La Notte
Michelangelo Antonioni
Michelangelo Antonioni (nascut la Ferrara, la 29 septembrie 1912) este „unul dintre cei mai mari novatori ai limbajului cinematografic principalul fondator ai filmului modern” (René Prédal). Fara studii superioare de specialitate, laureat in economie si comert, la inceput este critic de film si ziarist, publicand la „Corriere padano”, „Cinema” (seria veche) si „Bianco e nero”, una dintre cele mai valoroase reviste de teoria, critica si istoria artei cinematografice din lume. Stabilindu-se la Roma, isi continua activitatea de critic de film si ziarist. Debuteaza in cinematografie ca colaborator al lui Roberto Rossellini (cel mai important reprezentant al „neorealismului italian”), la filmul Un pilota ritorna (S-a intors un pilot), 1942. Intre 1943 si 1950, intorcandu-se in Italia, realizeaza mai multe filme documentare, inegale ca valoare, dar din care se desprind primele trasaturi ale poeticii sale: adecvarea perfecta intre personaj si peisaj, sentimentul singuratatii, al culpabilitatii, si lipsa solutiilor de viata pentru personajele sale. In 1950 debuteaza cu un lungmetraj de fictiune, Cronaca di un amore / Cronica unei iubiri, prin care isi arata interesul pentru literatura interbelica si pentru neorealism, film din care se desprind si alte patru trasaturi ale poeticii sale: constructia fals politista, structura antidramatica, pasiunile violente si sentimentul culpabilitatii. Urmeaza trilogia culpabilitatii, a solitudinii si a incomunicabilitatii (L’Avventura / Aventura, 1960, Premiul special al juriului, Cannes; La notte / Noaptea, 1961, Ursul de aur, Berlin; si L’ Eclisse / Eclipsa, 1962, Premiul special al juriului, Cannes), apogeul creatiei sale, capodopera stralucita prin rigoare componistica si ritmica, prin ambiguitate si sugestie, ce defineste poetica regizorului prin optica tragica, prin sugerarea cauzelor esecului, prin antitraditionalism, prin accentul pus nu pe poveste, ci pe gandire, nu pe personaje, ci pe fluxul constiintei, nu pe descrierea aparatului psihic. In ziua de 19 decembrie 1985, un consiliu al medicilor constata ca Michelangelo Antonioni a suferit un grav accident vascular, urmarea fiind afazia si paralizia ci pe analizarea mecanismului psihic. Dupa 10 ani de eforturi titaniene revine pe platourile de filmare. Stilul lui Michelangelo Antonioni a fost de la bun inceput asociat cu inovatia. Mare parte din impresia de realism a filmelor italianului este data de montajul simplu, fara vreun grad de spectaculozitate, treceri simple de la secventa la secventa, uneori dandu-ne impresia ca filmul nici nu a trecut prin cabina de editare. La notte, viziunea lui Michelangelo Antonioni asupra societatii avea sa surprinda o decadenta mult mai bine reliefata, precum si doua personaje centrale mult mai bine conturate decat cele de aici. Marcello Mastroianni si Jeanne Moreau evolueaza in aceasta pelicula neorealista.Acesta este unul dintre filmele care pastreaza cel mai bine suflul neorealismului italian. Povestea urmareste ultima zi de relatie a unui cuplu format dintr-un scriitor celebru, Giovanni Pontano (Marcello Mastroianni) si o femeie matura si foarte frumoasa, Lidia (Jeanne Moreau), care isi da seama ca nu mai simte nimic pentru barbatul langa care si-a trait ultimii ani din viata. Scenariul avanseaza cu pasi foarte mici si are grija sa construiasca detaliat cele doua personaje principale. Ziua incepe cu o vizita pe care cuplul i-o face unui prieten aflat pe moarte, urmata apoi de cateva evenimente pe care cei doi le petrece separat unul de altul. Giovanni este acostat de o femeie dornica de trupul unui barbat, dar care este imediat linistita de personalul medical, iar apoi pleaca la festivitatea de lansare a ultimei sale carti. In tot acest timp, Lidia se plimba prin Milano fara o tinta anume, pare ca incearca sa se regaseasca pe sine dupa ce toata ziua nu a fost in apele sale. Seara cei doi se reintalnesc si merg impreuna la un spectacol de cabaret, iar apoi la petrecerea privata organizata de un mare industrias, acolo unde Giovanni se simte foarte atras de una dintre fiicele miliardarului, Valentina (Monica Vitti) . Felul in care Michelangelo Antonioni vede inalta societate italiana este dispretuitor, desi este una dintre acele petreceri unde sunt invitati doar oameni de vaza, iar opulenta este la ea acasa, Antonioni nu vrea sa scoata in evidenta aceste detalii, ci se axeaza pe trairile interioare ale personajelor si are grija sa puna in evidenta mecanismele invizibile din interiorul relatiilor amoroase.
