 |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||
IMPACTUL SEXUALITĂŢII EXPLICITE ÎN MEDIA
RICHARD JACKSON HARRIS
Universitatea de Stat Kansas
Aspectele sexuale se afla la baza celor mai mari probleme sociale în întreaga lume. De exemplu, la vârsta de 20 de ani, 70% din fetele si 80% din baietii din Statele Unite au întretinut relatii sexuale si unul din sapte dintre acestia au contractat o boala cu transmitere sexuala, unii ciar SIDA (Greenberg, Brown, & Buerkel-Rothfuss, 1993). Statele Unite se confrunta cu cea mai mare rata de sarcini în rândul adolescentelor din lumea industrializata si este singura natie în care aceasta rata se afla înca în crestere (Bigler, 1989; Jones s.a., 1985); actualmente 25% din sarcini apar la mame cu vârsta sub 20 de ani (Greenberg s.a., 1993).
De unde provin informatiile despre aspectele medicale si valorile în sexualitate? Una dintre principalele surse de imagini si informatii cu privire la sex este media, în special televiziunea, filme si casete video, reviste si versurile cântecelor (Dorr & Kunkel, 1990; Fabes & Strouse, 1984, 1987; Strouse & Fabel, 1985; Wartella, Heintz, Aidman, & Mazzarella, 1990). Referinte cu tenta sexuala se gasesc în mod frecvent în retelele de televiziune, cu imagini mai explicite în filmele marcate cu R (filme pentru adulti), videoclipuri muzicale, si magazine cu articole sexuale. De multe ori sexualitatea este combinata cu violenta, precum în asa numitele filme slasher[1] extrem de populare în rândul adudientei adolescentine. Tot ce se încadreaza între cele mai mici aluzii si casetele video explicite contribuie la realitatea perceputa a oamenilor cu privire la ce înseamna sexul. Spre deosebire de alte surse de informare, media dvine din ce în ce mai importanta (Darling & Hicks, 1982; Greenberg s.a., 1993). Care sunt efectele consumului de media cu orientare sexuala? Acest capitol se focuseaza asupra acestora. Începem prin examinarea naturii sexuale în media, luând înm considerare studiile de analiza a continutului. Apoi, marea parte a capitolului examineaza cercetarile cu privire la efectele consumlui de sex media, cu accent asupara violentei sexuale. În final, vom vom trece pe scurt în revista ciudatele stiintifico-politico animale, comisiile de pornografie din Statele Unite.
NATURA SEXUALĂ ÎN MEDIA
Aspecte de definire
De fiecare data când vorbim despre sex în media, trebuie sa clarificam faptul ca examinam. Exista o clasa aparte de media (cel putin în Statele Unite) etichetata în mod explicit "erotica", "pornografica" sau "explicita sexual". Aceste materiale sunt de obicei comercializate separat de media nesexuala &# 414l1113e 351;i sunt într-un oarecare mod restrictionate copiilor, desi gradul de restrictionare existent sau care ar trebui sa existe ramâne o problema controversata. Aceste materiale sunt în general produse doar în scopuri sexuale si sunt considerate a fi fara merit literar sau artistic. O posibila exceptie este relativ îmblânzita revista Playboy, care, practic singura revista sexuala, are si o oarecare respctabilitate literara recunoscuta. De asemenea, exista si o serie de materiale serioase educationale cum ar fi manualele sexuale ca The Joy of Sex (Bucuria Sexului).
În 1986 Comisia Meese (Raport Final, 1986) a identificat cinci clase de ceea ce ea umea pornografie.
Deoarece nu toata lumea ar fi deacord ca toate aceste materiale sunt "pornografice", si si pentru ca termenul pornografic are o încarcatura mare dar este imprecis din punct de vedere stiintific, ne vom referi în general la aceste materiale ca fiind "explicite sexual" mai mult decât "pornografice."
În mod clar, sexul apare în media si prin intermediul altor materiale mai putin explicite sexual. De exemplu, apare des în publicitate, în special pentru produse ca parfumuri, apa de colonie si lotiuni dupa ras, dar si pentru cauciucuri, automobile si chiuvete de bucatarie. Sexul în media nu este limitat la imagini explicite de relatie sexuala sau nuditate ci mai degraba poate include orice reprezentare ce arata sau implica comportamente, interes sau motivatie sexuala. Oricum, accentul acestui capitol cade în special pe materialele explicite sexual.
Istoria sexului în media
Temele sexuale în fictiune au fost prezente odata cu aparitia fictiunii în sine. Comediile grecesti antice aveau de multe ori încarcatura sexuala ca si continut, cum ar fi Lysistrata al lui Aristofane, o comedie anti-razboi despre femei care refuza sa întretina relatii sexuale cu sotii lor pentru a-i forta sa nu se mai lupte în razboaie. Literatura clasica cum ar fi Povestile Canterbury ale lui Chaucer sau Îmblânzirea Scorpiei a lui Shakespeare ce sunt pline de fraze sexuale cu dublu înteles si teme sexuale, o parte din acestea fiind astazi pierdute datorita limbii arhaice si a aurei "clasice" din jurul acestor lucrari. Dealungul istoriei, pendulul s-a pendulat înapoi si înainte în termeni de câta expresie explicita sexual este tolarata în literatura.
Odata cu media electronica, standardele au fost de obicei mai conservatoare pentru radio si televiziune decât pentru tiparitura, deoarece este mai usor sa pastrezi media tiparita orientata sexual dparte de copii decât radioul sau televiziunea. Odata cu extindera televiziunii prin cablu si a tehnologiei casetei video, aparut un fel de dublu standard, cu o permisivitate mai mare pentru casete video si canale de televiziune premium, cum ar fi Playboy, Tuxxedo si American Exxxtasy decât pentru retelele de televiziune, pe motiv ca televiziunea premium si filmle închiriate sunt "invitate" în locuinta, pe când televiziunea apare neinvtata oriunde exista un televizor.
Sex media astazi
Analiza de continut (Fernandez-Collado, Greenberg, Korzenny, & Atkin, 1978; Greenberg s.a., 1993; Greenberg & D'Alessilo, 1985; Lowry & Towles, 1989; Sprafkin & Silverman, 1981) arata ca, desi sexul în cadrul retelei de televiziune nu este explicit, aluziile sunt numeroase, aparând de obicei într-un context umoristic. Referintele catre sexul pre si extra marital sunt cu mult mai numeroase decât referintele catre sexul între cei doi soti, ajungând la 24:1 pentru relatii între parteneri necasatoriti versus parteneri casatoriti în filmele seriale (Lowry & Towels, 1989) sau 32:1 în filmele pntru adulti cu adolescenti (Greenberg s.a., 1993)! Desi mai multe referinte apar în general în serialele de zi decât în cele de mare audienta, programele de seara contin mai multe referiri catre întretinerea de relatii sexuale si devianta sexuala (Greenberg, Abelman, & Neuendorf, 1981). Într-un alt studiu, nuditatea a aparut în toate cele 30 de filme pentru adulti cu adolescenti, unde nuditatea feminina (în special sânii) o întrece cu mult pe cea masculina cu o rata de 4:1. Filmele pentru adulti si revistele sexuale contin în mod considerabil mai mult sex decât televiziunea (Greenberg s.a., 1993).
