ETAPELE TEHNOLOGICE DE REALIZARE A UNUI FILM
Cap. 1 SCHEMA DE PRINCIPIU DE
REALIZARE A UNUI FILM
Procesul de productie a filmelor depinde de genul īn care aceastea se īnscriu: jurnale de actualitati, documentare, filme de stiinta popularizata, filme de animatie, filme cu actori. Ultimele, cunoscute sub denumirea de "filme artistice de lung metraj", au si cel mai complex proces de realizare pentru ca pun īn miscare o echipa de actori, echipament tehnic foarte variat. De aceea, mai jos va fi descrisa tehnologia de realizare a filmelor cu actori, pentru ca celelalte reprezinta variante simplificate ale acesteia, subīntelegīnd bineīnteles (mai ales in cazul filmului de animatie) si particularitati proprii.
Operatiile propriu-zise de realizare a filmului decurg comform schemei din figura 1, dar ele sunt precedate de actiuni deosebit de importante cum ar fi scrierea scenariului literar, elaborarea decupajului regizoral, perioada de pregatire, etapa de organizare si repetetitii.
Scenariul literar reprezinta baza de pornire a filmului, fiind o lucrare beletristica ce cuprinde pe parcursul a 70 - 120 de pagini povestea acestuia, punīnd īn evidenta mesajul ce va fi transmis publicului, personajele principale, epoca īn care se desfasoara actiunea etc.
Scenariul literar este preluat de regizorul viitorului film ,, care il trenspune cinematografic īn asa-numitul decapaj regizoral lucrare de stricta specialitate care constituie oglinda scrisa a viitorului film. Decupajul īmparte filmul pe secvente (capitole) si secventele pe planuri. Planurile constituie caramizile care alcatuiesc edificiul filmului, caci din reunirea lor se construieste acesta. Cinematografic, ele reprezinta bucatile de film realizate īntre o pornire si o oprire a aparatului de filmare. Īn decupaj se specifica pentru fiecare plan in parte actiunea respectiva, dialogul, precum si unele detalii tehnice ( caracterul planului - apropriat, departat etc., optica folosita, miscarile de aparat).
Dupa definitivarea decupajului regizoral, filmul intra īn faza de realizare, care cuprinde perioada de pregatire si cea de productie (īmpartita īn etapa de organizare si repetitii, cea de filmare, cea de montaj-sonorizare si cea de finisare).
Cap. 2 PERIOADA DE PERGĂTIRE
Perioada de pregatire a filmului dureaza 30-60 de zile si ea debuteaza cu formarea unei echipe restrīnse:regizorul(realizatorul principal, persoana care da viata scenariului literar, asigurīnd operei cinematografice o īnalta calitate artistica si ideologica), directorul cinematografic (organizatorul activitatii de productie, conducatorul pe linie economico-administrativa al filmului), directorul de fotografie, īnsarcinat cu responsabilitatea imaginii, scenograful si pictorul de costume ( creatorul decorurilor si respectiv al costumelor), secunzii de regie, care ī-l ajuta pe regizor, 1-2 sefi de productie( care-l ajuta pe directorul de film).
Īn etapa de pregatire se fac urmatoarele lucrari: probe de actori foto si filmate, stabilirea distributiei, proiectarea schitelor de decoruri si costume, planurile de executie a acestora, caietul operatorului(īn care se specifica unghiulatia si necesarul de lumina), extrasele de scenarii (unde sunt aratate necesarul de interpreti, utilaje si materiale pentru fiecare loc de filmare), necesarul de trucaje si efecte speciale etc.
Perioada de pregatire se termina cu doua acte de baza ale filmului : devizul general ( care stabileste detaliat costurile de productie) si planul calendaristic, adica programul de desfasurare īn timp a lucrarilor filmului.
