FILTRELE FOTOGRAFICE

Principiul acþiunii unui filtru colorat este urmãtorul: el transmite radiaþiile având aceeaºi culoare cu a sa ºi le reþine prin absorbþie pe cele de culoare complementarã.

O excepþie o reprezintã filtrele interferenþiale, la care o parte din radiaþia incidentã este reflectatã, datoritã fenomenului de interferenþã pe straturi subþiri, ºi o altã parte, de culoare complementarã, este transmisã.

Trebuie precizat cã, de fapt, filtrul are o anumitã culoare, tocmai datoritã faptului cã din lumina albã incidentã, permite trecerea doar a radiaþiilor care îi conferã acea culoare.

Cuvântul "fotografie" înseamnã scriere cu luminã. Sistemul fotografic utilizeazã deci lumina pentru a înregistra forme ºi culori. Filtrele modificã lumina ºi alte radiaþii care, dupã trecerea prin obiectivul aparatului fotografic, întâlnesc material fotosensibil. Pentru a înþelege mecanismul acþiunii filtrelor fotografice, sunt necesare cunoºtinþe de bazã privind atât natura ºi proprietãþile luminii ºi ale culorilor cât ºi mecani 13413b11n smul vederii, ochiul fiind judecãtorul suveran al calitãþii reproducerii realitãþii sub formã de fotografie.

Lumina este o formã de energie. Ea se propagã în spaþiu sub forma undelor (oscilaþiilor) electromagnetice, fiind astfel un caz particular al energiei radiante. Mai precis, este acea parte a energiei radiante care este capabilã sã producã fiinþei umane ºi altor organisme, senzaþii vizuale.

Celelalte forme de energie radiantã (sau radiaþii) sunt undele emise de curentul alternativ, undele radio ºi televiziune, radiaþiile infraroºii ºi ultraviolete, razele Rontgen, gama ºi cosmice. Toate acestea au proprietatea comunã de a se propaga în vid cu aceeaºi vitezã, de circa 300 000 km/s, în schimb se diferenþiazã între ele prin valoarea lungimilor de undã.

Diferitele categorii de radiaþii electromagnetice, ordonate dupã valorile crescãtoare ale lungimilor de undã, notatã cu litera greceascã λ (lambda), alcãtuiesc spectrul radiaþiilor electromagnetice.

Valorile lungimilor de undã variazã într-un domeniu foarte vast: de la zeci de kilometri, în cazul undelor radio, pânã la fracþiuni de milionimi milimetru pentru razele gama ºi cosmice. În consecinþã, drept unitãþi de mãsurã pentru lungimea de undã se folosesc atât unitãþi mari, kilometrul ºi metrul, cât ºi submultipli ai acestuia din urmã: milimetrul ºi nanomertul.

Energia emisã de soare cuprinde o gamã largã de radiaþii electromagnetice. Dintre acestea, la suprafaþã pãmântului, dupã trecerea prin atmosfera terestrã, ajunge doar o micã parte, care cuprinde radiaþiile vizibile precum ºi radiaþiile din zonele învecinate (ultraviolete ºi infraroºii). Toate acestea alcãtuiesc zona opticã a spectrului.

Dintre componentele spectrului radiaþiilor electromagnetice, doar acelea aparþinând unui domeniu foarte îngust, plasat aproximativ în centrul acestuia, având valorile eºalonate între 380 ºi 780 nm, produc senzaþii luminoase. Ele constituie zona vizibilã a spectrului, prezenþa lor simultanã ºi de aceeaºi putere, provocând unui observator senzaþia luminii albe.

Ochiul uman nu este capabil sã distingã componentele luminii albe, dar dacã, printr-un procedeu oarecare, aceasta este descompusã astfel încât radiaþiile complementare sã ocupe poziþii diferite în câmpul vizual, organul vederii le diferenþiazã prin senzaþii diferite de culoare. Rezultã deci cã noþiunea de culoare include în sine doi factori: unul obiectiv, care este radiaþia luminoasã, ºi unul subiectiv, care este senzaþia de culoare care se naºte în creierul uman, urmare a excitãrii ochiului de aceastã radiaþie.

Deºi culoarea este o calitate, nu o cantitate - nu se poate spune cã o culoare este mai mare decât alta - a fost necesar în vederea identificãrii, comparãrii ºi producerii culorilor, sã se stabileascã o serie de parametri de evaluare a acestora. În plus, deoarece culoarea este o senzaþie (fenomen psihic, subiectiv) provocatã de o radiaþie electromagneticã (fenomen fizic, obiectiv), pentru evaluarea sa se utilizeazã atât parametrii subiectivi cât ºi obiectivi.

Parametrii subiectivi ai culorii.

Ochiul identificã o culoare dupã strãlucire nuanþã ºi saturaþie.

Strãlucirea este atributul senzaþiei vizuale potrivit cãruia o sursã luminoasã directã sau indirectã pare cã emite mai multã sau mai puþinã luminã.

Nuanþa (tonalitatea cromaticã) este atributul senzaþiei vizuale care permite sã se dea o denumire unei culori, prin asocierea cu o anumitã regiune a spectrului vizibil. Culorile principale provenite din dispersia luminii albe sunt, în ordine descrescãtoare a lungimilor de undã: roºu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo ºi violet, ale cãror iniþiale formeazã cuvântul ROGVAIV, util pentru reþinerea denumirilor culorilor spectrale ºi a ordinii lor în spectru.

Saturaþia este atributul senzaþiei vizuale care permite sã se aprecieze senzaþia vizualã totalã þi se caracterizeazã prin amestecul de luminã albã în culoare datã. Parametrii subiectivii se folosesc în limbajul curent pentru aprecierea reproducerilor fotografice, a culorilor obiectelor uzuale etc. Pentru a se ajunge însã la performanþele actuale în domeniul reproducerii culorilor în fotografie, film, televiziune ca ºi în domeniul tipografic, a fost necesarã stabilirea unor parametri obiectivi, mãsurabili.

Parametrii obiectivi ai culorii

Luminanþa caracteristicã este intensitatea radiaþiei luminoase a unei surse de radiaþii directe sau indirecte într-o anumitã direcþie, raportatã la aria suprafeþei aparente a sursei vãzute din respectiva direcþie.

Lungimea de undã dominantã este exprimatã de unda radiaþiei monocromatice care dã, prin comparaþie, culoarea purã cea mai apropiatã de culoarea consideratã.

Puritatea exprimã gradul de diluare a culorii pure definite de λ, cu lumina albã diluarea care trebuie fãcutã pentru reconstituirea culorii obiectului. Exemple de culori pure sunt cele spectrale.

Între parametrii obiectivi ºi subiectivi existã urmãtoarele corespondenþe luminanþã - strãlucire, lungime de undã dominantã - nuanþã ºi puritate - saturaþie. În legãturã cu parametrii enumeraþi, trebuie arãtat cã mãrimile lungime de undã dominantã ºi puritate se reunesc sub numele de cromaticitate, iar nuanþa ºi saturaþia, sub denumirea de cromie.

SURSE DE LUMINÃ

Prin sursã de luminã se înþelege corpul a cãrui suprafaþã sau volum emite radiaþii vizibile. Sursele care emit luminã ca urmare a transformãrii unei alte forme de energie în energie se numesc primare. Cele care nu genereazã luminã prin ele însele ci o emit, ca urmare a reflectãrii sau transmiterii radiaþiei primite de la o sursã primarã, se numesc secundare.

Sursele primare pot fi naturale ( soarele, aurora borealã, aºtrii) sau artificiale ( flacãra, lampa electricã). În funcþie de modul în care energia electricã se transformã în energie luminoasã, sursele electrice se împart în incandescente ºi luminiscente.

Sursele de luminã primare

CURBA DE EMISIE

Pentru fotografie ºi în special pentru cea color este necesar sã se cunoascã nu numai cantitatea, ci ºi calitatea luminii în condiþiile cãreia se face captarea imaginii.

O idee clarã despre compoziþie spectralã a radiaþiei produse de o sursã de luminã se poate obþine prin trasarea, în urma unor mãsurãtori adecvate, a curbei sale de emisie.

În acest scop se efectueazã mãsurãtori, astfel încât sã se obþinã la intervale regulate, de 10 nm de exemplu, intensitatea radiaþiilor cu diferite lungimi de undã ale spectrului. Valorile astfel obþinute se înscriu într-un sistem de coordonare, obþinându-se curba de emisie a sursei mãsurate. Pe abscisã sunt înscrise lungimile de undã ale radiaþiilor vizibile, zona principalã a spectrului vizibil fiind cuprinsã între 400 ºi 700 nm. Pe ordonatã se înscriu intensitãþile radiaþiilor vizibile în condiþiile date, independent de nivelul de intensitate al sursei de luminã. Intensitatea relativã de 100% într-o curbã de emisie de acest tip aratã, pentru o luminã datã, radiaþiile cu cea mai puternicã intensitate din amestec. Toate celelalte, mai slabe, se definesc în raport cu acest nivel de intensitate.

Curbele de emisie sunt singurul mijloc de a pune clar în evidenþã, prin vizualizarea, "claritatea" unei lumini, exprimatã prin compoziþia sa spectralã. În figura 2 sunt prezentate curbele de emisie ale câtorva surse de luminã curentã (a,b,c,d,e) ca ºi a unei lãmpi etalon(f), fabricatã special pentru a emite o radiaþie cât mai apropiatã de lumina albã idealã, având proporþii egale din toate radiaþiile spectrului vizibil.

SURSE NATURALE DE LUMINÃ

Cea mai importantã sursã de luminã naturalã pentru este evident soarele. Compoziþia luminii provenitã de la soare variazã mult, atât în funcþie de poziþia sa faþã de punctul de observaþie cât ºi de prezenþa în atmosferã a unor impuritãþi, a norilor etc. În mod practic, trebuie luatã în considerare nu numai lumina solarã directã cât ºi cea provenitã de la cerul albastru, lumina de zi fiind un amestec al acestora. Lumina de zi cu soare, în jurul orelor de prânz, are o culoare alb-albãstruie, datoritã unui surplus de radiaþii albastre ºi violete, în schimb dimineaþa sau la asfinþit apare o predominanþã galben -portocalie datoritã excesului de radiaþii galbene ºi roºii, ceea ce se constatã prin examinarea curbelor de emisie c ºi d din figura 2. Aceste variaþii trebuiesc uneori compensate, dupã cum vom vedea, printr-o filtrare judicioasã în momentul captãrii imaginii.

SURSE DE LUMINÃ ARTIFICIALE

Sursele de luminã artificialã folosite în mod curent în fotografie sunt lãmpi cu incandescenþã (obiºnuite, supravoltabile ºi cu halogeni) ºi lãmpi cu descãrcãri în gaze sau luminiscente (lampa fulger electronicã, lãmpi HMI). Din aceastã ultimã categorie fac parte ºi lãmpile fluorescente.

Temperatura de culoare

Deºi curbele de emisie caracterizeazã complet, din punct de vedere calitativ, sursele de luminã, ele nu pot servi în practicã la compararea lor cu precizie ºi nu pot da indicaþii cantitative asupra modului în care trebuie acþionat prin filtrare, pentru modificarea compoziþiei spectrale a luminii emise de surse. Din acest motiv, a fost necesarã stabilirea unui parametru care sã permitã exprimarea culorii luminii printr-un numãr. În acest scop a fost introdusã noþiunea de temperaturã de culoare.

Pentru a da un înþeles asocierii cuvintelor temperaturã ºi culoare, trebuie sã ne referim la variaþiile de culoare pe care le suferã un corp incandescent, în funcþie de temperatura la care este adus. Astfel, este cunoscut faptul cã, încãlzind treptat un metal, începând de la circa 600°C, apar primele radiaþii vizibile, de culoare roºu închis, apoi, pe mãsurã ce temperatura creºte, metalul capãtã o culoare roºie din ce în ce mai deschisã care apoi devine treptat, portocalie, galbenã, ajungând albãstruie la temperaturi mari. Se observã astfel o anumitã relaþie între culoarea luminii emise ºi temperatura la care este adus metalul. De aici a rezultat expresia temperaturã de culoare, introdusã pentru evaluarea cantitativã a compoziþiei spectrale a luminii. Alãturi de acesta pentru a exista un element de referinþã constant ºi precis cu care sã se compare sursele de luminã, a fost introdusã ºi noþiunea de corp absolut negru. Corpul negru absolut este un corp ideal, existând numai în teorie, care absoarbe complet toate radiaþiile incidente indiferent de lungimea lor de undã, direcþia ºi polarizarea lor. Corpul absolut negru prezintã proprietate cã, încãlzit la o anumitã temperaturã, are pentru orice lungime de undã o putere radiantã maximã ºi mai mare decât a oricãrui alt corp real încãlzit la aceeaºi temperaturã ºi având aceeaºi suprafaþã de radiaþie. Din acest motiv corpul absolut negru a primit ºi numele de radiator integral.

Curbele de emisie (rezultate din calcule) ale corpului absolut negru la diferitele temperaturi sunt prezentate in figura 3.