Sexul în media este o zona în care putem accepta o serie de limite asupra libertatii de comunicare. Diferentele mari de opinie încearca sa stabileasca care ar trebui sa fie aceste limite. Unii argumenteza ca "Home Improvement" sau "Northern Exposure" ar trebui sa detina permisiunea de a arata nuditate frontala sau prostituate minore în lanturi, desi este mai mult decât posibil ca producatorii sa nu tina cont de aceste lucruri. O problema importanta aflata în discutie este vârsta spectatorululi sau a cititorului. Exista o grija mai mare privind efectele sexualitatii în media asupra copiilor decât asupra persoanelor adulte. Chiar si cea mai liberala persoana nu si-ar dori ca fiul sau fiica sa în vârsta de 6 ani sa citeasca Hustler, iar o persoana foarte conservatoare va fi mult mai putin alarmata de ideea unui adult care vizioneaza filme explicite sexual decât de cea în care un copil priveste astfel de filme.
Materialele explicite sexual au fost create în mod traditional de catre barbati si pentru barbati. Astfel, acestia au o orientare hipermasculinizata si macho. Desi toate tipurile de relatii sexuale sun aratate, se pune putin accent pe preludiu, postludiu, îmbratisari sau tandret în general. Femeile sunt vazute ca extrem de dornice si participante la sex, de multe ori cu o euforie isterica. Exista putin interes pentru consecintele sexului sau pentru matricea relationala în cadrul careia majoritatea adultilor îl gasesc. Recent s-a înregistrat o crestere a materialelor sexuale ce pun un accent mai mare pe relationare, comportamente pre si post coitale, iar punctul de vedere al femeii s-a dezvoltat în specialpentru a fi vândut femeilor. Totusi, aceste materiale reprezinta o parte minuscula din cele 5 bilioane de dolari din întreaga lume (Day & Bloom, 1988; Hedbiditch & Anning, 1988; Weaver, 1991). Desi barbatii sunt mult mai activi în cautarea si utilizarea materalelor sexuale dcât femeile, acest lucru nu poate fi pus pe seama interesul masculin intrinsec; în schimb poate reflecta înclinatia extrema a industriei pornografice catre perspectiva masculina traditionala.
Media ofera în mod cert surse pentru informatii cu privire la sex, informatii pe care le utlizam pentru a ne construi propia realitate asupra a ceea ce înseamna sexualitatea si comportamentul sexual. Pentru o mai buna întelegere a acestei realitati si a consecintelor acesteia, acum vom examina o serie de efecte ale vizionarii sexului în media. Cum ne schimbam dupa expunerea la astefl de materiale?
EFECTE ALE VIZIONĂRII SEXULUI ÎN MEDIA
Oricât de mult si-ar dori unele peroane sa nu fie asa, sexul se vinde, chiar si cel explicit. Media orientata sexual de toate tipurile sunt foarte profitabile, iar acest lucru este valabil petru toate tipurile de media. Oricum, cest efect economic nu se afla în atentia acestei carti; ne întoarcem acum spre efectele psihologice variate (vezi Lyons, Anderson, & Larson, în presa, pentru o trecre în revista mai atenta a literaturii cu privire la efectele vizionarii sexului în media).
Exitarea
Un efect direct al sexului în media este excitarea sexuala, impulsul care energizeaza sau intensifica comportamentul sexual. Media orientata sexual, în special filmele si revistele explicite, au tendinta de a excita persoanele din punct de vedere sexual, atât în termeni de autostabilire a nivelului de excitatie cât si masuri de excitatie fiziologica cu ar fi erectiile spontane (Eccles, Marshall, & Barbaree, 1988; Malamuth & Check, 1980a; Schaefer & Colgan, 1977), schimbari vaginale (Sintchak & Geer, 1975) si termografie (Abramson, Perry, Seeley, Seeley, & Rothblatt,1981). Violenta sexuala este excitanta în special în rândul violatorilor si mai putin în rândul persoanelor normale, cu exceptia când victima este excitata de viol. Aceste descoperiri sunt discutate mai în detaliu ulterior.
Excitarea sexuala prin stimuli care nu auacest rezultat în mod normal poate fi învatata prin conditionarea clasica. De exemplu, Rachman (1966) si Rachman si Hodgson (1968) au utilizat conditionarea clasica pe barbati heterosexuali pentru a fi excitati de cizmele femeiesti prin cuplarea cizmelor cu fotografii nud, aratând un model prin care poate fi învatat fetisismul. Mai general, acest lucru poate fi luat în considrare pentru explicarea diferentelor individuale mari a excitatiei ca raspuns la stimuli specifici. Prin experientele diferite, cu totii am fost conditionati sa fim "stârniti" de stimului diferiti.
Contrar asteptarilor, gradul de excitatie nu este în mod necesar corelat gradului de explicitate al media. Câteodata o persoana poate fi mai excitata de o poveste sexuala mai putin explicita decât de una mai explicita (ex. Bancroft & Mathews, 1971). Cenzurarea unei scene sexuale poate face un film mai excitant, pentru ca spectatorii pot sa aduca propria completare. Excitarea sexuala este foarte individualizata. Când persoanelor li se permite sa foloseasca propria imaginatie pentru a construi finalul unei scene romantic, este mai probabil ca acestia sa construiasca o realitate mult mai excitanta pentru ei personal decât daca privesc ideea altcuiva despre ce este excitant. Astfel, exista o oarecare validitate a vechiului truism conform caruia organul sexual este în primul rând creierul.
Atitudini si valori
Unele aspecte. O clasa larga de efecte a media sexuala au sunt legate de efectele asupra atitudinilor si valoroilor. O ingrijorare frecventa este desensibilizarea anumitor expresii a sexualitatii ce pot fi considerate de cineva ca fiind "nepotrivite." De exemplu, parintii pot fi îngrijorati ca anumite filme comice (sitcoms) ce înfatiseaza adolescenti ce considera ca sunt activi din punct de vedere sexual pot contrazice si slabi valorile familiale ce contravin sexului premarital. Femeile pot fi îngrijorate ca revistele auto ce vând piese auto prin înfatisarea unei femei în bikini care este batjocorita de un imens amortizor poate desensibiliza cititorii cu privire la violenta asupra femeii.