Cap. 3 PERIOADA DE PRODUCŢIE
3.1 Etapa de organizare si repetitii
Aceasta dureaza 30-40 de zile. Pe parcursul ei, echipa se completeaza cu cameramanul (specialistul care mīnuieste aparatul de luat vederi īn timpul fimarii), asistenti de regie, sefi de productie, recuziteri (muncitori ce se īngrijesc de gasirea mobilierului, a unor animale, a unor obiecte etc., necesare filmarilor), garderobiere (muncitoare subordonate pictorului de costume), uneori muncitori pirotehnici (care vor produce efecte de foc, fum, ceata etc.).
Īn etapa de organizare si repetitii se efectueaza urmatoarele lucrari: repetitii cu actorii, se comanda decorurile si costumele necesare primelor filmari, se fac comenzi pentru instalatiile si constructiile tehnice speciale de care este nevoie la realizarea filmului, se emit comenzi pentru lucrari de trucaje, de grafica si picturi, materiale de machiaj etc.
3.2 Etapa de filmare
Dupa īncheierea etapei de organizare si repetitii,īncepe etapa de filmare,cea mai importanta etapa a activitatii cinematografice. Echipa de filmare - celula de baza a productiei cinematografice - trebuie sa cuprinda urmatoarele compartimente:
regie: regizor , regizor secundar, asistenti, secretara de platou (lucratoare care īndeplineste, asa cum vom vedea, functia de "memorie" a scenei filmate);
productie : director de film, sefi de productie;
imagine : director de fotografie, cameraman, asistenti, maistri de lumina, muncitori electricieni;
scenografie : scenograf, asistenti, recuziteri ;
costume : pictor de costume, asistenti, garderobiere ;
sunet : compartimentul care face īnregistrarea sunetului la locul filmarii, format din inginerul de sunet si microfonisti ;
montaj : pentru lucrari de ordonare a materialului filmat dupa indicatiile decupajului.
Echipa mai are īn componenta si o serie de muncitori specializati pe diferite meserii: pirotehnicieni, masinisti, tīmplari, zidari etc.
Īn
decursul etapei de filmare, scenele trec una dupa alta, din realitate pe
pelicula din aparatul de luat vederi. Fiecare scena pune problemele ei
specifice, dar "ritualul"
filmarii decurge identic pentru toate.
Īn decorul mobilat de scenograf
si recuziteri sau īn exterior, cameramanul īsi "planteaza"
aparatul de luat vederi, directorul de fotografie "pune lumina"
apelānd la reflectoare si proiectoare de
puterea dorita si plasīndu-se īn locurile cele mai indicate. Īntre
timp actorii sunt machiati, se instaleaza magnetofonul, se
pregatesc microfoanele.
Se face o repetitie cu actorii īn scena, se preconizeaza miscarile de aparat,se mai face īnca o repetitie, pāna cānd totul decurge comform dorintei regizorului. Acum se poate filma. Un "atentie filmam si nimeni nu mai misca. La comanda "motor" porneste aparatul de luat vederi si magnetofonul. Īn fata aparatului de filmare, la nivelul actorilor, ia loc secretara de platou care bate "clacheta"*. Se filmeaza din unghiul respectiv de cāteva ori (cāteva duble) pentru a se alege intepretarea cea mai buna. Apoi aparatul se muta pentru ca actorii sa fie vazuti din alt unghi. La 1-3 zile echipa vede "copiile de lucru", adica copiile pozitive ale "dublelor" bune care au fost copiate si, daca totul este īn ordine, se dispune demontarea utilajelor si demolarea decorurilor. Se trece apoi la alta scena, īn alt decor, pe alt platou sau īntr-un alt colt de tara.
Astfel "plan cu plan" se filmeaza īntreg metrajul filmului, activitatea ajungānd īn faza corespunzatoare etapei de montaj si sonorozare.
3.3 Etapa de montaj-sonorizare
La trecerea īn aceasta etapa, echipa se restrīnge si lānga regizor, īn prim planul activitatii, īntra monteurul de imagine si inginerul de sunet.
