Film de animatie
Filmul de animatie, este un gen de film realizat prin animarea personajelor sau obiectelor naturale prin filmarea fotograma cu fotograma.
Animatia este procedeul complex prin care se reali 949o146j zeaza efectul de miscare. Succesiunea de imagini ce reprezinta descompunerea miscarii se realizeaza în atâtea faze câte sunt necesare ca dupa filmarea fotograma cu fotograma sa redea miscarea dorita. Odata cu aceasta descompunere a miscarii, se urmareste ca ea prin proiectie sa redea si o interpretare artistica, dorita de realizator. În functie de dorinta realizatorului ca tehnica de animatie se poate folosii tehnici si procedee diferite: desen, cartoane decupate, papusi, ecranul cu ace, gravura, obiecte, pictura, plastilina, fluorescenta, computer.
Mai exista un gen numit film de animatie combinat cu filmari de personaje reale , un gen de film în care imaginea filmata separat cu personaje reale este combinata cu imaginea obtinuta prin animatie. Acest gen de film are un farmec deosebit la proiectie.
Scurt istoric al filmului de animatie
Filmul cu desene animate, filmul care a fascinat si fascineaza universul copilariei, are o istorie mai lunga decât filmul cu imagini reale din mediul înconjurator cu oameni sau animale.
La început de secol al XIX-lea, prin anul , profesorul belgian Jeseph Plateau care studia stabilirea limitei de rezistenta a retinei ochiului la lumina solara face o descoperire. Constata ca uitându-se la lumina soarelui un timp (25 de secunde în experienta sa), imaginea soarelui mai persista în retina un timp oarecare, dupa ce nu se mai uita. Experienta sa care pune în evidenta remanenta retiniana este foarte importanta mai târziu pentru cinematograf. În baza acestui experiment construieste un aparat pentru a însela vederea, pe care l-a numit fenakistoscop în anul .
Principiul de functionare al fenakistoscopului se baza pe realizarea unor desene care reprezentau o imagine în miscare descompusa într-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor rapida, astfel ca ochiul sa asocieze imaginile vazute sub forma de miscare.
Urmeaza apoi crearea unor aparate diferite ca denumire bazate pe acelasi principiu, dar care toate foloseau desene care reprezentau o imagine în miscare descompusa în imagini fixe. Apogeul, daca se poate spune asa, îl atinge francezul Emile Reynaud în anul 1888, care realizeaza ceace se numea teatrul optic, unde desenele reprezentând faze ale miscarii unor pesonaje desenate care exprimau scurte povestioare, sunt facute pe o banda transparenta cu perforatii. Proiectia se facea cu ajutorul unei lanterne magice ca sursa de lumina, iar transportul sacadat care asigura proiectia cadru cu cadru pentru scurt timp era facuta cu ajutorul unei rame cu dinti (grifa).
Afis Homo sapiens (1960)
Deci putem spune ca filmul de animatie a anticipat filmul cu imagini reale din mediul înconjurator si cel cu personaje (oameni sau animale).
Animatia româneasca
si în istoria filmului românesc ca si în a altor cinematografii, a existat o preocupare deosebita pentru filmele de animatie.
În anul 1920, caricaturistul Aurel Petrescu realizeaza primul desen animat românesc, numit "Pacala în Luna". Acesta nu s-a pastrat însa. Cel mai vechi film românesc de animatie care a ajuns pâna la noi este cel creat în de catre Marin Iorda: "Haplea".
De-a lungul istoriei filmului românesc s-au mai remarcat si altii, dar cel care aduce renume mondial animatiei românesti este Ion Popescu-Gopo, parintele Omuletului. Omuletul care prin Scurta istorie obtinea în la Festivalul Filmului de la Cannes "Marele Premiu", Palme d'Or. El, Gopo, este deschizatotul de drum pentru împatimitii realizatori de filme de animatie, care a determinat autoritatile sa înfiinteze în anul studioul specializat "Animafilm".
Adus de la "https://ro.wikipedia.org/wiki/Film_de_anima%C5%A3ie"
|