Uneori media poate schimba valorile si atitudinea personale, mai degraba decât desensibilizarea sau întarirea acestora. Este posibil ca fetele adolescente care vad cum fiica lui Roseanne se gândeste la întretinerea de relatii sexuale cu prietenul ei sa ajunga sa adopte aceste valori. Acest lucru este mai posibil sa se întâmple daca personajele TV ce denota aceste valori sunt personaje respectate cu care spectatorii se identifica. Promiscuitatea sexuala a unui personaj prostituata are mai putine sanse sa influenteze valorile unui spectator decât promiscuitatea unei sotii si mame din mediul suburban. Acest tip de îngrijorare este reflectat , de exemplu, în critica fostului vice-presedinte Dan Quayle adusa personajului de femeie adulta singura din serialul de comedie (sitcom) Murphy Brown ca fiind un model prost deoarece a avut un copil (si probabil a întretinut relatii sexuale) în afara casatoriei.
O alta grija cu privire la efectele asupra valorilor si atitudinilor este ca media cu orientari sexuale poate încuraja persoanele sa nu ia problemele sexuale atât de în serios pe cât ar rebui. Când o revista de sex are un banda desenata periodica numita "Chester molestatorul" în care apare un copil molestator, multi argumenteaza ca aceasta reprezinta un tratament slab si nepotrivit al unui subiect extrem de serios. Un articol adresat baietilor adolescenti dintr-o revista de sex avea titlul "Sex de calitate cu fete retardate"; de asemenea, acest articol a fost aspru criticat. Desi putini probabil ar spune ca sexul nu ar trebui niciodata sa fie comic, exista subiecte sexuale considerate amuzante de multe persoane, cum ar fi cele ce implica copii sau violenta, subiecte ce nu ar trebui tratate cu superficialitate.
De o îngrijorare particulara este atitudinea fata de femei. Una dintre marile critici aduse sexualitatii în media este faptul ca aceasta are o atitudine anti-femeie în sens ideologic. De obicei femeile, nu barbatii, reprezinta obiectele de joaca sau victimele sexului opus. Desi aceasta grija cuprinde întreaga gama de continut sexual în media, nivelele ei cresc când vine vorba de violenta sexuala. Ce vor gândi baietii adolescenti, care învata prima oara ceva despre sex despre ceea ce vor femeile, când vad imaginea unui picamar introdus în vaginul unei femei ca fotografie de deschidere a unei povesti intitulate "Cum sa vindecam frigiditatea?". Când revista Hustler arata o serie de fotografii ce înfatiseaza cum un viol în gasca se transforma într-o orgie, aratând cum femeia pare excitata de asalt, ce se învata despre femei si reactiile lor la sexul fortat? Cercetarile cu privire la aceste întrebari vor fi dicutate ulterior.
În final, cu privire la valori si atitudini, oamenii se plâng câteodata ca sexualitatea în media, în special varietatile mai explicite, înlaura ceva din misterul si aura a ceea ce este o activitatea foarte misterioasa, aproape sacra. Acest argument are la baza ideea ca sexul este ceva foarte intim, cu atât mai plin de înteles si mai placut cu cât nu este facut public. Acest lucru este greu de articulat, si mai greu de contraargumentat sau testat în mod empiric, dar este un lucru des exprimat.
Dovezi ale cercetarilor. Mai multe studii au aratat efectele asupra atitudinilor si valorilor legate de sex ca rezultat al expunerii la materiale explicite sexual neviolente. Dupa vizionarea de poze si filme cu nuduri frumoase de femei angajate în activitati sexuale, subiectii barbati au relatat ca partnerele lor sunt mai putin dotate din punct de vedere fizic, desi satisfactia sexuala a ramas neschimbata (Weaver, Masland, & Zillmann, 1984). Într-un alt studiu barbatii au spus ca îsi iubesc partenerele mai putin dupa ce au vizionat filme cu continut sexual explicit cu modele foarte atractive (Kenrick, Gutierres, & Goldberg, 1989). Barbatii care tocmai vizionasera un material video explicit din punct de vedere sexual au reactionat mult mai sexual în termeni de comportament la un intervievator femeie decât cei care au vizionat un film de control, desi acest rezultat a fost înregistrat doar la barbatii cu scheme de gen traditionale (McKenzie-Mohr & Zanna, 1990). Toate aceste studii au aratat schimbari semnificative de atitudine dupa o expunere foarte limitata la media cu continut sexual.
Folosind o paradigma în care participantilor li se aratau saptamânal filme, urmând sa fie testati dupa 1-3 saptamâni , Zillmann si Bryant (1982, 1984) au descoperit ca participantii care au vizionat filmele au supraestimat popularitatea unor practici sexuale cum ar fi felatia, cunilingus-ul, penetrarea anala, sadomasochismul si bestialitatea, în comparatie cu perceptiile unui grup de control care a vizionat filme fara continut sexual. Acest lucru poate reflecta euristica cognitiva a disponibilitatii, prin care stabilim frecventa si incidenta anumitor activitati în functie de usurinta cu care putem genera exemple (Taylor, 1982; Tversky & Kahneman, 1973, 1974). Instantele recente din media, conduc astfel la o supraestimare a acestor frecvente în lumea reala si la o estimare în favoarea acestora decât în favoarea realitatii.
Utilizând aceeasi metodologie ca cea a lui Zillmann si Bryant (1982, 1984),l Zillmann si Bryant (1988a, 1988b) au descoperit aceleasi efecte a acestui tip de media asupra atitudinilor cu privire la oameni reali. Respondentii care au vizionat filmele explicite au reportat, relativ la un grup de control, mai putina satisfactie fata de afectiunea, aspectul fizic, curiozitatea sexuala si performanta sexuala a partenerilor lor. De asemenea acestia au considerat sexul fara implicatii emotionale ca fiind mai important decât cei din grupul de control. Au raportat de asemenea o acceptare mai mare a relatiilor sexuale premaritale si extramaritale si o evaluare mai slaba a casatoriei si a monogamiei. De asemenea, au raportat o dorinta mai scazuta de a avea copii si o acceptare mai mare a dominatiei masculine si a supunerii feminine. Rezultatele nu au aratat diferente semnificative între barbati si femei sau între studenti si elevi.
Mediul poate face o diferenta. Subiectilor testati de Dermer si Pyszczynski (1978) li s-au spus sa se gândeasca la partenerii lor înainte de a citi câteva pasaje explicite despre fantezia unei femei. Ulterior acestia au relatat ca partenrii lor sunt mult mai atragatori sexual. Aceasta diferenta fata de rzultatele obtinute de Zillmann si Bryant poate fi datorata procedurilor specifice de studiu, în special a materialelor folosite sau a diferentelor psihologice în reactia la materiale tiparite versus materiale video. Descrieri nepictoriale a sexului prin cuvinte prin mediul scris (ex., coloana cu sfaturi din revista Penthouse) sau prin relativ noul "sex prin telefon" poate duce la fantazarea despre propriul partener, în timp ce sexul fotografic poate încuraja comparatii nefavorabile cu acea persoana.