Montajul este o operatie artistica si tehnica specifica cinematografiei si consta īn selectarea si ordonarea secventelor si planurilor de imagine, a componentelor sonore (dialog, muzica, zgomote), īn comformitate cu cerintele dramaturgice si tehnice ale filmului.
Montajul de imagine se realizeaza lucrāndu-se pe o copie pozitiva (copie de lucru) "trasa" dupa negativul ce rezulta din filmare.
Montajul de sunet se realizeaza pe benzi magnetice cu perforatii laterale, pe care se gasesc īnregistrate diferitele sunete.
Imaginea clachetei si sunetul "baterii" ei īl ajuta pe monteur sa sincronizeze imagine cu sunetul.
Lucrarile specifice etapei de montaj-sonorizare sunt: alegerea celei mai bune "duble" de imagine a fiecarui plan, montajul planurilor īn ordinea si pe lungimea indicata de decupaj si de dramaturgie (ajungāndu-se īn final la "copia de lucru montata ), alegerea dialogului īnregistrat īn cursul filmarii sincrone, postsincronizarea dialogului, montarea dialogurilor (pe una sau doua benzi) īn paralel cu imaginea, montarea muzicii īn paralel cu imaginea, selectarea zgomotelor utile īnregistrate pe teren, transpunerea unor zgomote din fonoteca, postsincronul
Clacheta este un dispozitiv simplu format din doua bucati de lemn articulate. Pe cea mai mare, de sus, se scrie numele filmului, numarul de cadru si numarul dublei ( pentru ca un cadru se filmeaza de cāteva ori). Cea de jos poate pivota īn jurl unui ax dispus la o extremitate a ei astfel poate fi lovita cu zgomot de bucata superioara. La īnceputul filmarii, secretara de platou "bate clacheta", anuntānd ceea ce este scris pe ea.
de zgomote, montarea (pe una sau mai multe benzi) zgomotelor īn paralel cu imaginea.
S-a ajuns astfel la operatia finala a etapei de montaj-sonorizare, mixajul, prin intermediul careia se contopesc, asa cum s-a aratat mai sus, toate componentele sonore ale filmului, pe o singura fotograma īnregistrata īe banda magnetica
3.4 Etapa de finisare
Procesele de realizare, īn laboratorul de prelucrare, a copiilor necesare proiectiilor īn salile de cinema ppresupune existenta a doua materiale de baza (primare): negativul de imagine si negativul de sunet.
Negativul de imagine rezulta dein asamblarea cap la cap a planurilor de pelicula negativ "trase" īn perioada de filmare, īn comformitate cu copia de lucru rezultata din operatia de montaj. Aceasta punere īn paralel a negativului cu copia de lucru se face prin asa-numita operatie de montaj negativ, executata de muncitori specializati.
Negativul de sunet contine o fonograma optica negativa transpusa de pe banda magnetica pe care se gaseste mixajul filmului. Cele doua negative se copiaza pe o pelicula pozitiva, astfel ca dupa developarea acestuia se obtine o copie standard, adica o copie pe care imaginea se gaseste alaturi de sunet. Ea poate fi proiectata īn orice sala de cinematograf echipata cu aparatura necesara. Pentru a se ajunge la o imagine de buna calitatea īn copia standard, se impune operatia de "etalonaj" . bucatile de negativ asamblate cap la cap īn cadrul negativului imagine, au fost filmate īn locuri si perioade diferite. Unele sunt mai trasparente, altele mai putin, iar īn cazul filmelor color ele au tente de culoare care trebuie corectate. Prin operatia de etalonaj se stabilesc conditiile de copiere (deci cantitatea si culoarea luminii necesare fiecarui plan, pentru ca imaginea lui sa fie cīt mai corecta si īn acelasi timp sa se potriveasca si cu cea a planurilor care-l preced sau īl urmeaza).
Reglarea luminii de copiere īn comformitate cu concluziile etaloneurului se efectueaza cu ajutorul unor filtre puse īntre sursa de lumina si peliculele care se copiaza.
|