Din aspectul acestora rezultã cã la temperaturi relativ joase, în lumina emisã, predominã radiaþiile roºii. Pe mãsurã ce temperatura se ridicã, curbele tind sã se aplatizeze, astfel încât, în jurul temperaturii de 5500 K ( T în K= t° Celsius +273), curba de emisie este aproape orizontalã, indicând o proporþie aproximativ egalã de radiaþii roºii, verzi ºi albastre, adicã emisia de luminã albã. Peste aceastã temperaturã, curbele (necuprinse în figurã) indicã creºterea treptatã a ponderii radiaþiilor albastre. Conþinutul radiaþiei surselor de luminã reale se evalueazã în raport cu emisia corpului absolut negru, prin temperatura lor de culoare. Prin temperatura de culoare T a unei surse de luminã, se înþelege temperatura corpului negru, exprimatã în grade Kelvin, la care radiaþia lui are aceeaºi culoare (compoziþie spectralã= ca ºi a radiaþiei sursei luate în discuþie.

Sistemul Mired

Fiecare temperaturã de culoare poate fi exprimatã, de asemenea, prin echivalentul în "Mired" (prescurtarea denumirii americane "micro-reciprocical-degrees"). Valoarea Mired se obþine aplicând formula urmãtoare: M

M( mired)= 1 000 000/T(în K)

Sistemul Mired are avantajul cã, pe scara sa de valori corespund intervale egale, la variaþii de culoare egale pentru ochiul uman. Acest fapt este deosebit de important pentru calculul valorilor filtrelor în vederea adaptãrii surselor de luminã la caracteristicile spectrale ale materialelor fotosensibile color.

Extinderea noþiunii de temperaturã de culoare

Prin definiþie noþiunea de temperaturã de culoare se aplicã unor surse a cãror radiaþie este pur termicã, adicã depinde exclusiv de temperatura la care este adus elementul radiant (filamentul unei lãmpi, de exemplu). Aceastã radiaþie este continuã ceea ce înseamnã cã toate radiaþiile spectrului vizibil ca ºi cele infraroºii ºi ultraviolete sunt reprezentate în ea.

Noþiunea de temperaturã de culoare s-a extins la surse ne incandescente. Astfel, când se atribuie temperatura de culoare de 10 000 K, luminii emise de cerul albastru de exemplu, aceasta înseamnã cã ea este echivalentã cu cea emisã de un corp negru adus la temperatura de 10 000 K. Este vorba de o temperaturã de culoare echivalentã dar de o precizie încã suficientã pentru necesitãþile practicii fotografice. Aceastã noþiune nu mai este însã valabilã în domeniul fotografic pentru sursele care au un spectru discontinuu, format din linii sau benzi spectrale cum sunt, de exemplu, sursele fluorescente. Curbele lor de emisie au o formã foarte diferitã de cele ale surselor de radiaþie termicã, prezentând maxime pronunþate (figura 2, B, pag 5). Deºi cu aceste surse este posibil sã se obþinã o luminã cu acelaºi aspect ca ºi cea furnizatã de sursele cu radiaþie termicã, acþiunea lor asupra materialelor fotografice color este foarte diferitã. Deºi sunt disponibile filtre speciale pentru în condiþii de iluminare fluorescente, este de recomandat ca aceste situaþii sã fie pe cât posibil de evitat.

Temperatura de culoare a principalelor surse de luminã

Valorile temperaturii de culoare a surselor de luminã ºi artificiale utilizate în mod curent în iluminare, în Kelvin ºi Mired, sunt prezentate în tabelul 1. în tabel este cuprinsã ºi temperatura de culoare a luminii lunii, care este un caz special de sursã de luminã. Ea este o sursã naturalã secundarã, reflectând lumina solarã. Dupã cum se vede din tabel, temperatura de culoare a luminii solare variazã în diferite momente ale zilei, sau în funcþie de starea atmosferei.

Temperatura de culoare a principalelor surse de luminã utilizate în fotografie

Mãsurarea temperaturii de culoare

În cele mai multe cazuri, temperatura de culoare a surselor de luminã artificialã sau naturalã, uzual folosite, se pot afla din literatura de specialitate. Alegerea filtrajului potrivit pentru echilibrarea cromaticã a unei anume perechi sursã/film nu ridicã astfel, de obicei, nici un fel de probleme.

Situaþii în care este necesarã mãsurarea temperaturii de culoare

Pentru lucrãrile executate de fotografi sau cineaºtii profesioniºti, unde se cere o precizie ridicatã, se impune în anumite situaþii, mãsurarea temperaturii de culoare a luminii existente. Astfel, pentru realizarea unor secvenþe unitare de film în care acþiunea se desfãºoarã în exterior, în luminã naturalã, filmãrile pot avea loc în momente diferite ale zilei ºi, de multe ori în zile diferite. Variaþiile de culoare pe care le prezintã lumina de zi, datoritã poziþiei relative a soarelui faþã de verticala locului de captare a imaginii, sau provocarea de variaþii ale condiþiilor meteorologice, vor trebui determinate cu precizie ºi anihilate printr-o filtrare adecvatã, în vederea asigurãrii omogenitãþii cromatice a secvenþei respective. Situaþia este similarã pentru cazul prezentãrii diaporamelor, când diapozitivele se prezintã prin înlãnþuire, într-o succesiune rapidã, care îl face pe spectator foarte sensibil la diferenþele de naturã cromaticã dintre imaginile vecine.

La fotografiarea în luminã artificialã, instrumentul de mãsurã devine necesar în urmãtoarele situaþii:

sursele sunt complet necunoscute;

sursele sunt cunoscute, dar starea lor de uzurã pune sub semnul întrebãrii menþinerea proprietãþilor lor spectrale nominale;

tensiunea de alimentare prezintã abateri de la valoarea standard (de obicei în jos), având drept efect modificarea temperaturii de culoare a luminii emise de sursã (de exemplu o scãdere de tensiune cu 10 V provoacã o scãdere a temperaturii de culoare cu 100 K);

se utilizeazã luminã fluorescentã.

Aparate de mãsurare a temperaturii de culoare

Asemenea aparate, numite colorimetre, funcþioneazã pe principiul determinãrii proporþiilor existente, în lumina mãsuratã, a radiaþiilor aparþinând zonelor semnificative ale spectrului: roºie, verde ºi respectiv albastrã. Prin analiza acestor date, instrumentul determinã ºi furnizeazã valorile caracteristicilor surselor sau ale filtrelor necesare.

CUNOSTINÞE GENERALE DESPRE FILTRE

Curba de absorbþie

Caracterizarea unui filtru printr-o valoare unicã de densitate este valabilã numai în cazul în care filtrul manifestã o absorbþie egalã pentru toate componentele spectrului. Având în vedere însã, cã majoritatea filtrelor prezintã o selectivitate mai micã sau mai mare în absorbþie, în funcþie de lungimea de undã, când se vorbeºte de densitate unui filtru, trebuie specificatã ºi λ (lungimea de undã) pentru care el are aceastã densitate. Deci, unul ºi acelaºi filtru poate avea densitãþii diferite faþã de lungimi de undã diferite. Variaþia densitãþii unui filtru cu λ se prezintã prin curba sa de absorbþie, densitatea reprezentând absorbþia sub formã logaritmicã.

Abscisa sistemului de coordonate este divizatã în valori ale lungimii de undã. Ordonata prezintã o dublã divizare: în valori de densitate (scarã logaritmicã) ºi de transmisie (scarã linearã). Curba de absorbþie vizualizeazã caracteristicile spectrale ale filtrelor ºi este de obicei cuprinsã în documentaþia tehnicã însoþitoare a acestora. Din examinarea unei astfel de curbe, se pot obþine informaþiile necesare anticipãrii efectului filtrãrii.

Factorul filtrului

Traversând filtrul, fascicolul de luminã formator de imagine ajunge prin obiectiv la film, mai mult sau mai puþin diminuat. Pierderea de luminã trebuie compensatã printr-o creþtere corespunzãtoare a expunerii.

Numãrul cu care trebuie multiplicatã expunerea se numeºte factorul sau coeficientul filtrului. Un filtru având un factor egal, de exemplu, cu 2, necesitã dublarea expunerii stabilite pentru cazul fotografierii în absenþa acestuia.

Valorile factorilor filtrelor utilizate în mod curent în fotografia ºi cinematografia alb-negru ºi color variazã între 1, caz în care expunerea nu trebuie modificatã, ºi 8.

Pentru conpensarea pierderii de luminã în cazul folosirii unui filtru cu factor 4, având, de exemplu, parametrii de expunere 1/125s, se poate acþiona în urmãtoarele teri variante:

deschiderea diafragmei la valoarea 5,6;

utilizarea unui timp de expunere de 1/30s;

deschiderea diafragmei la valoarea 8 ºi mãrirea timpului de expunere la 1/60s.

Metode de determinare a compensãrii filtrãrii

În multe cazuri filtrul nu este exprimat printr-un numãr întreg. Pentru evitarea unor calcule anevoioase, menite sã determine modificarea necesarã expunerii, se pot folosi datele din tabelul 2, în care se dã direct relaþia dintre factorul filtrului (FF) ºi diviziunile ºi subdiviziunile de diafragmã (DD) cu care trebuie mãritã deschiderea relativã a obiectivului.

O metodã comodã de a þine seama de reducerea luminii prin filtrare este reglarea exponometrului, înainte de efectuarea mãsurãrii, pe o valoare a sensibilitãþii filmului, diminuatã corespunzãtor factorului filtrului.

Dacã exponometrul este gradat în indici ASA, este suficient sã se împartã sensibilitatea la factorul filtrului. De exemplu, folosim un filtru galben cu un factor egal cu 2 ºi un film având sensibilitatea de 100 ASA, exponometrul va fi reglat pe valoarea 100/2 = 50 ASA.

Dacã gradarea este fãcutã în DIN, atunci pentru fiecare amplificare necesarã, cu 2, a expunerii, sensibilitatea practicã a filmului va fi scãzutã cu 3 DIN.

Corespondenþa dintre factorul filtrului ºi diviziunile de diafragmã ale factorului filtrului

Factorul filtrului este utilizat mai ales în fotografia alb-negru, valorile sale fiind de obicei marcate pe montura filtrului, sub forma unei cifre precedate de semnul înmulþirii. Un factor al filtrului egal cu 4, se marcheazã x4.

Pentru filtrele destinate fotografieri în culori, documentaþia însoþitoare precizeazã direct numãrul de diviziuni de diafragme sau de fracþiuni ale acestora, cu care trebuie crescutã expunerea faþã de valoarea stabilitã exponometric în absenþa filtrului.

În sfârºit, pe ambalaj sau pe montura filtrelor gri (de densitate neutrã), este specificatã valoarea densitãþii acestora. Din valoarea densitãþii de gri se poate deduce direct creºterea necesarã a expunerii, þinând seama de faptul cã pentru fiecare valoare a densitãþii de 0,3 expunerea trebuie dublatã.

În cazul în care despre un filtru nu existã nici o informaþie privind absorbþia sa, se poate efectua mãsurarea luminii cu exponometrul direct prin filtru. Rezultatele sigure nu se pot obþine însã pe aceastã cale, decât pentru filtrele neutre gri, deoarece exponometrele actuale, deºi sunt extrem de precise în privinþa mãsurãrii luminii, pot furniza informaþii eronate în cazul unor variaþii puternice în compoziþia spectralã a acesteia. Astfel, în cazul unor filtre colorate cu densitate mare, pot apãrea erori importante în determinarea expunerii. În astfel de cazuri este preferabil sã se facã teste.

Factorul filtrului ºi compoziþia luminii

La cele arãtate pânã acum mai trebuie adãugat cã factorul unui filtru colorat utilizat în fotografia alb-negru nu depinde numai de caracteristicile sale proprii ci ºi de compoziþia luminii în condiþiile cãreia se face captarea imaginii. Lumina de incandescenþã conþine mai puþine radiaþii albastre decât lumina naturalã. Un filtru galben (care reþine radiaþiile albastre), folosit în condiþii de luminã incandescentã, va avea de absorbit mai puºine radiaþii decât dacã ar fi folosit în condiþii de luminã de zi. În consecinþã, reducerea de luminã va fi mai micã ºi deci ºi factorul filtrului va avea o valoare mai micã decât cea pentru lumina de zi. Din acest motiv, producãtorii dau, în numeroase cazuri, pentru filtrele lor, doi factori diferiþi: unul pentru utilizarea în luminã de zi ºi altul pentru lumina de incandescenþã.

CALCULUL EXPUNERII

Calculul pentru determinarea mãririi expunerii se efectueazã astfel:

în cazul în care se dispune de valorile factorilor filtrelor, aceºtia se înmulþesc. Un filtru cu factor x 2 utilizat împreunã cu un filtru având factorul x 2,5 formeazã un ansamblu cu un factor total de 2 x 2,5 = 5;

în cazul filtrelor de densitate neutrã (gri), caracterizate prin valoarea densitãþii, noua expunere se determinã în funcþie de suma densitãþilor;

în cazul filtrelor la care se indicã în documentaþie modificarea necesarã a diafragmei, creºterea expunerii se obþine prin însumarea indicilor de diafragmã specificaþi pentru fiecare filtru în parte.

deºi pericolul de zgâriere la filtrele de sticlã este mai mic, este necesarã o manipulare atentã pentru a nu atinge suprafeþele sticlei.

curãþarea suprafeþelor filtrelor de sticlã se poate face prin ºtergerea cu un material moale, impregnat în solvenþi speciali pentru curãþirea opticii, sau cu hârtie specialã pentru ºters obiective, dupã ce praful a fost eliminat de pe filtru, prin suflare;

pentru filtrele din sticlã organicã rãmân valabile regulile generale de manipulare, menþionate mai sus. Trebuie luat mãsuri de precauþie suplimentare la curãþare, deoarece o serie de solvenþi organici pot dizolva materialul filtrului. În caz de zgâriere, filtrele din aceastã categorie pot fi restaurate printr-o polizare finã a suprafeþelor;

filtrele din triacetat de celulozã trebuie ferite ºi ele, pe cât posibil, de cãldurã, umiditate exageratã ºi tratate cu grijã în timpul manevrãrii. Nefiind folosite în sistemele formatoare de imagine, zgârietura lor accidentalã, dacã nu este prea pronunþatã, nu influenþeazã efectul de filtrare corectã a surselor de luminã.