Chatarsis-ul
Un alt efect pretins al media sexuala este chatarsis-ul, acea eliberare emotionala atât de importanta în modelele psihodinamice ale personalitatii. (ex. Freud). Aplicat sexului, argumentul chatarsis-ului sustine ca consumul de media sexuala vine în întâmpinarea dorintelor sexuale prin practicarea scenelor din filme sau reviste (probabil în conjunctie cu masturbarea) ca un fel de substitut imperfect al realitatii. Un argument al chatarsis-ului este deseori folosit de libertini pentru sustinerea cererii de slabire a restrictiilor accesului la materiale explicite sexual (ex., Kutchinsky, 1973, 1985). Sprijinul oferit de cercetare chatarsis-ului ca funcsie de vizionare a media sexuala este scazut daca nu chiar inexistent. (Raport final, 1986).
Efecte comportamentale
La fel ca si în teoria cultivarii (Gerbner, Gross, Signiorelli, & Morgan, 1986; Signiorelli & Morgan, 1990), persoanele care vizioneaza mai multa media cu orientari sexuale fac estimari de frecventa mai mare a multor comportamente sexuale (Greenberg s.a., 1993). Dincolo de aceasta, care sunt efectele asupra comportamentului în sine?
Învatarea de noi comportamente. Uneori media sexuala poate învata noi comportamente. Ca parte de terapie sexuala, un cuplu poate cumpara un manual de sex pentru a învata noi pozitii sexuale sau noi comportamente pe care nu le-au încercat anterior. Comportamentele noi nu sunt totusi de fiecare data benigne. Un numar al revistei Penthouse continea o serie de fotografii a unei femei asiatice legata cu sfoara groasa, spânzurata de copaci si sectionata în bucati. Doua luni mai târziu o fata de 8 ani de nationalitate chineza a fost rapita, violata, omorâta si lasata spânzurata de un copac în Chapel Hill, Carolina de Nord (New York Times, 2/4/85, citat în Raport Fianl, 1986, pag. 208). Bineînteles, astfel de exemple nu sunt banale, iar demonstrarea unei relatii cauzale în astfel de cazuri este dificila, însa juxapunerea este deranjanta.
Unele dintre cele mai crude materiale înfatiseaza o violenta sexuala extrema ce poate fi copiata de catre un spectator. Acestea includ imagini foarte violente si ofensatoare, incluzând femei aparent omorâte (filmele "snuff") prin torturarea lor cu unelte puternice sau chiar imagini trucate ce arata penetrarea sexuala a orbitelor oculare dupa moarte ("penetrarea craniului"). Din motive etice evidente, este dificila studierea stiintifica a utilizarii si efectelor acestor materiale extreme.
Dezinhibarea. Materialele erotice pot deasemenea sa dezinhibe comportamente învatate anterior, cum ar fi atunci când privitul la TV a tratamentului aplicat relatiilor sexuale premaritale dezinhiba inhibitia spectatorului de a se implica în astfel de relatii. Vizionarea unei scene de viol în care femeia este ilustrata ca placându-i sa fie asaltata poate dezinhiba unii barbati ce îsi constrângdorinta de a comite o astfel de crima. Acest lucru a fost cercetat separat iar rezultatele au aratat ca un numar de studenti (barbati) la facultate au raportat ca ar viola o persoana daca ar fi siguri ca nu vor fi prinsi (Chack, 1985; Malamuth, Haber, & Feshbach, 1980).
Infractiunile sexuale. O grija deosebita privind efectul asupra comportamentului a vizionarii de materiale explicite sexual este posibilitatea existentei unei relatii a acesteia cu infractiunile sexuale. Au fost realizate multe studii cu privire la ratele infractiunilor cum ar fi violul, exhibitionismul si molestarea copiilor în relatie cu schimbarile de accesibilitate a materialelor sexual explicite. Într-o trecere în revista atenta a acestor studii, Court (1984; vezi de asemenea Bachy, 1976; Court, 1977, 1982) a argumentat faptul ca exista o corelatie între disponibilitarea materialelor sexual explicite si anumite infractiuni sexuale. Court a pretins ca studiile anterioare, în special studiul lui Kutchinsky (1973) care sustinea scaderea ratei infractiunilor sexuale raportate în Olanda dupa liberalizarea pornografiei din anii 1960, nu sunt cu adevarat valide datorita "amestecarii" infractiunii de viol cu alte acte neviolente cum ar fi expunerile indecente si sexul între homosexuali.
Majoritatea natiunilor vestice au trait o crestere atât a disponibilitatii media explicita sexual cât si a violurilor raportate în ultimii 20 de ani. Court a prezentat date din statele australiene Queensland si Australia de Sud care arata o crestere rapida a violurilor în Australia de Sud dar nu si în Queensland dupa ce legile pronografice au fost liberalizate în Australia de Sud la începutul anilor 1970. O scadere comparabila a violurilor a aparut temporar în Hawaii între anii 1974 si 1976 pe perioada în care media explicta sexual a fost restrictionata. Pentru un contraexemplu interesant vezi Abramson si Hayashi (1984) la discutiile despre viol si pornografie în Japonia.
Stabilirea cu fermitate a unei relatii între disponibilitatea media sexual explicita si frecventa violurilor este extrem de dificila, datorita numerosilor factori relevanti, inclusiv varietatile diferite de material sexual, schimbari în constiinta sociala de a raporta atacuri sexuale ti scimbarea normelor ce sanctioneaza astfel de comportamente. Unele dovezi (vezi Baron & Straus, 1985; Jaffee & Straus, 1986; Scott & Schwalm, 1985, toate citate în Raport final, 1986) sugereaza o corelatie între viol si circulatia revistelor sexuale, în special a celor care contin violenta sexuala. De exemplu, Baron ti Straus au gasit o corelatie de +0,64 pentru ratele violurilor si circulatia a opt reviste sexuale în 50 de state. Desi altii sustin faatul ca aceasta relatie nu a fost demonstrata, foarte putini (Kutchinsky, 1985) sprijina în prezent o explicatie catharhica conform careia materialele explicite sexual permit exprimarea deschisa a dorintelor sexuale si astfel rata infractiunilor sexuale scade.
Tonalitatea dominanta
Efectele media sexuale nu sunt datorate în totalitate naturii materialului în sine. Acestea tin si de contextul materialului în sine cât si de contextul în care persoana îl vede (Eyesenk & Nias, 1978). Aceasta colectie diversa de variabile este numita "tonalitatea dominanta." Natura acestei tonalitati dominante poate face o diferenta imensa în experienta consumului de media sexual explicita.
