apasati in masa cu axul
lung al mosorului; capacul posterior al casetei va sari. Daca filmul este
" nobil" (Kodak, Ilford) caseta sertizata poate fi deschisa cu un
deschizator (can-opener) solid. Este mai usor de atacat capacul casetei
dinspre axul lung al mosorului. Ati scos filmul rulat, strans pe mosorul
casetei. Il tineti cu mana stanga si taiati amorsa ingusta cu foarfeca din
mana dreapta. Taietura trebuie sa fie clara, perpendiculara. Lasati jos
foarfeca. Rulati cu grija filmul cu capatul larg spre interior. Faceti alta
taietura neta chiar langa mosorul casetei.
Introduceti capatul mai strans al filmului in spirala dozei. Cu calm si fara
precipitare faceti filmul sa intre pana la capat in spirala dozei, prin
miscari alternative ale celor 2 foi spirale. Asezati spirala in doza,
inchideti capacul. Verificati daca acesta este bine inchis. Greul a trecut.
Jos obscurantismul ! Aprindeti lumina.
Turnati acum cantitatea necesara de revelator in cilindrul gradat. Controlati
temperatura si stabiliti durata preconizata de developare. Turnati fara graba
revelatorul in doza ; sincron porniti si cronometrul. Agitati insistent
primele 30 secunde. In continuare agitati in primele 10 secunde ale fiecarui
minut. Sau rasturnati doza de 2 ori. Incepeti sa goliti revelatorul cand au
mai ramas 15 secunde. Umpleti doza cu apa, agitati-o si goliti-o de apa.
Aruncati revelatorul uzat.
Nu faceti economii prost intelese : refolosirea unei bai diluate uzate, deja
folosite, duce de obicei la rebuturi. Umpleti imediat doza cu fixator.
Agitati insistent primele 30 secunde. Mai sunt necesare cel putin inca 2
reprize de agitare de 30 secunde.
Fixarea trebuie sa dureze peste dublul timpului de clarificare, sau 10'.
Puneti palnia de fixator pe sticla pentru baia de fixare. Recuperati
fixatorul din doza acum deschisa. Tanarea filmului dupa fixare nu aduce aport
vizibil ; gelatina devine mai rezistenta. Filmul poate fi spalat temeinic
fara pericole. Diferenta este vizibila dupa cativa ani. Filmele taiate (fasii
de 5-6 imagini 24/36) sunt transparente cristal si nu se mai zgarie pe emulsie.
Puneti filmul la spalat sub apa curgatoare. Lasati-l la spalat cel putin 30'
la 20°C. Inainte de a pune filmul la uscat, o imersiune de 45 secunde intr-o
solutie de agent muiant reduce posibilitatile de aparitie pe suport sau
emulsie a petelor de depuneri de calcar din apa. Filmul e pus la uscat
atarnat vertical, lestat cu un cleste de rufe, intr-un loc ferit de praf si
mai ales unde nu intra nimeni timp de 2 ore.
Odata uscat, filmul va fi taiat in 8 bucati de 5 (sau 6 de 6) fotograme si
manuit cu grija de margini. Filmul pastrat sul va sfarsi zgariat mecanic.
N-a fost asa de greu. Singurul risc este o convorbire la telefon in timpul
baii in revelator. 2 minute pot fi fatale atunci !
Cateva mici nimicuri profesioniste
La diluarea substantelor, ar trebui puse cateva graunte de sulfit inainte de
metol, pentru a reduce oxidarea.
Filtrarea solutiilor (prin vata de exemplu) elimina impuritatile din apa si
din substante, mai ales din fixatorul romanesc.
Relatia timp, Temperatura :
Nu va chinuiti sa faceti exact 20°C. Iarna, casa poate fi mai rece, iar vara
mult mai calda. Notati aceste date (ex: 10' /20°C). Incepeti developarea. La
jumatatea timpului de developare verificati temperatura. Daca e tot cea dela
inceput, totul este in regula. Daca difera cumva, putem corecta timpul de
developare - corespunzator cu abaca anexata (ex: 9'30/ 21°C, sau 11,5 /18°C). Marirea efectului de margine. Baia in apa la sfarsitul developarii poate avea o usoara actiune
compensatoare si mai ales un EDGE efect mai pronuntat. Pentru clisee facute
in lumini contraste, de ex : noaptea, e recomandabila pastrarea filmului in
apa, fara agitare, 5-10 minute. In acest caz, apa ar trebui sa aiba macar un
grad mai putin decat a avut revelatorul.
Succes !
 Andrei Pandele
|