Utilizarea fenomenului de interferenþã în tehnologia filtrelor

Undele electromagnetice cu aceeaºi frecvenþã, aflate în aceeaºi fazã de oscilaþie sau având diferenþe de fazã constantã în timp, se numesc coerente.

La supunerea în spaþiu a undelor coerente, se produce fenomenul de interferenþã a acestora: undele interacþioneazã ºi se compun formând o nouã undã, a cãrei amplitudine are diferite valori în funcþie de diferenþa de fazã în care se aflã cele douã unde ºi de unghiul dintre planele lor de oscilaþie.

Astfel, dacã undele oscileazã în aceeaºi fazã ºi în acelaºi plan, unda rezultatã are amplitudinea egala cu suma amplitudinilor undelor componente. Aceasta este condiþia maximului de interferenþã. Când, dimpotrivã, undele oscileazã în fazã opusã (antifazã), ele se slãbesc reciproc, amplitudinea rezultatã fiind diferenþa dintre amplitudinile undelor componente. Aceasta este condiþia minimului de interferenþã. Dacã cele douã unde, aflate în antifazã, au amplitudini egale, efectul lor se anuleazã.

FILTRE CU ACÞIUNE MIXTÃ (ALB-NEGRU+COLOR)

În acest capitol au fost grupate filtrele cu aplicaþii atât în fotografia alb-negru cât ºi cea color.

Acestea au un caracter neselectiv, absorbind în proporþii egale, în mãsurã mai mare sau mai micã, în funcþie de densitatea lor, toate radiaþiile care compun spectrul vizibil.

Filtre U.V.

Filtrul U.V. ( al cãrui nume corect este filtrul ANTI UNLTRA VIOLETE ) face parte din categoria filtrelor de corecþie, având menirea sã absoarbã radiaþiile ultraviolete, la care toate materialele fotografice sunt sensibile. De fapt, obiectivul însuºi absoarbe o parte din radiaþiile UV, absorbþie care se aratã insuficientã când acestea se aflã în exces în lumina diurnã ( pe litoral, la munte, la înãlþimi de peste 1 000 m). În asemenea cazuri este necesarã folosirea filtrului anti UV, altfel imaginile prezintã un uºor voal, o lipsã sesizabilã de claritate ºi ( la filmele color ) o tentã albãstruie. Este important sã facem deosebirea între radiaþiile UV-care dau aspectul de ceaþã- ºi acele particule din aer ce aratã mai degrabã ca un fum. Acestea sunt constituite dintr-o materie opacã ce absoarbe atât radiaþiile vizibile cât ºi pe cele UV, iar efectul lor nu este înlãturat de filtrul anti UV.

Filtrele anti UV se fabricã într-o gamã largã în funcþie de nivelul de absorbþie, în general mãsurându-se procentul lor de transmisie la 400 nm, limita vizibilã a radiaþiilor. Pentru imaginile aeriene ºi la mare distanþã este recomandabil sã folosim un filtru ce transmite între 10% ºi 30%.

Filtru UV nu necesitã o creºtere a expunerii, având un factor egal cu 1, ºi, în general, poate fi lãsat în permanenþã pe obiectiv, întrucât îi asigurã acestuia o bunã protecþie împotriva zgârierii, murdãririi etc. Prezenþa filtrului UV nu mai este necesarã ori de câte ori se folosesc filtrele colorate (cu excepþia celui albastru ), deoarece fiecare dintre ele, în afara acþiunii selective asupra radiaþiilor vizibile, absoarbe total radiaþiile UV.

Filtrele Gri

Filtrele gri (de densitate neutrã, neutrale, ND, neutre sau cenuºii) se caracterizeazã prin faptul cã pot reduce intensitatea energiei luminoase transmise, fãrã a afecta distribuþia spectralã a acestei energii.

Filtrele de densitate neutrã au deci un caracter neselectiv, întrucât absorb în proporþii egale radiaþiile diferit colorate care alcãtuiesc zona vizibilã a spectrului.

Aceastã neutralitate spectralã face ca ele sã aparã cenuºii, când sunt examinate în luminã albã. Codul de identificare al acestora este de obicei ND ( Neutral Density ), însoþit de un numãr care le precizeazã densitatea. Atât, codul ND 0,30, reprezintã un filtru gri cu densitatea de 0,30.

Lipsa de selectivitate a filtrelor gri are douã consecinþe importante:

pot fi fotosite atât în cazul filmelor alb-negru cât ºi a celor color, fãrã a influenþa rãspunsul spectral al acestora;

pot fi folosite în combinaþie cu orice filtru colorat fãrã a afecta controlul selectiv al luminii asigurat de acesta.

Filtre Gri disponibile

În vederea folosirii lor în practicã, pentru reducerea intensitãþii luminii în proporþii diferite, precise ºi cunoscute, filtrele se produc într-o gamã largã de densitãþi, cuprinsã de obicei între D 0,1 ºi D 0,4. Tabelul 3 cuprinde seria de filtre de densitate neutrã Wratten, produse de firma Kodak, cu precizarea valorilor densitãþii, transmisiei, coeficientului filtrului ºi a echivalentului sãu în deschideri ale diafragmei.

Filtre de densitate neutrã produse de firma Kodak

Densitate Transmisie, Factorul Se deschide

% filtrului diafragma cu

80 x 1 1/4 1/3 de diviziune

63 x 1 1/2 2/3 de diviziune

50 x 2 1 diviziune

40 x 2 1 /2 1 1 /3 de diviziune

0,50 32 x 3 1 2 /3 de diviziune

25 x 4 2 diviziune

0,70 20 x 5 2 1 /3 de diviziune

0,80 16 x 6 2 2 /3 de diviziune

0,90 13 x 8 3 diviziuni

10 x 10 3 1 /3 de diviziune

1 x 100 6 2 /3 de diviziune

0,10 x 1000 10 diviziuni

0,01 x 10000 13 1 /3 de diviziune

Se pot obþine ºi alte valori de densitate, în afarã de cele din tabel, prin combinarea a douã filtre de densitate neutrã. În acest caz, coeficienþii filtrelor se înmulþesc iar densitãþile - ceea ce este mai simplu în calcule - se adunã. Astfel densitatea de 1,5 se poate obþine din filtrele cu densitãþi de 0,7 ºi 0,8. De reþinut cã filtrul cu D=0,3, care are un coeficient de transmisie se 50%, necesitã o deschidere a diafragmei cu o diviziune. În consecinþã, se poate determina cu uºurinþã numãrul de diafragme cu care trebuie sã se mãreascã deschiderea diafragmei, când se foloseºte un filtru cu densitatea D, prin împãrþirea acestei valori la 0,3. De exemplu, un filtru cu D=0,9 necesitã 0,9 : 0,3= 3 diafragme.

Aplicaþiile filtrelor Gri (neutrale)

Aplicaþiile principale ale filtrelor gri (bazate pe reducerea într-o proporþie cunoscutã a cantitãþii de luminã ce pãtrunde prin obiectivul fotografic), sunt urmãtoarele:

evitarea supraexpunerii filmului în anumite situaþii extremeº

utilizarea din anumite motive a unor diafragme sau timpi de expunere diferiþi decât cei impuºi de condiþiile de ( cum ar fi : menþinerea unei diafragme deschise pentru obþinerea unui câmp mic de profunzime sau pentru folosirea unor timpi lungi de expunere în condiþii de iluminare mare );

modificarea cu mare precizie a expunerii.

Fãrã filtru. Filtru ND 0.6 - LEE

Filtrele Gri combinate cu alte filtre

Deoarece aceste filtre sunt utilizate cu precãdere în exterior, sunt situaþii în care ele trebuie asociate cu alte filtre cum sunt, de exemplu, filtrele de corecþie pentru fotografia alb-negru sau filtrele de conversie pentru fotografia color. Dar, dupã cum se ºtie, suprapunerea mai multor filtre este de evitat pe cât posibil. Din acest motiv fabricanþii de filtre, þinând seama de situaþiile de asociere de filtre cel mai des întâlnite în practicã, au început sã producã filtre colorate combinate cu densitãþi gri, ceea ce reprezintã avantajul de a se utiliza un singur filtru în faþa obiectivului cu un rol însã dublu: corecþia (conversia) luminii ºi reducerea ei generalã.

Din sortimentul Kodak Wratten menþionãm filtre combinate de corecþie pentru alb-negru 3 N 5 ºi 8 N 5 ( galbene cu o densitate de gri suplimentarã de 0,5 ) ºi filtrele de conversie 85 N 3; 85 N 6; 85 N 9; 85 B N 3; 85 B n 6 ( cu densitatea de gri având valorile 0,3; 0,6; 0,9;)

Filtrul de polarizare

Printre filtrele optice ºi lentilele adiþionale utilizate în mod curent în fotografie ºi cinematografie, filtrul de polarizare ocupã un loc special, datã fiind acþiunea sa foarte particularã asupra luminii.

El nu acþioneazã, ca de exemplu filtrele colorate, absorbind selectiv anumite radiaþii, ci oprind întregul ansamblu al radiaþiilor luminoase care nu se gãsesc într-un anumit plan. Sau, astfel spus, el lasã sã treacã numai radiaþiile care se aflã într-un plan de oscilaþie determinat.

Principalele proprietãþi ale filtrului de polarizare sunt urmãtoarele:

dat fiind aspectul sãu cenuºiu-neutru, poate fi utilizat atât în alb/negru cât ºi în color;

funcþiunea sa cea mai cunoscutã constã în atenuarea, chiar eliminarea reflexelor suprafeþelor nemetalice (ºi deci ºi a imaginilor reflectate);

el satureazã culorile ºi intensificã culoarea cerului, în cazul fotografierilor sau filmãrilor color; mãreºte densitatea de gri a cerului în fotografia de alb/negru;

are capacitatea, þinându-se seama de densitatea sa neutrã relativ importantã, de a se compara ca un filtru gri;

permite sã se obþinã în combinaþie cu un filtru de aceeaºi naturã, unele efecte speciale.

Am fi tentaþi sã credem cã toate aceste efecte fotografice se datoreazã faptului cã filtrul polarizeazã radiaþiile luminoase formatoare de imagine.

Aceastã interpretare nu corespunde realitãþii, deoarece filmul, ca de altfel ºi ochiul uman, nu sesizeazã nici o diferenþã între o imagine formatã din radiaþii polarizate ºi una obiºnuitã. De fapt filtrul devine activ numai când subiectul emite sau reflectã luminã polarizantã. În funcþie de unghiul dintre planele de polarizare ale filtrului ºi respectiv radiaþiilor incidente pe el, acestea îl pot strãbate sau dimpotrivã, pot fi oprite parþial sau total. Având în vedere cele mai de sus, este necesar ca înainte de a intra în amãnuntele efectelor fotografice ale filtrelor de polarizare sã se clarifice noþiunea de polarizare a luminii ºi sã se descrie sursele de luminã polarizatã importante pentru fotografie

Fãrã filtru Filtru de polarizare

Fenomenul de polarizare al luminii

Lumina este un fenomen de naturã electromagneticã. Ea se propagã deci în spaþiu sub formã de oscilaþii (unde) electromagnetice. Oscilaþiile care alcãtuiesc un fascicul de luminã, se produc într-o infinitate de plane care au ca linie comunã de intersecþia de propagare a luminii.

La traversarea anumitor medii sau prin reflectarea pe anumite suprafeþe, lumina poate fi polarizatã, adicã fascicolul de luminã emergent (transmis, respectiv reflectat) este format numai din oscilaþii care se produc într-un singur plan, numit plan de polarizare sau planul luminii polarizate.

Mai trebuie menþionat ca o curiozitate faptul cã, în timp ce ochiul omenesc nu poate deosebi lumina polarizatã de cea obiºnuitã unele animale ºi insecte (în special albinele) sesizeazã aceastã diferenþã.

Aplicaþiile practice ale filtrului de polarizare în domeniul captãrii ºi înregistrãrii imaginii se bazeazã pe faptul cã acesta poate controla lumina deja polarizatã în sensul cã este "transparent" pentru acesta numai într-o anumitã poziþie, aceea în care "barele" microgrilei sale sunt paralele cu planul de polarizare al luminii. La rotirea filtrului, lumina se atenueazã treptat, absorbþia maximã având loc în momentul în care filtrul este rotit cu un unghi de 90° faþã de poziþia de transparenþã maximã

La expunerea materialelor fotosensibile prin intermediul filtrului de polarizare trebuie þinut seama de faptul cã acesta are o anumitã densitate ºi ca atare este necesar sã se mãreascã expunerea filmului. Factorul unui filtru de polarizare variazã dupã marcã, de la 2,5 la 4 (conpensabil prin deschiderea diafragmei cu 1 1/3 la 2 diviziuni).