Una din variabilele relevante a tonalitatii dominante este gradul de voiciune sau seriozitate a materialului. Chiar si o topica extrem de explicita si potential controversata poate sa nu fie contrversata daca este prezentata serios. De exemplu, un documentar despre viol sau un film de televiziune cu privire la incest pot fi considerate perfect acceptabile, în timp ce o comedie cu mult mai putin explicita pe une din aceste teme poate fi foarte ofensatoare si considerata "prea sexuala." Care este grija reala în astfel de cazuri nu este sexul în sine ci tratara comica a acestuia. Filmele, cartile si revistele foate explicite sunt în mod curent si necontroversal utilizate în terapia sexuala pentru tratarea disfunctiilor sexuale generale si a criminalilor sexuali. Vezi Quinsey si Marshall (1983) pentru mai multe detalii.
Un al doile factor al tonalitatii dominante este valoarea si intentia artistica. Reactionam foarte diferit la un desen explicit sexual realizat de Picasso decât la unul din revista Hustler. Shakespeare, Chaucer, Cântecul lui Solomon din Biblie si manuale serioase de sexualitate cum ar fi Bucuria sexului sunt considerate ca având intentii didactice sau literare serioase si astfel sexul descris în acestea este considerat multmai acceptabil si chiar sanatos. O problema interesanta legata de acest subiect este cum sa raspunzi la ceva cu valoare artistica clara, dar scris într-un timp în care standardele erau foarte diferite de ceea ce sunt azi. De exemplu, ar trebui ca atentiile fortate ale lui Rhett Butler pentru Scarlet O'Hara din Pe aripile vântului sa fie vazute ca viol sau ca momentul romantic necontroversat care parea sa fie în 1939?
Relatia si integrarea sexului în intentia si schita generala a piesei este de asemenea parte a tonalitatii dominante. O scena sexuala, chiar si una usoara si neexplicita, poate fi ofensatoare daca pare a fi "introdusa" doar pentru a pipera povestea si fara a avea legatura cu aceasta. Ceva mult mai explicit poate fi acceptat mult mai bine daca este necesar si central subiectului. Scenele sexuale într-o poveste despre o prostituata pot mult mai putin gratioase decât scenele comparabile dintr-o poveste a unei femei cu putere executiva într-o firma. Sexul, bineînteles, nu este singurul factor gratuit în media; de exemplu, emisiunile si filmele de televiziune contemporane insereaza în mod curent curse auto si segmente de filme rock complet paralele subiectului.
Desi nu este factorul cel mai bun în prezicerea reactiilor la media sexuala, asa cum ar crede unii, gradul de explicitie a sexului este fara îndoiala un factor real. Sexul poate fi aratat explicit sau implicat prin aluzii. În cel de-al doilea sens, unele dintre cele mai sexuale emisiuni de televiziune sunt comediile de situatie (sitcomurile) cum ar fi vechea "Compania celor trei" ("Three's Company") sau mai recenta "Casatorit...cu copii" ("Married ... with Children"), ce contin remarci constante si expresii cu dublu înteles legate de sex, dar niciodata ceva explicit. Un studiu al reactiilor femeilor la sexul întâlnit în reclamele televizate (Johnson & Satow, 1978) a desoperit ca femeile mai în vârsta aufost mai ofensate de de materialul mai explicit, în timp ce femeile mai tinere sunt mai ofensate de aluzii, în special cele ce pot pot fi imediat considerate ca fiind sexiste.
Contextul vizionarii deasemenea influenteaza experienta si efectul sexului în media. Vizionarea unui film erotic cu parintii, bunicii, copiii, de unul singur, într-un grup de persoane apropiate de acelasi sex, sau cu partenerul tau, reactia la acesta poate fi foarte diferita ca si functia persoanei cu care privesti. Filmul poate fi perceput mai mult sau mai putin erotic sau excitant si mai mult sau mai putin ofensator.
Contextul cultural este de asemenea un factor. Unele culturi din lume nu considera sânii femeii ca fiind erotici sau ca este nepotrivit sa fie aratati în public. Recunoastem aceste diferente culturale si totusi, macar dupa vârsta de 14 ani, majoritatea cititorilor nu considera femeile topless din anumite culturi distante înfatisate în fotografiile revistei National Geographic ca având cea mai mica tenta de sexualitate, erotism sau ofensa. Chiar si în cultura vestica, standardele s-au schimbat. În majoritatea secolului 19, genunchii si pulpele erau considerate ca fiind erotice, iar zarirea unei femei dezbracate pâna la genunchi ar fi fost pe atât de scandaloasa, probabil si excitanta sexual, pe cât este astazi o femeie topless. Pe masura dezvoltatii societatilor, America de Nord este putin mai conservatoare fata de multe culturi europene nord-vestice sau latino-americane însa mai mult decât permisiva decât majoritatea culturilor islamice sau est-asiatice.
În final, asteptarile pe care le avem afecteaza percptia noastra asupra tonalitatii dominante. Sexul este mult mai putin ofensator si socant daca este asteptat decât daca apare prin surprindere. Sa vezi o fotografie nud a unei femei hranita cu o masina de tocat carne este mult mai putin socanta în revista Hustler decât daca am fi gasit-o întâmplator în Newsweek. Stimulul poate fi acelasi, însa realitatea perceputa experiential a actului de a vedea acea imagine va fi semnificativ diferita în cele doua situatii.
Acum ne întoarcem pentru a examina acea combinatie potentiala de sex si violenta în media - violenta sexuala.
VIOLENŢA SEXUALĂ
Desi nici sexul si nici violenta nu sunt noi în media, combinatia integrala a celor doua a devenit din ce în ce mai întâlnita în ultimii ani. Desi revistele sexuale nu sunt ceva nou, unele publicatii mai violente sunt relativ noi, si chiar publicatii mai "stabile" ca Penthouse si Playaboy arata o crestere a frecventei temelor de violenta sexuala (Malamuth & Spinner, 1980). Dietz si Evand (1982) au analizat continutul copertilor a 1760 de reviste sexuale în perioada 1970-1980; ei au observat o crestere mare a imaginilor ce înfatiseaza scalvia s dominatia (pâna la 17,2 % din coperti în anul 1981).
Un alt gen vechi si familiar, filmele de groaza, recent a evoluat spre înfatisare de scene frecvente si lungi de violenta asupra femeii într-un context sexual (Palys, 1986; Yang & Linz, 1990). Aceste filme sunt intens îndreptate spre publicul adolescent, în ciuda faptului ca multe dintre acestea sunt înscrise în categoria R (filme pentru adulti). Ţinând cont de toate acestea, principala grija nu este prezenta sexului si a violentei ci modul în car acestea sunt prezentate împruna. Lumea creata în mintea celui care priveste astfel de materiale poate suferi unele consecite foarte grave.