Filmul incepe cu o perspectiva aeriana asupra orasului unde putem observa cladiri moderne si inalte…turnuri.Pentru a evidentia agitatia orasului la plecarea celor doi de la spital putem observa ca aglomeratia traficului din acele timpuri poate fi comparata chiar cu cea din zilele noastre.Agitatia este iarasi evidentiata in plimbarea Lidiei de multimea de oameni, de cei care alearga prin inghesuiala ca sa prinda in statie un mijloc de transport. Putem observa in acest film si alte mijloace de transport…transportul in comun prin prezenta tramvaiului, transportul aerian prin avioanele care survoleaza cerul in scene repetate, si ca o reprezentare a mijlocului de transport care nu polueaza apare bicicleta. Cele mai reprezentative scene pentru prezentarea orasului sunt cele care alcatuiesc plimbarea Lidiei..Aici putem observa spatii interstitiale sau reziduale care sunt in contrast cu lumea in care traia ea cu Pontano in care primeaza locuintele moderne, cu balcoane largi si frumoase cu locuitori civilizati.Una dintre scene este cea in care Lidia intra intr-o casa veche,cu fatade degradate in care se observa prezenta saraciei.Scena este accentuata de fetita care plange,de ceasul vechi care acum isi avea locul pe jos in praf si de momentul in care Lidia darama cu usurinta bucati din tencuiala cladirii.
Aceasta ajunge acasa dar hotaraste sa-si continue drumul in care noi putem observa iarasi cladirile inalte si strazile din piatra cubica. Drumul acesteia ajunge la un moment la un vechi camp Sesto San Giovanni…Putem observa aici iarasi spatii reziduale…un loc asemanator unui ghetou…la marginea orasului unde primeaza saracia , cladiri degradate si parasite , observam barbati care dadeau lupte cu tot cu spectatori in spatiul public la care Lidia ajunge sa asiste,copii plini de curiozitate care asistau la aruncarea in aer a unor artificii. In aceste spatii liminale si interstitiale cetatenii tot mai putin integrati prin educatie si munca si-au format identitati explozive si conflictuale.Observam diferenta de civilizatie, felul in care oameni din acest loc sunt imbracati fata de cei din lumea din care fac parte cei doi protagonisti ai filmului, proasta educatie a acelor barbati care stau pe margine si privesc la lupta dintre cei doi in acel teren plin de praf, femeile care stau la masa langa o linie de cale ferata unde sad necontenit mizerii si gunoaie aruncate de catre oamenii care locuiesc acolo. Dupa aceasta plimbare intr-o alta civilizatie aceasta se intoarce acasa impreuna cu sotul ei urmand a iesii in oras la un spectacol de cabaret apoi la o petrecere private in casa unui mare industrias ale acelor timpuri. Aici clar e face diferenta intre cele doua civilizatii…una saraca si una bogata,una cu un anumit grad de cultura si una cu un grad de cultura scazut,diferenta dintre spatiile sarace cu case degradate si gunoaie la orice pas si o casa moderna cu curte mare amenajata cu spatii verzi si luxul reprezentat de piscina. Tot aici sunt prezentate si defectele unei lumi moderne…astfel Pontano flirteaza cu fata miliardarului si se saruta cu aceasta nestiind ca o face exact sub ochii sotiei.La ceva timp si Lidia pleaca cu unul dintre invitati pentru putin timp insa nu greseste fata de sotul ei cu nimic ci doar se binedispune pe ea parand ca o insoteste in permanenta sentimentul de plictiseala la acea petrecere. La sfarsitul petrecerii si dupa plimbarea in care ea isi analizaze sentimentele si trairile Lidia se hotaraste sa-i spuna sotului ei ca si-a dat seama ca nu il mai iubeste…ca prezenta ei inca langa el se datoreaza milei si nu a sentimentului de iubire.Acesta face o comparatie intre prietenul lor comun care murise intre timp in acea noapte si sotul ei…ea realizase ca sotul ei nu i-a acordat atentia pe care ea si-ar fi dorit-o pe parcursul casniciei ci intotdeauna el vorbea numai despre el si isi dedica timpul numai carierei de scriitor.In acel moment realieaza si el ca statul de scriitor nu i-a adus exact tot ce-si dorea,ca era caracterizat de egoism si stia numai sa primeasca si sa nu daruiasca nimic in schimb persoanei pe care o iubea.Dezvaluirea care i-o facuse sotia sa l-a facut sa-si dea seama ca statul de scriitor cunoscut il transformase intr-un om care nu stia sa daruiasca din timpul lui si aceasta experienta pare ca urmeaza sa-l transforme pe acesta si sa-si imparta altfel prioritatile.
Acest film prezinta discrepantele intre spatiile unei lumi bogate si a uneia sarace,intre culturile celor doua lumi si starile prin care trec protagonistii in inalta societate italiana punand evidenta pe trairile interioare prin care trec acestia …
La Notte
Michelangelo Antonioni
|