Filtrul de polarizare circularã

Unele obiective prezintã suprafeþe care polarizeazã lumina. Folosind împreunã cu acestea un filtru de polarizare clasic (liniar), lumina va fi absorbitã de sistemul optic al obiectivului în funcþie de orientarea relativã. Polarizarea circularã are la bazã un filtru de polarizare liniarã cãruia i s-a adãugat pe partea dinspre camerã un întârzietor de un sfert de undã. Aceastã învârtire a planului de polarizare rezolvã problema. În rest, filtrul de polarizare circular se comportã la fel ca cel linear.

Aplicaþiile filtrului de polarizare

Aplicaþiile practice ale filtrului de polarizare corespund urmãtoarelor combinaþii sursã de luminã polarizatã - filtru de polarizare:

suprafeþe reflectante nemetalice - filtru de polarizare;

cer senin - filtru de polarizare;

filtru de polarizare - filtru de polarizare.

Suprafeþe nemetalice - Filtru de polarizare

Am vãzut cã lumina reflectatã (respectiv imaginile reflectate) de o suprafaþã nemetalicã ºi observãm sub unghiuri cuprinse între 53° ºi 36°, în funcþie de material, este polarizatã la maximum. Pentru eliminarea cât mai completã a reflexelor, este necesar ca axa opticã a obiectivului camerei sã formeze cu suprafaþa reflectantã un unghi cât mai apropiat de cel care corespunde polarizãrii maxime a luminii reflectate. Apoi, prin rotirea filtrului, se stabileºte, privind prin obiectiv, atunci când aparatul este reflex, poziþia optimã a acestuia. Când aparatul nu este reflex se priveºte întâi prin filtru, se stabileºte poziþia optimã a acestuia ºi apoi se monteazã, în aceeaºi poziþie pe obiectiv. Practic, numai reflexele care se gãsesc în centrul imaginii sunt complet eliminate, acelea de pe margini continuã sã existe într-o anumitã mãsurã, deoarece ele nu sunt captate sub unghiul polarizãrii totale. Este în acest caz preferabil, sã se utilizeze obiective cu distanþã focalã lungã. Filtrul de polarizare permite astfel sã se elimine reflexele nedorite la , filmare sau la transmisia TV, a obiectelor aflate în vitrinele magazinelor (figura 8), a persoanelor care poartã ochelari, a suprafeþelor de apã, a persoanelor aflate în interiorul automobilelor.

Figura 8

Fãrã filtru Filtru de polarizare - Tiffen

Desigur, mai sus a fost vorba de eliminarea unor reflexe supãrãtoare. Sunt frecvente cazurile în care reflexele sunt dorite. Astfel este greu de imaginat un apus de soare la mare, fãrã reflexe pe apã, sau obiecte de cristal fãrã reflexe spectaculoase.

Filtrul de polarizare poate fi binefãcãtor faþã de unele situaþii dar periculos pentru altele. Astfel majoritatea frunzelor prezintã anumite reflexe, utilizare filtrului de polarizare la sau filmare eliminã aceste reflexe ºi conduce la imagini cu un verde mai intens, mai saturat. Utilizarea sa în alb/negru duce la redarea frunzelor cu tente de gri mai intense, mai sumbre, apãrând o oarecare pierdere de relief. Filtrul de polarizare nu îºi are rostul la sau filmarea strãzilor, noaptea, dupã ploaie, când reflexele care apar, sunt dorite în majoritatea cazurilor.

În general culorile unui cadru oarecare se gãsesc la cu acest filtru. Unele culori, chiar terne, se gãsesc oarecum "exaltate" prin suprimarea reflexelor parazite de la suprafaþa obiectelor, reflexele care au influenþã "diluantã " asupra culorilor.

Anumite porþiuni de cer neacoperit, bine determinat în raport cu poziþia soarelui, emit luminã parþial polarizatã. Polarizarea luminii cerului se datoreazã unei difracþii a luminii de cãtre corpusculii (impuritãþi ale aerului) mai mari decât cei care genereazã lumina albastrã a cerului. Subliniem acest fapt pentru cã mulþi cred cã existã o legãturã directã între culoarea albastrã a cerului ºi polarizarea luminii. Un argument împotriva acestei pãreri este, de exemplu, faptul cã, pe mãsurã ce ne aflãm la înãlþimea din ce în ce mai mare, albastrul cerului devine din ce în ce mai intens, mai saturat, în schimb polarizarea se diminueazã.

Regula degetului mare

Putem ºti care sunt suprafeþele de cer mai albastru prin regula degetului mare. În condiþii de exterior, þineþi degetul mare în unghi drept faþã de index, acesta din urmã fiind îndreptat spre soare. Suprafaþa cu albastru cel mai intens este banda descrisã cu degetul mare rotindu-se în jurul axei date de index. În general, în funcþie de punctul vizat de camerã: mai aproape sau mai departe de soare, efectul se diminueazã gradual. În punctele extreme (vizând în soare, sau foarte departe de soare) efectul este nul.

Când folosiþi un filtru de polarizare, verificaþi dacã schimbarea unghiului camerei nu duce la modificãri notabile de culoare sau saturaþie a culorii. De asemenea, printr-un obiectiv larg, suprafaþa de albastru intens poate apãrea ca o bandã distinctã întunecatã pe cer. E bine ca aceste ultime douã situaþii sã fie evitate. În ambele cazuri, efectul de polarizare este perceptibil din timpul filmãrii.

Cerul senin emite luminã polarizatã, dupã cum s-a mai arãtat, într-o zonã a cãrei direcþie formeazã un unghi drept cu linia ce uneºte soarele cu punctul de observare. Plasând aparatul de filmat într-o poziþie orientatã astfel încât sã cuprindã în unghiul obiectivului sãu porþiunea de cer care emite luminã polarizatã, ºi controlând-o prin rotirea convenabilã a filtrului de polarizare, se ajunge la urmãtoarele rezultate:

în ºi filmarea alb/negru, densitatea de gri a cerului ºi norii izolaþi se detaºeazã vizibil, întrucât nu emit luminã polarizatã care sã poatã fi redusã; se obþine aproape acelaºi efect ca la utilizarea filtrului galben;

în ºi filmarea color, albastrul cerului devine mai intens, iar norii eventuali se detaºeazã mai bine de fond ºi alte subiecte care se proiecteazã pe acest fond de cer senin, cum sunt florile, statuile, monumentele, clãdirile de culoare deschisã etc. sunt avantajate de filtrul de polarizare (figura 11)

la ºi filmarea scenelor depãrtate iluminate de sus sau lateral prin eliminarea luminii polarizate reflectatã de cãtre voalul atmosferic, se obþin imagini nete, diferitele planuri dispuse în adâncime se detaºeazã mai bine, culorile se satureazã;

realizarea efectului de noapte prin filmãri în timpul zilei este un alt rol al filtrului de polarizare pentru filmãrile color.

Figura 11

Fãrã filtru  Filtru de polarizare

Se pot utiliza ºi douã filtre de polarizare cuplate pentru a realiza, de exemplu, stingerea completã a unui fascicul de luminã. Aceastã proprietate permite sã se execute fondu-uri în timpul filmãrii cu douã filtre montate într-o monturã rotativã ºi prevãzutã cu repere axiale. Spre deosebire de fondu-l obþinut prin închiderea treptatã a diafragmei fondu-l realizat prin polarizare nu este însoþit de modificarea claritãþii imaginii ºi a profunzimii câmpului.

Dar nu este obligatoriu sã se utilizeze douã polarizatoare pe aparat. Utilizare a douã filtre separate unul montat pe aparat iar celãlalt pe o sursã de luminã poate duce la rezultate foarte interesante de dozaj al luminii.

Filmare în luminã polarizatã poate elimina, de exemplu, toate reflexele provenite de la obiectele metelice ºi nemetalice indiferent de unghiul sub care se face filmarea. Astfel este posibil sã se filmeze pe direcþia frontalã, tablouri în ulei, desene pe acetofan, document sub sticlã.

Un efect interesant se obþine prin cuplarea a douã filtre: dacã între douã filtre de polarizare se introduce o materie transparentã (plastic, micã, celofan), structura acestor materiale va provoca fenomenul de interferenþã în straturi subþiri, care vor disloca lumina într-un mao policrom, neuniform. Astfel, se poate ilumina un decor în luminã polarizatã. Va fi necesar un singur polarizor pe aparatul de luat vederi ºi unul pe sursa de luminã pentru ca, de exemplu, o balerinã îmbrãcatã într-o pelerinã de material plastic sã capete în timpul dansului culori dinte cele mai surprinzãtoare ºi într-o transformare permanentã.

FILTRE DE EFECTE SPECIALE

Filtrele în degrade ( filtre colorate neuniform )

În tehnica fotograficã ºi cinematograficã alb/negru ºi color au o însemnatã rãspândire filtrele a cãror suprafaþã este numai în parte coloratã (de obicei jumãtate), cealaltã fiind complet transparentã.

Aceste filtre sunt numit în literatura tehnicã de specialitate în limba românã: "graduale", "în degrade", "regresive", iar în englezã: "gradated" sau "wedges".

Trecerea de la zona coloratã la cea transparentã se face treptat, dar pe o porþiune îngustã din suprafaþa filtrului.

Astfel de filtre, folosite în special în lucrãrile color, pot avea aplicaþii interesante ºi în alb/negru, mai ales în cazul filtrelor galben, portocaliu ºi roºu, "specializate" în dozarea tonurilor de gri cu care este redat cerul.

Filtrul se plaseazã astfel pe obiectiv, încât zona îngustã, de estompare a culorii, sã coincidã cu linia orizontului, asigurându-se filtrarea exclusivã a cerului. Filtrele de acest gen sunt utile când zona de sub orizont nu trebuie filtratã (uneori acþiunea filtrului schimbã în mod nedorit raporturile dintre tonurile de gri ale elementelor din zona de sub orizont) sau când între strãlucirea cerului ºi restul peisajului existã un raport prea mare. În acest din urmã caz, filtrul reduce contrastul subiectului, adaptându-l la latitudinea filmului.

Filtrele degrade, având culorile amintite, pot avea aplicaþii interesante ºi în cinematografie. Se folosesc filtre dreptunghiulare la care lungimea este dublã faþã de diametrul obiectivului ºi care au posibilitatea, prin intermediul port-filtrului, sã fie deplasate pe verticalã. Dacã filmarea se începe cu filtrul astfel plasat încât în dreptul obiectivului sã se afle numai zona transparentã, peisajul va conþine un cer cu nori invizibili sau foarte estompaþi. Coborându-se treptat filtrul pânã ce zona sa de tranzit atinge linia orizontului, la proiecþia pe ecran, spectatorul va vedea cum un cer alb, monoton, se acoperã rapid cu nori. Dramatismul efectului creºte în ordine: filtru galben, filtru portocaliu, filtru roºu.

Se pot folosi ºi douã filtre degrade. De exemplu când se doreºte simultan filtrarea cerului, în scopul obþinerii efectului de furtunã, ºi filtrarea zonelor verzi de sub orizont, în scopul corecþiei redãrii nuanþelor de verde. În acest caz, cele douã filtre - se aºeazã invers unul în raport cu celãlalt. Evident cel portocaliu cu partea coloratã în sus iar celãlalt cu zona filtratã în jos.

Filtrele Sky

Anumite filtre colorate au ca graniþã o linie clarã (nu o zonã în degrade); acestea se numesc filtre de control pentru cer (sky - control). Acestea necesitã o aºezare foarte atentã ºi folosirea obiectivelor deschise pentru a integra zona de tãieturã.

Fãrã filtru Filtru - Sky Blue2

Filtrele Fâºie ( Stripe )

Filtrele fâºie sunt un alt tip de filtre graduale, având în centru o fâºie coloratã îngustã în degrade (transparent spre margini). Se folosesc adeseori pentru a adãuga diferite culori în straturi orizontale pe cer sau pentru a schimbarea luminii pe suprafeþele înguste.

Fabricantul britanic LEE produce astfel de filtre - STRIPE - în diverse variante (vezi figura 13). Producãtorul ne spune despre aceste filtre cã: "pot fi aºezate oriunde în cadru prin rotirea sistemului de prindere al filtrului sau miºcarea în sus ºi în jos. Setul de filtre STRPIE este ideal pentru crearea efectelor speciale". În exemplele pe care LEE le aratã filtrele fâºie sunt aºezate în preajma orizontului.

Pentru a obþine rezultate cât mai bune trebuie sã aºezãm filtrele graduale în aºa fel încât efectul de amestec sã fie cât mai natural cu putinþã. Filtrele trebuie montate cât mai aproape de obiectiv pentru a înmuia cât mai mult efectul de tranziþie. De asemenea sunt de evitat obiectele care traverseazã zona de tranziþie deoarece pot atrage atenþia asupra filtrului; acest aspect este esenþial la miºcãrile de camerã. Poziþionarea filtrului trebuie fãcutã prin vizorul cu diafragma reglatã (la valoarea pe care o vom folosi) pentru cã lãþimea zonei de degrade este funcþie de diafragmã.