Erotismul ca stimulent al agresivitatii
Legaturile între sex si agresiune au fost îndelung speculate în special în sensul d facilitare a comportamentului violent prin excitare sexuala. Rezultatele cercetarii nu au corespuns cu late rezultate ale unor studii care au aratat ca materialele erotice faciliteaza agresiunea (Baron, 1979; Donnerstein & Hallam, 1978) sau a altora care au aratat contrariul (Donnerstein, Donnerstein, & Evans, 1975; White, 1979). Aparent, aceasta problema tine de natura materialului. Violenta sexuala si temele neplacute faciliteaza agresiunea, în timp ce, materialele explicite sexual, neviolente si placute au tendinta de a o inhiba (Zillmann, Bryant, Cominsky, & Medoff, 1981). Astfel, când se stabilesc efectele sexualitatii în media, este bine sa separam violenta sexuala de sexul consimtit, iubitor.
Efectele vizionarii violentei sexuale
Malamuth (1984) a derulat mai multe studii în care participantilor de sex masculin, dupa ce au fost rugati sa vizioneze materiale violente sexual, li s-a masurat atitudinea fata de anumite subiecte. Participantii care au vizionat filmele au aratat o atitudine mai nuantata fata de viol si femei în general, în special daca victimele femei din film pareau excitate de asalt. În termeni de excitatie sexuala, participantii erau excitati de violenta sexuala doar daca victima era excitata, dar nu si daca aceasta nu era astfel ilustrata.
Diferente individuale. Alte studii au examinat violatori detinuti, descoperind ca acestia deveneau excitati atât în cazul violului cât si în cazul sexului consimtit în timp ce participantii normali erau excitati doar de sexul consimtit (Abel,Barlow, Blauchard, & Guild, 1977; Barbaree, Marshall, & Lauthier, 1979). O exceptie importanta de la aceasta regula a aparut în cazul în care victima era ilustrata ca bucurându-se de viol si fiind aproape de orgasm; în acest caz barbatii normali (dar nu si femeile) erau excitati în mod egal sau mai mult de de viol decât de sexul consimtit (Malamuth, Heim, & Feshbach, 1980).
Pentru examinarea mai atenta a diferentelor individuale, Malamuth (1981) a identificat un grup de studenti la facultate ce erau "orientati spre forta", adica tind sa utilizeze forta în viata lor. Acestui grup si unui alt grup format din persoane ne-orientate spre forta li s-au aratat un film în care un arbaz opreste masina în mijlocul unui desert pentru a lua o femeie. Dupa aceasta, cei doi fie fac sex în masina lui cu consimtamântul ambilor, fie el o violeaza desi spre final ea pare ca se simte bine. Studentii au fost apoi rugati sa creeze propriile fantezii seuale pentru a ajunge la un grad mai mare de excitatie. Desi baietii neorientati spre forta au fost mai excitati de scena consimtita decât de cea a violentei sexuale, opusul a fost adevarat doar pentru barbatii orientati spre forta!
Un studiu similar (Malamuth & Check, 1983) a studiat barbati carora li s-au pus sa asculte o caseta o caseta cu o partida sexuala în care (a) exista consimtamânt sau (b) nu exista consimtamânt si femeia era excitata sau (c) nu exista consimtamânt si femeia era dezgostata. În situatia în care femeia era dezgustata, atât barbatii orientati cât si cei neorientati spre forta erau mai excitati de scena cu consimtamânt decât de cea neconsimtita, în timp ce participantii orientati spre forta au aratat un grad de excitare mai mare la versiunea neconsimtita.
Donnerstein (1980) a aratat studentilor baieti fie un film neviolent însa explicit sexual, fie un film în care o femeie era abuzata si asaltata sexual. Participantii care au vazut doar ultimul film aveau o tendinta mai mare de a administra socuri electrice unei a treia parti într-un "experiment" subsecvent cu privire la învatare si pedeapsa, în special în cazul participantilor care au fost enervati în prealabil. Într-un studiu similar (Donnerstein & Berkowitz, 1981), participantii barbati au vizionat un film violent sexual în careo femeie este atacata, dezbracata, legata si violata. Într-o versiune a filmului femeia a fost înfatisata ca simtindu-se bine. Apoi, participantilor li s-a oferit sansa sa administreze socuri electrice unui coleg al experimentatorului, acelasi coleg care anterior îi enervase. Participantii care au vizionat filmul în care femeia se bucura de viol au administrat socuri unei colege (de sex feminin) decât unui coleg. Acest lucru sugereaza faptul ca asocierea sexului cu violenta în film a permis transferul comportamentului violent colegului tintit.
Majoritatea acestor cercetari au fost derulate pe barbati. Oricum, putine studii ce testeaza femei au obtinut efecte comportamentale de agresivitate asupra femeii (Baron, 1979) si de desensibilizare a trivialitatii violului si a miturilor violului (Malamuth, Check, & Briere, 1986; Zillmann & Bryant, 1982).
Mai multe concluzii pot fi trease din aceasta lini de cercetare. Una este faptul ca un aspect critic al violentei sexuale tine de ilustrarea femeii ca bucurându-se si fiind excitata de asalt. Efecte cu mult mai indezirabile apar în rândul barbatilor normali daca femeia pare excitata decât daca aceasta pare terifiata. Acest protret media al femeii ce poate fi "pornita" de viol nu este doar o deviatie disgratioasa de la realitate si o deviatie periculoasa. O a doua conluzie importanta este ca sexualitatea violenta în media de multe ori afecteaza barbati diferiti în moduri foarte diferite, în functie de propria tendinta de utilizare a fortei în propriile vieti. Violatorii detinuti si alti barbati orientati spre forta au o tendinta mai mare de a fi excitati sau incitati de violenta din media violenta sexual, mai ales daca femeia pare a fi excitata de asalt.
Filmele "slasher". Deoarece studiile discutate mai sus au utilizat materiale explicite sexual, de tipul considerat a fi "pornografie dura", multi ar considera ca acestea depasesc limitele situatiilor la care ar fi expusi. Oricum, violenta sexuala este inclusa în categoria materialelor "pornografice" ce sunt interzise minorilor. Tot mai multe filme notate cu R sunt disponibile adolescentilor de oriunde, în teatre si chiar si în reviste video. Acvestea sunt serialele pline de succes cum ar fi Halloween, Vineri 13 si Cosmar pe strada Elm, dar si filmele mai putin cunoscute. Majoritatea sunt extrem de violente, cu celputin câteva tonuri sexuale exagerate. De exemplu, Alien Prey arata cum un vampir însetat de sânge suge vicserele unei femei moarte printr-o gaura în stomac. Flesh Feast ne trateaza cu larve ce se hranesc cu oameni vii, începând de la fata în jos. Make Them Die Slowly (Fa-i sa moara încet) promite "24 de scene de tortura barbara", cum ar fi taierea unei femei în jumatate de catre un barbat ("Child's Play", 1987, pag.31). The Offspring arata un soldat care sufoca o fetita pâna o omoara, în timp ce o saruta. În unele tari violul si alte forme e violenta asupra femeii sunt un standard si mai bun de divertisment; de exemplu, în India, filmele de multe ori ilustreaza violul într-un mod placut (Pratap, 1990).