Cele mai bune rezultate se obþin cu filtrele graduale pãtrate sau dreptunghiulare montate în sisteme de prindere care sã le permitã rotirea ºi glisarea.

Fãrã filtru Filtru Pink Stripe

Filtrele de difuzie

De-a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase tehnici pentru a difuza lumina ce formeazã imaginea. Versiunile puternice pot blura realitatea pentru a crea "efectul de vis". În formele subtile difuzia poate înmuia ridurile de pe feþe pentru a îndepãrta trecerea anilor. Toate acest efecte optice implicã redirecþionare a unui anumit procent din lumina care formeazã imaginea de la calea ei iniþialã pentru a o defocusa.

Filtrele de difuzie reþea

Câteva dintre primele filtre de difuziune "portret" se folosesc ºi astãzi: plasele. Plase fine, precum ciorapii de damã, întinse peste obiectiv au fãcut de multe ori ca feþele sã parã perfect tinere. Acestea se fabricã acum sub forma clasicã de filtre optice tari. Reþelele funcþioneazã prin "difuzie selectivã"; ele au un efect nai mare pe mici detalii, cum ar fi zbârciturile pielii, decât pe restul imaginii în întregul ei. Ochiurile din reþea transmit lumina neschimbatã, pãstrând aspectul general de claritate. Lumina care întâlneºte suprafaþa planã a liniilor reþelei este reflectatã sau absorbitã. O reþea de culoare deschisã va asigura o reflecþie suficient pentru a nuanþa umbrele, fie atenuându-le, scãzând contrastul, fie adãugându-le culoare, fãrã sã modifice suprafeþele luminoase. În sfârºit, efectul de difuzie este produs prin refracþia luminii la contactul cu marginile liniilor reþelei. Aceasta va cãpãta un alt unghi, modificându-ºi astfel distanþa pânã la planul filmului, producând neclarieate. (unscharf)

Efectul este cu atât mai puternic cu cât sita/reþeaua este mai finã. În anumite cazuri, când se doreºte un efect foarte puternic, se folosesc mai multe filtre.

Atât timp cât un filtru are o structurã discretã, e sigur cã, indiferent de profunzimea de câmp, liniile reþelei filtrului nu vor fi vizibile în imagine. Dacã se folosesc diafragme închise ºi obiective cu distanþã focalã scurtã, precum ºi filme de format redus (16 mm) existã ºansa ca reþeaua sã fie vizibilã. În general este preferabil sã se foloseascã diafragme medii sau mari, acolo unde se impune, nu iese în evidenþã.

Filtrele de difuzie circularã

Când este vorba de portret, este foarte important ca ochii sã nu devinã lipsiþi de strãlucire ºi ºterºi. Aceasta este teoria care stã în spatele filtrelor de difuzie circularã. O serie de cercuri concentrice, având uneori în plus linii radiale, sunt gravate sau turnate în suprafaþa unui filtru clar. Aceste structuri au ca efect schimbarea selectivã a direcþiei luminii într-un mod mai eficient decât reþelele. Se cere ca centrul structurii circulare sã fie aliniat cu unul dintre ochii subiectului (lucru nu întotdeauna uºor sau posibil) pentru a-l menþine clar. Restul imaginii va beneficia de efectul de difuzie.

Filtrul de difuzie cu centru transparent (Center - Spot)

Center - Spot este filtru de aplicaþie specialã, cu un grad moderat de difuzie în jurul unei suprafeþe centrale transparente, suprafaþã în general mai mare decât cea menþionatã anterior, în cazul filtrului de difuzie circularã. Se foloseºte când este necesarã izolarea subiectului principal (a cãrui imagine îºi pãstreazã acurateþea în centrul transparent), în timp ce fundalul suferã fenomenul de difuzie (mai ales când nu se poate folosi un obiectiv lung ºi astfel o diferenþiere produsã de câmpul de profunzime nu este posibilã).

Alte filtre de difuzie

Alte tipuri de filtre de difuzie pentru portret folosesc uneori mici punct, adicã forme de refracþie dispersate pe o suprafaþã opticã transparentã. Pot fi rotunde sau în formã de diamant. Acestea produc o difuziune selectivã mai eficientã decât reþelele ºi nu necesitã alinierea cu ochii subiectului. Nu duc la scãderea contrastului ºi nuanþarea umbrelor, ca în cazul reþelelor în culori deschise. Aceste punct produc refracþia luminii pe toatã suprafaþa lor, nu numai pe margini. Chiar ºi filtrele mai clare (cu mai puþin puncte), pot ascunde detaliile într-un mod mai eficient decât filtrele reþea. Tehnica modernã a dezvoltat noi filtre (spre exemplu: Tiffen Soft/FX) cu structuri detaliate minuþios, construite din lentile foarte mici, cu grade diferite de curburã, cu rezultate mai bune decât cele obþinute cu ajutorul punctelor mai susmenþionate. Ceea ce duce la un maximum de eficienþã a difuziei selective, indiferent de claritatea subiectului.

Fãrã filtru Filtru SOFT/FX 3

Tipurile de filtre de mai sus, deºi folosite îndeosebi pentru aplicaþii portret, pot fi folosite oricând claritatea prea mare devine o problemã ºi trebuie alteratã subtil.

Unele filtre de difuzie produc în zonele foarte luminoase strãluciri. Astfel, efectul lor se apropie de cel al filtrelor de ceaþã (Fog).

Filtre de difuzie culisante

Filtrul de difuzie culisant se foloseºte atunci când este necesarã modificarea finã a difuziei în timpul cadrului. Acesta este filtrul supradimensionat, cu efect de difuzie gradual pe toatã lungimea lui. Este conceput în aºa fel încât gliseazã în faþa obiectivului în funcþie de gradul necesar de difuzie, chiar în timpul cadrului. Dacã sunt necesare modificãri ºi mai subtile ale difuziei, menþinând un grad consistent de difuzie pentru imaginea în ansamblu, se poate recurge la un filtru dublu format din douã filtre graduale aºezate invers unul faþa de celãlalt (dual opposing gradient).

Fog

Ceaþa naturalã face ca lumina sã radieze ºi sã scânteieze. În general, contrastul ºi claritatea sunt mai scãzute. Filtrele Fog (pentru simularea efectului de ceaþã) reproduc acest efect al aerului încãrcat cu picãturi mici de apã. Amplificarea strãlucirii luminii (produsã de filtrele Fog) poate fi folositã pentru a face lumina mai vizibilã, pentru a fi mai bine perceputã de privitor. Efectul de umiditate, de exemplu, într-un peisaj tropical poate fi creat sau îmbunãtãþit. Aceste filtre, dacã sunt mai slabe, pot tãia contrastul prea mare ºi claritatea excesivã. Cele puternice pot crea efecte nenaturale, o senzaþie de irela. Totuºi, în general efectul de ceaþã naturalã nu poate fi redat întocmai prin filtrele de ceaþã, fie ele ºi foarte puternice, ºi aceasta pentru cã sunt prea neclar ºi au un contrast mult prea puternic pentru a da impresia unei ceþe naturale dense. De asemenea, efectul de ceaþã este vizibil ºi egal din primul plan pânã în planul îndepãrtat, pe când ceaþa realã are un efect mai puternic asupra elementelor mai îndepãrtate. Pentru a înlãturat aceste neajunsuri se recomandã filtrele double fog sau filtre fog graduale.

fog 1 fog 2 fog 3 fog 4 fog5

Filtrele Fog graduale

Filtrele Fog graduale, numite uneori Scenic, au o parte mai clarã ºi o parte cu efect puternic de ceaþã. Suprapunând partea mai clarã a filtrului peste planul apropiat ºi partea densã peste planul îndepãrtat, ne vom apropia mai bine de ceaþa naturalã.

Filtrele Double Fog

Filtrele Double Fog au caracteristici de atenuare mai mici decât filtrele de ceaþã standard, în timp ce efectul asupra contrastului e mai mare, mai ales în cazul celor mai puternice (vezi figura 14). Într-o ceaþã naturalã foarte densã obiectele apropiate pot fi totuºi vãzute cu acurateþe. Lucru permis ºi de filtrele duble de ceaþã. Principiul acestui efect este contrastul mult mai mic combinat cu o minimã strãlucire a zonelor foarte luminoase.

Fãrã filtu Fog 3 Double fog 3

Filtrele Pro-Mist

Filtrele Pro-Mist produc în general un efect de strãlucire în luminã puternicã astfel încât, atunci când subiectul stã mai aproape de sursã, creeazã o impresie de halo mult mai puternicã decât cea produsã de filtrul de ceaþã. Ele creeazã o strãlucire aproape perlatã în luminã puternicã. ªi cele mai slabe filtre Pro-Mist îºi gãsesc utilitatea în muierea claritãþii ºi contrastului excesive date de filmele ºi obiectivele actuale, fãrã a altera imaginea. De asemenea filtrele Black Pro-Mist pot duce la oatenuare moderatã a imaginii ºi la un efect mediu de strãlucire în luminã puternicã, fãrã a avea însã acelaºi efect de luminã asupra umbrelor (vezi figura 13)

Figura 13:

Fãrã filtru Black Pro-Mist Warm Pro-Mist 3

Fãrã filtru Filtru Pro-Mist 2

Fãrã filtru Filtru Pro-Mist 3

Filtrele Low Contrast (Filtre de scãdere a contrastului)

Existã multe situaþii, de exemplu exterioare în lumina soarelui, unde este dificil sã te adaptezi la contrastul existent. Expunerea în plinã luminã sau umbrã vor duce fie la subexpuneri, fie la supraexpuneri critice. Filtrele Low Contrast vin sã ne ajute în aceste situaþii în douã moduri. În primul fel, produc o uºoarã strãlucire LOCALIZATÃ lângã suprafeþele puternic luminate din imagine. O variantã include în filtru elemente de absorbþie a luminii care reduc contrastul întunecând zonele foarte luminoase, fãrã sã fie necesarã o compensare a expunerii. Acest filtru este folosit atunci când umbrele palide nu sunt dorite. În ambele cazuri strãlucirile medii produse de zonele foarte luminoase sunt folosite uneori ca efecte de luminã.

Al doilea tip de filtru, mult mai recent, reduce contrastul fãrã a produce o strãlucire localizatã. Acesta foloseºte întreaga luminã ambientalã, nu numai lumina din suprafaþa imaginii care intereseazã, luminând umbrele. Se foloseºte acolo unde scãderea contrastului este necesarã, fãrã apariþia efectelor de neclaritate sau strãlucire în luminã puternicã.

Filtrele de difuziune cu efect de stea (Filtrele Star, Kreutz)

Filtrele cu efect de stea creeazã punct luminoase, asemãnãtoare stelelor, ce iradiazã de la o sursã centralã de luminã. Acest lucru poate face ca o imagine sã parã mai strãlucitoare, mai fascinantã. Efectul este produs de o serie de linii subþiri gravate în suprafaþa opticã a unui filtru. Liniile funcþioneazã ca niºte lentile cilindrice, producând fenomenul de refracþie punctualã a luminii în linii de luminã perpendiculare pe liniile gravate. Astfel, liniile orizontale din filtru produc linii luminoase vertical cu efect de stea.

Mãrirea ºi strãlucire liniilor cu efect de stea variazã în primul rând cu mãrimea, forma ºi luminozitatea sursei de luminã. În plus, aceste caracteristici se pot controla alegând un anume spaþiu între liniile din filtru. În general, aceste spaþii se mãsoarã în milimetri. Un spaþiu de un milimetru care are de douã ori mai multe linii decât unul de doi milimetri va produce un efect de stea mai puternic, indiferent de sursã. Spaþiile pot varia între 1mm ºi 4mm, dar pot fi mai înguste sau mai largi dacã se doresc efecte speciale.

Star 4 Star 6 Star 8

Numãrul de direcþii pe care le au liniile determinã numãrul de puncte produse. Liniile într-o singurã direcþie produc o stea în douã puncte, ca o fulgerare din centrul de luminã. Putem avea 4, 6, 8, 12 sau chiar mai multe puncte. Cu un filtru de 8 sau 12 puncte liniile de luminã (de stea) tind sã copleºeascã restul imaginii, astfel cã trebuie folosite cu atenþie. Deºi cele mai comune tipuri au un aranjament simetric al punctelor, efectul poate fi obþinut ºi cu structuri asimetrice, care dau o impresie mai aproape de natural, mai puþin simetricã. Câteva exemple din acest ultim tip ar fi filtrele Tiffen Vector, Hyper, North, ºi Hollywood Star.