Desi unele dintre aceste filme primesc nota R în Stetele Unite, altele sunt lansate nescorate pentru a evita "acompanierea parintilor" necesara filmelor R în Statele Unite. Deoarece nu se aplica nici un fel de restrictie în majoritatea magazinelor care comercializeaza filme, notarea acestora nu este o problema atât de majora. Vizionarea acestor filme este larg raspândita în rândul tinerilor. Un studiu realizat în anii 1980 în rândul a 4500 de copii de origine britanica si irlandeza a descoperit ca aproape 20% din baietii de 13-14 ani au vizionat violenta sexuala din filmul Scuip pe mormântul tau, un film considerat de lege ca fiind obscen în Regatul Unit (Hiil, Davis, Holman, & Nelson, 1984)! Un studiu ulterior american (Oliver, 1993) a descoperit ca atitudinile punitive legate de sexualitate si atitudinile traditionale legate de sexualitatea femeilor au fost asociate cu placerea elevilor de liceu de a viziona filme slasher. În final, un studiu al studentior din Statele Unite (vârsta medie = 19) a aratat ca doua treimi din acestia au vizionat sau au închiriat periodic filme slasher (Greenberg s.a., 1993).
Principala îngrijorare privind aceste filme este juxtapunerea sexului erotic cu violenta. De exemplu, o scena din Toolbox Murders (Crime cu trusa de unelte) începe cu o femeie frumoasa care se dezbraca si intra în propria baie pe muzica romantica "Prety Baby" în fundal. Pentru câteva minute ea este filmata în timp ce se mângâie si se masturbeaza într-un mod foarte erotic. Deodata camera se opreste la scena unui intrus care intra în apartament, cu muzica zgomotoasa si foarte ritmata în fundal. Camera si linia melodica se schimba de la oscena la alta pâna când el în sfârsit se întâlneste cu femeia. Acesta o ataca cu unelte electrice, fugarind-o prin apartament si în final o împusca de mai multe ori în cap cu un pistol de cuie. Scena se termina dupa ce ea sângereaza din abundenta, fiind întinsa pe pat iar pe fundal se aude din nou eroticul "Pretty Baby."
Linz, Donnestein si Penrod (1984; Linz, Donnerstein, & Adams, 1989; vezi deasemenea Linz, 1985) au examinat efectele acestor filme. Subiectii lor studenti de sex masculin au fost initial verificati pentru a-i exclude pe cei care care au avut tendinte ostile anterioare sau probleme psihologice. Barbatii ramasi în grupul experimental au fost pusi sa vizioneze câte un film cotat cu R pe zi timp de o saptamâna. Toate filmele erau foarte violnte si aratau multiple instante de femei ce erau omorâte într-un mod dureros si lung în cadrul unei situatii cu un continut erotic ridicat (ex. Scena din Toolbox Murders descrisa mai sus). În fiecare zi participantii completau o serie de chestionare menite sa evalueze filmul din acea zi si sa masoare elemente ale personalitatii.
Aceste evaluari au aratat ca acesti barbati au devenit mai putin depresivi, iritabili si anxiosi ca raspuns la filmele din timpul saptamânii. Fimlele însesi erau cotate ca fiind din ce an ce mai placute, mai amuzante, mai relevante social, mai putin violente si ofensatoare, si mai putin degradante pentru femei. Dupa perioada de o saptamâna, episoadele violente în general si episoadele de viol în special erau evluate ca fiind mai rare. Un studiu similar realizat de Krafka (1985) a testat femei si nu a gasit aceleasi rezultate. Desi aceste date ofera o dovada clara a desensibilizarii la barbati, exista înca întrebarea generalizarii situatiilor din film la alte situatii.
Pentru a raspunde la aceasta întrebare Linz s.a. (1984) au aranjat ca aceleasi persoane sa participe la un studiu ulterior în care participantii nu stiau ca exista vreo legatura cu vizionarea filmelor slasher. Pentru acest experiment, ei au urmarit un proces asupra unui viol derulat la scoala de drept si au evaluat acest proces din mai multe puncte de vedere. Rezultatele obtinute sunt asemenatoare celor obtinute de Zillmann si Bryant (1984), care au descoperit ca expunerea masiva la pornografie duce la recomandarea unor pedepse cu închisoarea mai scurte pentru un violator. Astfel de rezultate arata ca lumea pe care noi o construim ca raspuns la vizionarea a astfel de filme poate varia realitatea si poate avea consecinte directe când se actioneaza considerând aceasta lume ca fiind reala.
Nu surprinzator, acest studiu si alte asemenea realizate de autori pe aceeasi linie (vezi Donnerstein, Linz, & Penrod, 1987 pentru o revizuire) au cauzat o îngrijorare considerabila a publicului. Acestea au cauzat deasemenea si o îngrijorare stiintifica. Unele din cele mai importante efecte nu au fost înca replicate în studii ulterioare (Linz & Donnerstein, 1988), si au existat unele critici metodologice (vezi Weaver, 1991, în presa, pentru discutii cu privire la aceste critici).
Distinctia clara pe care Donnerstein si Linz au facut-o între efectele pronografiei violente si a celei neviolente a fost pusa sub îndoiala (Weaver, 1991; Zillmann & Bryant, 1988a). Rezultatele cercetprilor au fost oarecum în neconcordanta în fiecare arie; Zillmann si Bryant au argumentat ca Linz si Donnerstein au sarit prea repede sa sublinieze esecurile de sustinere a ipotezei nule ca sprijin pentru nedaunarea pornografiei neviolente, si astfel au facut orice însa au ignorat aceste rezultate în argumentarea unor efecte nocive serioase ale violensei sexuale. Check si Guloien (1989) au descoperit ca barbatii expusi unei diete regulate de violenta sexuala legata de mitul violului au raportat o tendinta mai mare de înfaptuire a unui viol, în comparatie cu grupul de control, însa acelasi rezultat a fost gasit si la un grup expus la pornografie neviolenta. Exista o controversa considerabila legata de utilizarea si interpretarea datelor obtinute în studii particulare. Cum va fi rezolvata aceasta problema ramâne înca neclar; cu siguranta avem nevoie de mai multe cercetari, în special cu privire la filmele de tip slasher.