Fãrã filtru Filtru Star 4

Chiar dacã filtrul are structurã discretã, asiguraþi-vã ca profunzimea câmpului nu face ca liniile sã aparã în imagine. ªansele de a se întâmpla acest lucru cresc atunci când utilizãm diafragme închise ºi obiective cu distanþã focalã scurtã ºi de asemenea, filme de format mic. În general, diafragmele medii sau deschise sunt preferabile, iar testele sunt necesare pentru situaþii critice

Fãrã filtru Filtru Hollystar Filtru Hyperstar

Filtru Northstar Filtru Vectorstar

FILTRE PENTRU ALB-NEGRU

Alb-negru ºi necesitatea utilizãrii filtrelor

Imaginile alb-negru redau diferenþele de ton dintre obiectele colorate, în negru, alb sau diferite nuanþe de gri. Reprezentarea adecvatã a culorilor în alb-negru depinde de intenþie ºi, în ceea ce priveºte filmul, de diferenþele dintre sensibilitatea spectralã a filmului ºi cea a ochiului. Cea din urmã se datoreazã faptului cã majoritatea emulsiilor pancromatice folosite sunt mai sensibile la albastru, violet ºi ultraviolet decât la alte culori. Astfel, pe film, albastrul apare mai deschis decât îl vedem. Din acest motiv, un cer albastru poate avea pe film aceeaºi nuanþã de gri ca norii de pe cer, ceea ce face ca norii SÃ DISPARÃ. Un nor poate fi redat mai bine utilizând un filtru galben, de exemplu un Wratten #8, care absoarbe lumina albastrã ºi întunecã cerul pânã aproape de ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. Wratten #8 mai acþioneazã drept compensator general pentru mai multe subiecte, asigurând o reprezentare tonalã similarã cu cea a ochiului. Cele colorate intens, spre limita roºie a spectrului, cum ar fi Wratten #15 galben intens, #16 oranj, #25 ºi #29 roºu, produc reprezentãri din ce în ce mai accentuate ºi mai artificiale ale cerului albastru.

Fãrã filtru Filtru Galben #8 Filtru Galben #15

Nu uitaþi cã, din moment ce aceste filtre acþioneazã asupra diferenþelor de culoare pentru a produce diferenþe de tonalitate, culorile respective trebuie sã fie prezente. Cerul pe care doriþi sã-l înregistraþi trebuie sã fie albastru pentru a putea fi afectat. Porþiunile de cer mai apropiate de soare sau de linia orizontului sunt în general de un albastru mai deschis decât celelalte. Utilizând un filtru gradual (degrade) neutru de densitate se poate ajunge la accentuarea culorii cerului din fundal, dar nu la mãrirea contrastului dinte cer ºi nori. În cele mai multe situaþii când sunt necesare modificãri de contrast ºi de tonalitate, aceste filtre funcþioneazã similar pentru filmul fotografic sau video.

Filtrele de control al contrastului se folosesc fie dintr-o pornire artisticã, fie din necesitate. Este posibil ca douã culori distincte, de exemplu o anume nuanþã de oranj ºi albastru, sã fie redate printr-un gri identic, orice diferenþã vizibilã fiind eliminatã. Filtrele au proprietatea de a lumina obiectele de culoarea filtrului respectiv ºi de a închide nuanþa celor în culori complementare. Cuplurile de culori complementare sunt: verde-roºu, oranj-albastru, violet-galben. Un filtru oranj va reda un albastru mai închis ºi un oranj mai deschis, în vreme ce un filtru albastru va acþiona invers.

Un filtru, de exemplu Wratten #11, poate fi utilizat pentru a deschide un frunziº verde ºi a pune în evidenþã detaliul. De asemenea, poare fi util pentru obþinerea unor nuanþe mai plãcute ale pielii, mai ales pe fundalul unui cer albastru.

Orice filtru utilizat pentru scopurile descrise mai sus va avea un efect mai mare dacã se permite o densitate corectã a imaginii.

Fãrã filtru Filtru Galben #8

Clasificare filtrelor pentru alb-negru

Clasificarea acestui grup de filtre se poate face având la bazã urmãtoarele douã criterii:

efectul produs

coloarea filtrului

Clasificarea filtrelor dupã efectul produs

Înainte de a se intra în tratarea subiectului acestui paragraf, se va menþiona ºi aici cã, în principiu, un filtru permite trecerea cu precãdere a radiaþiilor având aceeaºi culoare cu a sa, absorbind pe cele complementare acestora. În consecinþã, utilizat în sau filmarea alb-negru, un filtru de o culoare datã va avea ca efect redarea prin tonuri de gri mai deschise a obiectelor având aceeaºi culoare cu a sa ºi prin tonuri mai închise pe cele având culori complementare.

Pentru un filtru de o anumitã culoare, absorbþia (respectiv transmisia) selectivã a luminii poate fi mai mare sau mai micã, în funcþie de gradul de saturaþie a culorii filtrului (de aici înainte, pentru comoditatea de expunere, vom folosi, pentru saturaþie, termenul densitate deºi, dupã cum s-a mai arãtat, aceasta variazã conform curbei de absorbþie a filtrului, în funcþie de lungimea de undã). Efectul produs va depinde, în afarã de aceºti parametri, de compoziþia luminii ºi de compoziþia cromaticã a subiectului fotografiat sau filmat.

Odatã aceste principii fiind reamintite, se poate arãta acum cã, în funcþie de efectul produs, filtrele se pot clasifica în filtre de corecþie, de contrast ºi de efect, categorii care rezolvã practic toate problemele ce se ridicã în sau filmarea alb-negru, dupã cum urmeazã:

alinierea sensibilitãþii spectrale a filmelor la cea a ochiului prin absorbþia unei pãrþi din radiaþiile la care filmul este mai sensibil (albastru-violet), sau la care ochiul nu este sensibil (UV), se obþine cu ajutorul filtrelor de corecþie;

redarea prin tonuri de gri diferite a unor culori diferite, care, având aceeaºi strãlucire în subiectul fotografiat, sunt redate în absenþa filtrãrii prin tonuri de gri confundabile, este posibilã datoritã filtrelor de contrast;

deturnarea artisticã a realitãþii sau simularea unor situaþii inexistente în subiectul filmat sau fotografiat se realizeazã cu filtrele de efect

Clasificarea dupã culoare

În alb-negru se utilizeazã un numãr limitat de filtre ºi anume acele având culorile galben, galben-verde, portocaliu, roºu, verde ºi albastru. Fiecare dinte acestea pot avea pentru aceeaºi culoare, nuanþe ºi densitãþi diferite, întrucât nu existã o normã unicã pe care s-o respecte toþi fabricanþii.

În legãturã cu acþiunea filtrelor, mai este necesar sã se facã precizarea cã ceaþa depãrtãrilor, lipsa de claritate se datoreazã difuziei puternice pe care o suferã radiaþiile cu lungimea de undã micã (UV, albastre) la frecarea prin straturile de aer care separã elementele îndepãrtate ale peisajului de punctul de filmare. Filtrele având culorile galben, portocaliu ºi roºu, absorb în proporþii diferite radiaþiile difuzate producãtoare de imagini înceþoºate, astfel cã imaginea pe film este formatã doar de radiaþiile cu lungimea de undã mare (corespunzãtoare culorilor filtrelor menþionate) care strãbat nestingherite straturile de aer. În consecinþã ceaþa ºi lipsa de claritate sunt eliminate. Filtrul albastru, acþionând invers, accentueazã ceaþa.

În legãturã cu rolul jucat de un filtru dat, se observã cã acþiunea sa depinde, într-adevãr, dupã cum s-a mai arãtat, de densitate, subiect, culoare ºi luminã. Astfel, de exemplu:

filtrul galben mediu este un filtru de corecþie, iar cel având o densitate mai mare - filtrul galben închis - este un filtru de efect pentru peisaje;

filtrul roºu, cu rol de filtru de contrast pentru reproducerea documentelor, devine filtru de efect când subiectul sãu este un peisaj care trebuie sã parã cã este iluminat de lunã;

filtrele având culorile galben ºi galben verde, cu densitãþi medii, sunt filtre de corecþie, în timp ce filtrele portocaliu, roºu, albastru sunt filtre de contrast sau de efect;

filtrul verde, cu acþiune de redare cu contrast mãrit a culorilor, devine filtru de corecþie pentru realizarea portretelor în luminã artificialã bogatã în radiaþii roºii.

FILTRE PENTRU COLOR

Informaþii generale

Înregistrarea pe film a culorilor implicã mai mult cunoºtinþe despre sursele de luminã decât în cazul imaginilor alb-negru. Lumina soarelui, lumina de zi, lumina de exterior la diferite momente ale zilei, sursele incandescente, fluorescente, precum ºi alte surse artificiale de luminã, au toate caracteristici de culoare care variazã semnificativ. Imaginile pe care le vedem cu ochii sunt mai întâi procesate de creier care are capacitatea de a face corecþii asupra modului cum percepem culorile. Albul va rãmâne alb indiferent de luminã, atâta timp cât nu avem mai mult tipuri în acelaºi timp. Pe film nu beneficiem de o asemenea compensare internã. Este conceput sã perceapã drept alb numai un anumit tip de luminã - toate celelalte vor fi redate diferit. Pentru a asigura corecþia necesarã, se utilizeazã filtre.

Influenþa expunerii - efectul Schwarzschild

Este evident cã o bunã reproducere a culorilor nu este posibilã decât dacã filmul a fost expus corect ºi cã orice abatere (în special în direcþia subexpunerii peliculei), duce la apariþia unei dominante de nuanþã variabilã, în funcþie de tipul de film luat în considerare.

Noþiunea teoreticã de expunere corectã trebuie totuºi, interpretatã cu prudenþã în anumite circumstanþe. Este cazul, în particular, al fotografierilor cu timpi de expunere foarte scurþi sau foarte lungi, al cãror efect asupra filmului în culori antreneazã nu numai o scãdere a sensibilitãþii practice a filmului, ci creeazã ºi un dezechilibru cromatic al acestuia. Acest fenomen este cunoscut sub numele de abatere de la lega reciprocitãþii, sau, dupã numele descoperitorului sãu, efectul Schwarzchild.

Pare, la prima vedere, cã expunerea corectã a unui film, funcþie de intensitatea iluminãrii ºi durata expunerii, poate rezult dintr-o serie de perechi diafragmã-timp de expunere. Astfel spus, o luminã cu o intensitate redusã, acþionând un anumit timp, va produce acelaºi efecte ca ºi o luminã cu o intensitate mare acþionând un timp proporþional mai scurt.

În realitate, sensibilitatea efectivã a unui film variazã ºi în funcþie de timpul de expunere folosit. Din fericire, acest fenomen nu se manifestã vizibil decât la nivelele foarte puternice sau foarte slabe de iluminare, când este obligatoriu sã se apeleze la timpi de expunere extrem de scurþi (sub o miime de secundã) sau respectiv foarte lungi (de ordinul secundelor). Efectul Schwarzschild, transpus în practicã, înseamnã cã sensibilitatea unui film nu poate fi consideratã ca valabilã decât într-un interval de timpi de expunere cuprins aproximativ între valorile 1s ºi 1/1000s, adicã în marea majoritate a situaþiilor curente.

Mai sus sau mai jos de aceste valori este necesar sã se þinã seama de efectul Schwarzschild, mãrind expunerea filmului ºi aducând luminii, corecþiile indispensabile filmului aflat în lucru, cu ajutorul unor filtre adecvate (recomandate de producãtorul filmului)

Categorii de filtre pentru color

Clasificarea filtrelor color se face în funcþie de factorii de variaþie a culorilor ale cãror efecte sunt anulate sau diminuate prin filtrarea, astfel:

echilibrarea cromaticã între film ºi sursa de luminã se asigurã cu ajutorul filtrelor de corecþie ºi conversie;

eliminare dominantelor produse de efectul Schwarzschild, de unii factori fizico-chimici, de sursele cu aspect discontinuu etc se asigurã de cãtre filtrele de compensare.

Filtre de corecþie (balansare ) a luminii

Filtrele de corecþie a luminii sunt folosite pentru corecþii minore ale temperaturii de culoare. Avem la dispoziþie seriile de filtre Wratten #81 (gãlbui) ºi Wratten #82 (albãstrui). Sunt adeseori folosite în combinaþie cu filtre de densitate neutrã pentru controlul expunerii. Anumite filtre din seria #81 se gãsesc în combinaþie cu filtre de densitate neutrã pentru controlul expunerii.

Filtrele de corecþie se utilizeazã în mod obiºnuit în condiþii de iluminare artificialã de incandescenþã, pentru a alinia diferitele surse disponibile la temperaturile de culoare "standardizate" pentru filme, 3200 - 3400 K, precum ºi în exterior, pentru corecþia luminii în anumite situaþii (apus de soare, umbrã deschisã, cer acoperit etc).

Tabelul 4 cuprinde lista filtrelor de corecþie, modificãrile de temperaturã de culoare pe care le produc asupra surselor, exprimate în Kelvin ºi Mired, precum ºi corecþiile de diafragmã ce trebuie aduse pentru a anula efectul absorbþiei de luminã. Din examinarea tabelului se observã cã, la seria albastrã, pentru modificãri mai semnificative de temperaturã de culoare (peste 480K), este necesarã prezenþa simultanã a douã filtre de corecþie.

Tabelul 4 - Filtrele de corecþie Wratten ºi efectele lor

Filtrele de conversie

Filtrele de conversie a culorii sunt folosite pentru corectarea unor diferenþe mari de temperaturã de culoare între film ºi sursa de luminã. Avem pentru acestea seriile de filtre Wratten #80 (albastru) ºi Wratten #85 (galben). Pentru cã sunt folosite frecvent pentru exterioare în luminã puternicã, filtrele din seria #85 ºi #85B, se gãsesc ºi în combinaþie cu filtre neutre de densitate pentru controlul expunerii.

ªi aceste valori de creºtere a expunerii pentru compensarea absorbþiei filtrului trebuie, pentru lucrãrile care cer mare precizie, sã fie verificate prin încercãri prealabile.

Tabelul 5 - Filtrele de conversie Wratten ºi efectul lor

Alte firme producãtoare de filtre se mãrginesc sã atribuie produselor proprii nomenclatura Kodak - Wratten, fie folosesc sisteme proprii de identificare a filtrelor.

Filtre Decamired

Sunt filtre concepute pentru a uºura abordarea unor variaþii de temperaturi de culoare neobiºnuite. Sunt serii de filtre de o intensitate crescândã de roºu ºi, respectiv, albastru. Pot fi gãsite în combinaþii gata fãcute pentru orice corecþie. Mãsurând temperatura de culoare a sursei de luminã ºi comparând-o cu cea a filmului (pentru care filmul a fost balansat), putem prevedea destul de bine filtrarea necesarã.

Un filtru care produce o schimbare a temperaturii de culoare de 100 K la 3400 K va produce o schimbare de 1000 K la 10 000 K, deoarece filtrul este legat de o scalã vizualã de culoare. Va produce întotdeauna aceeaºi diferenþã vizibilã (o schimbare de 100 K la o temperaturã de culoare atât de mare va fi cu greu perceputã)

Pentru o deplinã înþelegere, sã luãm urmãtoarele modificãri ale temperaturii culorii, considerate în Kelvin ºi diferenþe Mired.

Numerele semnificã gradele Kelvin, numerele din parantezã valorile Mired:

9100 (110) la 5900 (170) = diferenþa 3200 (60)

4350 (230) la 3450 (290) = diferenþa 900 (60)

4000 (250) la 3200 (310) = diferenþa 800 (60)

De aici se poate vedea cã, deºi diferenþa în Kelvin variazã, diferenþa de filtrare rãmâne neschimbatã în Mired pentru exemplele date.

Pentru a utiliza acest sistem, se scade valoarea Mired a sursei de luminã din cea a filmului. Dacã rezultatul este pozitiv, e nevoie de un filtru roºu; dacã este negativ, utilizaþi unul albastru. Filtrele cu valori Mired se numesc decamired. Valoarea Mired împãrþit la zece dã decamired. Diferenþa de 60 Mired de mai sus poate veni de la un filtru R6, unde valorile mai mari sunt acele ale iluminãrii. Aceste filtre se gãsesc în seturi, în valori de 1, 3, 5, 6 ºi 12 decamired, în ambele game de culori: R (roºiatice) ºi B (albãstruii). Aceste numere se adunã, ceea ce însemnã cã o pereche de R3 produce un filtru R6. Un R6 plus un B6 se anuleazã reciproc ºi formeazã un filtru gri neutru.

Filtrele compensatoare de luminã

Filtrele de compensare au rolul de a neutraliza dominantele de orice culoare care rezultã din modificarea echilibrului cromatic al filmelor de cãtre urmãtorii factori:

timpul de expunere (efectul Schwarzschild);

lipsa de omogenitate în diferitele ºarje provenite din fabricaþie;

discontinuitãþile în repartiþia spectralã a anumitor surse;

coloraþia obiectivelor, anumite optici având tendinþa de a produce tonuri exagerat de "reci" sau de "calde", în funcþie de natura ºi numãrul lentilelor componente;

condiþii de pãstrare incorecte sau depãºirea termenului de garanþie a filmului.

Filtrele de compensare Kodak, de asemenea luat drept referinþã, sunt disponibile în urmãtoarele ºase culori: albastru, verde, roºu, galben, azuriu ºi purpuriu. Filtrele având culorile albastru, verde ºi roºu atenueazã aproximativ 2/3 din spectrul vizibil în timp ce cele galben, azuriu ºi purpuriu numai 1/3.

Filtrele în discuþie pot fi folosite singur sau în combinaþie, permiþând toate corecþiile dorite. Un filtru de compensare Kodak este definit prin literele CC (color compensation) urmat de un numãr care exprimã absorbþia procentualã a filtrului considerat, precum ºi o literã care indicã culoarea filtrului.

De exemplu: CC 20 Y desemneazã un filtru

compensator de culoare

cu absorbþia de 20% pentru zona albastrã a spectrului

având culoarea galbenã.

Literele care precizeazã culoarea sunt iniþialele denumirilor culorilor în limba englezã.

Y - yellow = galben - R - red = roºu

M - magenta = purpuriu - G - green = verde

C - cyan = azuriu - B - blue = albastru

Tabelul 6 Filtre compensatoare de culoare CC - Kodak

Filtrele CC nu trebuie confundate cu filtrele CP (color printing = copiere color) produse de aceeaºi firmã, deºi le pot înlocui în aparatele de copiere a filmelor pe materiale pozitive. Filtrele CP au de obicei culorile galben, azuriu ºi purpuriu, valori de densitãþi asemãnãtoare cu absorbþii pânã la 99%, dar fiind filtrele cu calitãþi optice mai scãzute (fabricarea din gelatinã depusã pe suport de triacetat), nu sunt apte pentru filtrarea în cadrul fascicolelor formatoare de imagine (în faþa sau imediat în spatele obiectivului). Din acest motiv, filtrele CP nu pot fi folosite la filmare sau ci numai în aparatele de copiat, plasate între sursa de luminã ºi film.

Corecþii de luminã fluorescentã ºi alte spectre de luminã discontinuã

ªtim cã filtrele nu coloreazã, ci absorb anumite lungimi de undã pentru a creºte proporþia relativã a altor lungimi de undã. Deci sursa originalã de luminã trebuie sã conþinã în ea culorile pe care le dorim. Anumite surse sunt complet lipsite de anumite lungimi de undã, care nu pot fi adãugate numai cu ajutorul filtrelor. Lucrul valabil pentru multe tipuri de halogenuri metalice. În cazul celorlalte tipuri de iluminare, cum ar fi cea fluorescentã, e posibilã ca mãsurãrile temperaturii de culoare sã nu asigure îndeplinirea cerinþelor de filmare corectã, din moment ce teoria temperaturii de culoare se bazeazã pe spectre continue. E posibil ca o sursã de luminã sã aibã o distribuþie spectralã care sã permitã corecþia temperaturii de culoare prin mãsurãtori, însã efectul ei pe film poate fi foarte diferit.

Iluminarea fluorescentã produce în general o tentã verzuie în ansamblul imaginii. Tipurile de tuburi au culori diferite, de aici poate apãrea dificultatea de a cunoaºte cu precizie corecþia, chiar dacã avem un colorimetru, un set de filtre CC (corecþia de culoare) ºi am fãcut câteva test. Existã totuºi douã tipuri de filtre construite ca o corecþie medie pentru cele mai des întâlnite tipuri de lãmpi fluorescente.

Se produc filtre pentru corecþia medie la lumina zilei - FL - D ºi pentru corecþia medie tungsten - FL - W (FL - B). Ambele sunt concepute pentru a ajunge la culori cât mai bune în lumina fluorescentã, fãrã sã mai fie nevoie de colorimetrul sau filtre CC.

Tabelul 7 - Filtre corectoare pentru lumina fluorescentã

De asemenea pentru eliminarea dominantei verzi din lumina fluorescentã se pot folosi filtrele CC magenta:

Tabelul 8 - Filtre CC magenta

În cazul în care lumina fluorescentã este amestecatã cu lumina blitzului, atunci trebuie sã folosim ºi pe blitz filtre (pe lângã cele de obiectiv) conform tabelului 9 (pentru film de zi) ºi tabelul 10 (pentru film tungsten).

Tabelul 9 - Film de zi

Tabelul 10

Condiþii de iluminare mixtã

Întrebarea ce trebuie fãcutã când pentru o imagine se folosesc mai multe tipuri de iluminare se pune adeseori. Cheia este, în primul rând, sã faci ca toate sursele de luminã sã se poarte identic. Adicã, se alege sursa principalã, se regleazã camera în funcþie de aceasta, ºi se fac corecþii pentru celelalte surse folosind filtrele "gel" speciale. Se poate converti lumina de zi ce vine prin fereastrã modificându-i temperatura de culoare pânã la valoarea sursei principale artificiale din interior - tungsten, sau chiar fluorescentã. Apoi se regleazã camera pentru asemenea tip de luminã. Se pot face multe asemenea combinaþii funcþionale, alegerea uneia sau alteia este adeseori o chestiune de economie. Poate fi de departe mai costisitor sã filtrezi cu filtre de gelatinã o mulþime de tuburi fluorescente decât sã filtrezi ce intrã pe o fereastrã.

Dacã nu existã posibilitatea de aducere a tuturor surselor la o singurã temperaturã de culoare, încercaþi sã minimalizaþi aportul surselor pe care nu le puteþi corecta. Acest lucru poate fi uneori un avantaj. Lumina albastrã rece de zi care intrã pe fereastrã poate da prin contrast o senzaþie de cãldurã ºi confort unui interior iluminat artificial. Iar când culoare "normalã" se poate reda întocmai, de multe ori o variaþie a ei este binevenitã. Totul depinde de scopul ºi de povestea care doriþi sã o spuneþi.

Filtre color graduale

Asemenea filtrelor în degrade (graduale) neutrale, filtrele graduale color se produc într-o gamã largã de culori, densitãþii ºi proporþii, pentru multe aplicaþii. Un filtru albastru gradual poate face mai albastru un cer albicios fãrã sã afecteze restul imaginii. Un filtru oraj gradual poate înviora un apus ne spectaculos. Culoarea se poate întãri ºi la baza peisajului cu un filtru verde gradual, dacã dorim sã înviorãm aspectul unei pajiºti.

Fãrã filtru Color Grad Color Grad Color Grad Color Grad

Grape 3 Plum 3 Tangerine 3 Tropic Blue 3

Filtrele coral

În drumul soarelui pe cer , temperatura de culoare a luminii lui se modificã. Se impune adesea compensarea acesteia în paºi mici pe mãsurã ce ziua trece, pentru ca diferitele secvenþe ale filmãrii sã arate ca ºi cum ar fi fost fãcute la aceeaºi orã. Filtrele coral sunt o gamã de filtre graduale de culoare apropiatã de cea a filtrelor de conversie 85. De la deschis la închis, se poate obþine orice efect de corecþie pe baza mai cald sau mai rece decât normal. Aceste filtre pot compensa de asemenea efectul de albastru rece al umbrelor din exterior.

Coral 1 Coral 2 Coral 3 Coral 4 Coral 5 Coral 6 Coral 7

Coral 8 Coral 9 Coral 10 Coral 11 Coral 12 Coral 13 Coral 14

Fãrã filtru Filtru Coral 6

Filtrele sepia

Oamenii asociazã adeseori tonurile de sepia cu imagini vechi, ceea ce face ca filtrele sepia sã fie utile pentru credibilitatea scenelor de amintiri sau de epoca filmului color la început. Rãmân vizibile ºi alte culori, ceea ce diferã de fotografia clasicã în sepia, dar imaginea în întregul ei capãtã o tentã sepia

 

Sepia 1  Sepia 2 Sepia 3

Fãrã filtru Filtru Sepia 2

Filtrele 812

Tiffen 812 este un filtrul cu încãlzire medie. Se foloseºte pentru îmbogãþirea culorilor pielii. De asemenea , poate reduce reflexele albãstrui ale pielii negre. 812 este atât de util încât este fabricat în combinaþie cu alte filtre. Acestea sunt versiuni "calde" ale filtrelor Pro - Mist, Soft/FX, Polarizare ºi altele.

Filtrele Didymiun

Acest filtru care portã diverse nume în funcþie de producãtor, este o combinaþie de pãmânturi rare în sticlã. Transferã complet o porþiune a spectrului în zona oranj. Efectul este de creºtere a saturaþiei culorii unor anumite obiecte maro, oranj sau roºcat, eliminând tonurile tulburi ºi întãrindu-le pe cele purpurii ºi stacojii. Cel mai des se foloseºte pentru a obþine culorile saturate ale frunziºului de toamnã. Pentru obiectele de alte culori, efectul este minim.

Tonurile pielii pot fi prea calde. Dacã se folosesc pentru alte corecþii de culoare efectul asupra obiectelor roºiatice rãmâne vizibil.

Fãrã filtru Filtru Enhancing Fãrã filtru Filtru Enhancing

Filtrele de corecþie a culorii subacvatice

Când filmaþi sub apã, lumina pe care o înregistraºi este filtratã de apa prin care trece. Roºul ºi oranjul cu lungimi de undã mai mari sunt absorbite iar pânã la urmã rãmâne numai albastrul. Efectul se datoreazã mai multor factori, cum ar fi sursa de luminã (naturalã sau artificialã), claritatea apei ºi distanþa parcursã de luminã prin apã. Aceasta din urmã, în luminã naturalã de zi cu soare, reprezintã adâncimea la care se aflã scufundat obiectul plus distanþa subiect camerã. În cazul luminii artificiale, este distanþa sursã de luminã - subiect - camerã. Cu cât distanþa este mai lungã, cu atât mai mare este efectul de filtrare al apei. În multe cazuri, anumite filtre de compensaþie de culoare pot absorbi suficiente lungimi de undã pentru a restabili echilibrul de culoare. Diferenþa dintre culoarea corectatã ºi cea necorectatã poate fi dramaticã. Utilizarea unor filme ºi obiective luminoase faciliteazã folosirea filtrelor de corecþie.

FILTRE PENTRU DOMENII SPECTRALE ULTRAVIOLETE ªI INFRAROªU

Spectrul vizibil este încadrat de radiaþiile ultraviolete (UV), la extremitatea de undã micã, ºi de radiaþiile infraroºii (IR), de cealaltã parte a spectrului, în zona lungimilor de undã mari.

Explorarea fotograficã a acestor radiaþii furnizeazã informaþii extrem de interesante ºi preþioase, nesesizabile cu ochiul liber. Acestea conduc fie la obþinerea unor date ºtiinþifice utile, fie la realizarea unor imagini fotografice atractive.

Pentru majoritatea aplicaþiilor fotografiei în UV ºi IR se poate utiliza aparaturã fotograficã obiºnuitã.

În ceea ce priveºte materialele fotosensibilele, fotografia în UV utilizeazã filmele fotografice obiºnuite care sunt sensibilizate ºi la aceste radiaþii din afara spectrului vizibil. În schimb, pentru domeniul IR se produc filme speciale a cãror sensibilitate este extinsã ºi în zona lungimilor de undã mari, ale radiaþiilor IR.

Pentru obþinerea unor imagini corecte ºi utilizabile în domeniile spectrale amintite, mai trebuie îndeplinitã o condiþie: radiaþiile respective trebuie separate în momentul fotografierii, de cele vizibile care le pot altera efectul. Acest deziderat se realizeazã cu ajutorul unor filtre speciale, în general opace vizual, dar transparente pentru zonele care intereseazã, UV, respectiv IR. Pentru anumite cazuri, mai ales al fotografiilor color în IR, se folosesc filtre colorate din grupul celor destinate fotografiei alb-negru.

Fotografia în Ultraviolet

Radiaþiile UV, situate imediat în partea stângã a spectrului vizibil, se eºaloneazã într-o zonã a lungimilor de undã cuprinsã între 1 ºi 380 nm. În condiþii de lucru obiºnuite este folositã doar o porþiune restrânsã a acestui interval, cuprinsã între 350 ºi 380 nm, întrucât radiaþiile cu lungimea de undã mai micã sunt absorbite de sticla obiectivelor fotografice obiºnuite. Aceastã limitare nu are o importanþã prea mare, deoarece, cu excepþia unor lucrãrii ºtiinþifice special, fotografia în UV foloseºte impresionarea materialelor fotografice de cãtre radiaþiile aflate în acest domeniu spectral restrâns.

Acþiunea radiaþiilor UV asupra materialelor fotografice poate fi exploratã în douã moduri:

unul direct, înregistrându-se radiaþiile UV reflectate, ºi

unul indiresct, înregistrându-se radiaþiile vizibile, datorate fenomenului de fluorescenþã pe care îl manifestã anumite substanþe când sunt iradiate de ultraviolete.

Filtrele UV

Deoarece efectul radiaþiilor UV este alterat sau chiar anulat de radiaþiile luminoase, acestea trebuie împiedicate sã ajungã în fascicolul formator de imagine. Din acest motiv, în fotografia în UV, prezenþa filtrelor este obligatorie.

Materialul din care este alcãtuit un filtru care transmite ultravioletele ºi absoarbe radiaþia vizibilã, poartã denumirea de sticlã Wood. Astfel de filtre din sticlã Wood sunt livrate de firmele Kodak (Wratten 18 A), Hoya ( nr. 4360), B+W (nr.40) etc. Curba unui filtru transparent pentru UV indicã totodatã ºi opacitatea totalã pentru domeniul vizibil.

Fotografia în Infraroºu

imaginilor formate de radiaþii IR prezintã o deosebitã importanþã pentru ºtiinþã ºi tehnicã. Ea stã de asemenea la baza obþinerii unor fotografii cu tonuri ºi culori de o neobiºnuitã frumuseþe.

Ca ºi în cazul activitãþii fotografice în domeniul UV, radiaþiile IR trebuie, în cursul lucrãrii imaginilor, separate de alte radiaþii care le alieneazã efectul (în cazul de faþã ultravioletele ºi radiaþiile vizibile). În acest sens filtrele selective sunt indispensabile.

Radiaþiile infraroºii

Situate în dreapta spectrului vizibil, radiaþiile IR ocupã un domeniu al lungimilor de undã cuprinsã între sute ºi zeci de mii de nanometri.

Radiaþiile IR pot fi divizate în patru benzi principale ale lungimilor de undã:

zona actinicã, ce cuprinde partea din aceste radiaþii apropiate de zona roºie a spectrului vizibil ºi care sunt produse de corpurile incandescente cum sunt soarele sau filamentul unui bec. Astfel de radiaþii pot fi reflectate sau transmise de cãtre obiecte care nu sunt ele, însele, calde.

Banda obiectelor foarte calde, ce cuprinde radiaþiile emise de obiecte neincandescente cum este de exemplu un fier de cãlcat, având temperatura în jurul valorii de 400°C.

Banda caloricã care grupeazã radiaþiile emise de obiecte cu temperaturã cuprinsã între 100° ºi 200°C ( conducte de transport a vaporilor de apã, de exemplu).

Banda caldã, conþinând radiaþii emise de corpul uman sau de cãtre solul încãlzit de soare.

Pe mãsurã ce regiunea IR se depãrteazã de spectrul vizibil, iar lungimile de undã cresc, posibilitatea de înregistrare fotograficã scade. Doar regiunea de roºu vizibil este fotografiatã. Lungimile de undã cele mai mari înregistrate pe cale fotograficã ating 1350nm, dar pentru lucrãrile curente se utilizeazã regiunea cuprinsã între 760 ºi 900 nm.

Materialele fotografice pentru lucrãrile IR curente sunt special concepute sã înregistreze doar infraroºu apropiat. Dincolo de aceastã bandã (dincolo de 900 nm), conservarea ºi utilizarea filmelor sunt foarte dificile deoarece chiar ºi cãldura corpului uman sau cea a mediului ambiant, provoacã voalarea filmului.

Efectul Wood

Efectul Wood are consecinþe majore în aspectul ºi interpretarea imaginilor fotografice în IR ºi de aceea el trebuie menþionat când se discutã problemele fotografiei în acest domeniu spectral. El se referã la o anumitã proprietatea a clorofilei.

Plantele sunt verzi pentru cã ele conþin clorofilã care reflectã radiaþiile vezi. Spre deosebire de marea majoritatea a substanþelor verzi, clorofila nu absoarbe lumina roºie ci dimpotrivã o reflectã sau o transmite împreunã cu radiaþiile infraroºii. Acest fenomen poartã denumirea de efectul Wood, efectul care se aflã la baza multora dintre aplicaþiile fotografiei în IR.

Filtre pentru IR

Filtrele sunt indispensabile fotografiei în IR. Aceasta, deoarece filme IR sunt sensibile nu numai la radiaþiile "interesante" pentru scopul urmãrit, cele IR, ci ºi la cele albastre, acestea din urmã trebuie sã fie reþinute printr-o filtrare adecvatã.

Pentru fotografia alb-negru se utilizeazã filtre colorate roºii sau portocalii dintre cele utilizate pentru fotografia alb-negru obiºnuitã ºi filtre special pentru IR, opace vizual. Filtrele produse de firma Kodak sunt cuprinse în tabelul 11, unde este cuprinsã ºi precizarea zonelor spectrale pentru care acestea sunt transparente.

FILTRE CU APLICAÞIE SPECIALÃ

Filtre de interpretare (de contrast)

Corecþia luminii cu ochiul liber este o chestiune care þine de experienþã. Filtrele de contrast pot fi foarte utile. Sunt proiectate pentru a limita capacitatea ochiului uman de a perecepe gama mult mai mare de densitãþi pânã la apropierea de gama diferitelor tipuri de film. Filtrele de contrast se folosesc pentru a aprecia luminozitatea relativã ºi densitatea relativã a umbrelor. Existã diverse tipuri de filtre - pentru alb-negru, precum ºi pentru color. Folosim un filtru mai întunecat când avem un film mai puþin sensibil pentru care suntem tentaþii sã apelãm la o sursã mai luminoasã. Pentru filmele mai sensibile, speciale pentru cadrele mai puþin luminoase, avem nevoie de un filtru de contrast mai deschis.

Filtrul Tiffen #1 este conceput pentru imagini alb-negru, Tiffen #2 pentru o sensibilizare a filmului de 100 ASA, #3 pentru filmele mai sensibile. Sunt adecvate ºi pentru video. În acest caz, folosim filtrul Tiffen #3 pentru cadre cu o luminozitate mai scãzutã. Filtrul #4 verde este special pentru fotografie, iar #5 albastru pentru corecþia albastrului pe monitor.

Lentile close-up ºi split-field

Lentilele Close-up (proxare, de apropiere, macro) permit o apropiere mai mare de subiect decât obiectivele normale. Sunt ideale pentru subiecte din naturã. Tãind o asemenea lentilã în douã se obþine lentila Split-Field (lentila divizoare de câmp). Este utilã pentru a se obþine douã câmpuri de focusare, unul apropiat, celãlalt foarte depãrtat, în acelaºi cadru.

Alte consideraþii

Efectul modificãrii profunzimii de câmp ºi al distanþei focale

În general, filtrele standard color funcþioneazã identic în condiþiile de variaþie a profunzimii câmpului ºi a distanþei focale. Multe dintre filtrele pentru "efecte speciale" sunt diferite. Nu existã reguli stricte pentru a prevedea variaþia efectului filtrului la modificarea profunzimii câmpului ºi/sau a distanþei focale. Totuºi, putem ºti anumite lucruri. De exemplu, în cazul filtrelor Fog/Mist luãm cazul unui anumit filtru care produce un efect de strãlucire de 1:3. Schimbând distanþa ficalã, vedem cã acest raport ne se modificã, deºi mãrimea din cadru variazã corespunzãtor. Aºadar, dacã vrem sã modificãm acest raport, vom alege un filtru diferit. În situaþii critice, testele sunt absolut necesare.

Filtre improvizate

Sunt momente când nu avem la îndemânã filtre adevãrate pentru a obþine un anume efect. Anumite efecte pot fi obþinute pe loc cu alte mijloace. Efectul filtrelor de reþea poate fi dat de întinderea peste obiectiv a unuia sau mai multor straturi de ciorap de damã. De asemenea, dacã avem la îndemânã un filtru clar (gen UV), se pot obþine ºi alte efecte. Cu vaselinã putem obþine un efect de strãlucire sau de difuziune, chiar ºi efect de stea, în funcþie de felul cum o întindem pe filtrul clar, cu degetul sau cu o cârpã. Cel mai mare avantaj în aceastã situaþie este cã efectul poate fi produs doar pe anumite porþiuni (cele dorite) din imagine. Suflând asupra unui filtru clar, obþinem un efect interesant, temporar, de ceaþã. Folosind filtre gel, tãiate, putem simula anumite efecte pe care le dau filtrele graduale. În asemenea caz, trebuie ca filtrul sã fie aproape de obiectiv, iar obiectivul sã aibã deschidere mare.

FILTRE STRICT NECESARE pentru fotografii reuºite

Light rays which are reflected by any surface become polarised and polarising filters are used to select which light rays enter your camara lens. PL (Linear Polarising) and PL-CIR (Circular Polarising) filters have the same effect, but it is important that you choose the correct version for your camera. They allow you to remove unwanted reflections from non-metallic surfaces such as water, glass etc. They also enable colors to become more saturated and appear clearer, with better contrast. This effect is often used to increase the contrast and saturation in blue skies and white clouds. HOYA's polarising filters do not affect the overall color balance of a shot

How to select the correct Polarising filter:
Many of today's cameras use semi-silvered mirrors or prisms to split the light entering the viewfinder in order to calculate exposure and focusing distance. PL (Linear Polarising) filters can sometimes interact with these items to give unpredictable exposure or focusing. So we recommend that you choose a PL-CIR filter unless you have a manual focus camera which has no beam splitter.

A revolutionary 'hybrid' design which combines the effect of two different filters in one ring. This filter eliminates ultraviolet rays to remove haze from outdoor shots as well as polarising the light to remove reflections, and increase color saturation, without affecting the overall color balance. Fitted in a slim rotating 5mm ring, it will be invaluable to landscape and other photographers who need avoid vignetting with wide angle lenses.

In conditions of extreme light intensity, such as sunshine on snowy mountains or on the beach, or when using a camcorder, ND (Neutral Density) filters are recommended as essential.

Neutral Density filters are often ignored by photographers, but they have several uses and offer the possibility to achieve otherwise unachievable results. ND filters appear grey and reduce the amount of light reaching the film, they have no affect on color balance.

They have four main uses:

1. To enable slow shutter speeds to be used, especially with fast films, to record movement in subjects such as waterfalls, clouds, cars, seas etc.
2. To decrease depth of field by allowing wider apertures to be used, which helps separate subjects from their background.
3. To decrease the effective ISO of high speed film (ie: above ISO400) and allow it to be used outdoors in blight situations.

To allow cine and video cameras (which have fixed shutter speeds) to film subjects such as snow, sand or other bright scenes which would normally cause over-exposure.

Available in +1, +2, +3 and +4 diopters for close-up photography. Depth-of-field is shallow so use as small an aperture as possible, CLOSE-UPs offer a world of new creativity.