Atenuarea efectelor negative ale violentei sexuale
Rezultatele studiilor discutate mai sus sunt deranjante, în special datorita vizionarii extinse de filme slasher în rândul copiilor si adolescentilor precum si datorita dezvoltarii recente a violentei sexuale în media. Unele studii au dezvoltat si evaluat proceduri de instruire extensiva a pre-expunerii pentru înlesnirea efectelor de desensibilizare a violentei sexuale (Intos-Peterson & Roskos-Ewoldsen, Thomas, Shirley, & Blut, 1989; Liny, Donnerstein, Bross, & Chapin, 1986; Liny, Fuson, & Donnerstein, 1990). Aceste studii au aratat în mod tipic atenuarea efectelor asupra unor masuri si mai putin asupra altora. Linz s.a. (1990) a descoperit ca babatii sunt cel mai afectati de informatia ca femeile nu sunt responsabile de atacurile sexuale realizate asupra lor. Exista deasemenea dovezi ca desensibilizarea poate fi redusa prin introducerea de informatii pertinente despre mituri ale violului si inacuratetea portretelor create de media dupa ce persoanele urmaresc o parte din violenta sexuala în media. Cel putin câtiva participanti au fost mai impresionati de astfel de argumente dupa ce s-au simtit excitati de film si au vazut si exemple specifice care ilustrau informatia utilizata pentru desensibilizare/atenuare. În contextul în care un astfel de film a fost deja vizionat, puncete specifice ale sensibilizarii au un impact mai mare.
Cu cât se identifica un grad mai ridicat de nocivitate al vizionarii de materiale explicite, în special violente sexual, cu atât se ridica problema eticii unei cercetari în care persoanele sunt expuse la astfel de materiale. Desi am obtinut informatii clare si valoroase, care ar fi costul acestei cunoasteri în termeni de vieti a participantilor? Aceasta problema a fost luata în serios de Malamuth, Heim si Feshbach (1980) si altii, care au oferit un debriefing extins si plin de informatii cu privire la realitatea oribila a violului si la realitatea ireala a celui care se bucura de ea. Malamuth s.a., au inclus chiar si o discutie cu privire la motivul pentru care mitul conform caruia violul este placut este atât de des întâlnit în media violenta sexual. Unele studii au inclus evaluari ale unor astfel de sesiuni de debriefing si au aratat ca, în comparatie cu un grup de control neinclus în experiment, persoanele debriefate au aratat o acceptare mai scazuta a miturilor violului (Donnerstein & Berkowitz, 1981; Malamuth & Check, 1980b).
Folosirea unei abordari diferite, masurarea efectelor vizionarii unui film TV prosocial cu privire la viol, Wilson, Linz, Donnerstein si Stipp (1992) au aratat o constientizare si grija generala legata de viol. Oricum, nu toate grupurile au fost atât de afectate. Spre deosebire de femei si barbati tineri sau de vârsta mijlocie, barbatii de peste 50 de ani si-au reîntarit atitudinile preexistente cu privire la viol si au acuzat mai mult femeile dupa vizionarea filmului. Acest lucru sugereaza ca atitudinile si experientele audientei tinta trebuie luate în considerare cu o foarte mare atentie.
Concluzionam cu o privire scurta asupra celor doua comisii ale Statelor Unite privind pornografia, ceea ce ofera un studiu de caz fascinant, deseori nesatisfacator al interaciunii între politica si cercetarea în stiintele sociale.
COMISIILE DE PORNOGRAFIE
Comisia nationala privind obscenitatea si pornografia
Aceasta comisie a fost înfiintata de Presedintele Statelor Unite Lyndon Johnson în 1967 pentru a analiza (a) legile ce controleaza pornografia, (b) Distribuirea materialelor cu continut sexual explicit si (c) efecele consumului de astfel demateriale, precum si oferirea de recomandari în actiunile legislative sau administrative. A finantat peste 80 de studii de cercetare pe aceasta tema, oferind un sprijin important studiului stiintific asupra materialului sexual explicit. Ultimul raport cu trei ani mai târziu (Comisia Statelor Unite privind obscenitatea si pornografia, 1970) recomanda controale mai riguroase a distributiei catre minori dar si o abolire a tuturor limitelor de acces a adultilor. Cea de-a doua recomandare se baza pe concluzia majoritara ca "nu exisa nici o dovada clara pentru a sustine ideea ca expunerea sau folosirea materialelor sexuale explicite au un rol important în cauzarea unor pagube sociale cum ar fi crima, delincventa, devianta sexuala sau nesexuala sau disturbarea svera emotionala" (p.58). Raportul a inclus de asemenea o seri de concluzii minoritare care au sustinut necesitatea unor îngradiri a accesului la materiale sexual explicite.
Desi compozitia comisiei a for criticata ca ar fi încarcata de liberali anticenzura civila (Eysenk & Nias, 1978), concluziile sale majoritare au fost oricum respinse de administratia noului presedinte Richard Nixon, care a declarat "atât timp cât eu sunt în Casa Alba, nu va exista relaxarea efortului ntional de a controla si elimina murdaria din viata noastra nationala" (Eysenk & Nias, 1978, pag.94). În aceeasi perioada, comisiile Longford (1972) si Williams (1979) din Marea Britanie au realizat câteva rapoarte, urmate în câtiva ani si de Comisia Fraser din Canada (Raportul omisiei speciale privind pornografia si prostitutia, 1985). Principala concluzie a acestor comisii a fost lipsa unei concluzionari generale a cercetarilor realizate pâna la acea data. Vezi Einsiedel (1988) pentru o dezbatere a acestor comisii, contextul lor social si politic precum si pentru o interpretare a cercetarilor.
Comisia "lui Meese"
Natura sexualitatii în media s-a schimbat mult din 1970 pâna în 1985, în special prin cresterea mare a temelor sado-masochiste si a legaturilor între sex si violenta, teme relativ rare în 1970, sau luatemai putin în considerare de comisiile Statelor Unite de mai devreme. În plus, inovatiile tehnologice cum ar fi televiziunea prin cablu si prin satelit sau aparatele video au facut ca materialele explicite sexual sa fie mult mai accesibile acasa înr-un mediu privat fata de cum era înainte. Numai în anul 1985, 1700 de casete video cu continut sexual explicit au fost lansate în Statele Unite, însemnând aproape o cincime din închirierile si vânzarile video (Raport final, 1986). Aceste shimbari, plus alte consideratii de natura sociala si politica, au dus la formarea unei noi comisii.
Avocatul General al Statelor Unite, Edwin Meese, a impus noii comisii abia formate în 1985 sa "determine natura, extinderea si impactul asupra societatii a pornografiei în Statele Unite, si sa dea recomandari specifice ... privind metode mai eficiente de controlare a extinderii pornografiei, fara încalcarea drepturilor constitutionale." Desi exista o pozitie politica clara în aceasta ipunere, partea Raportului final (1986) de cel mai mare interes aici se refera la posibilele efecte negative ale expunerii la materiale explicite sexual.
Una dintre concluziile majorea comisiei face referiri la efectele violentei seuale: "Dovezile existente sustin cu tarie ipoteza ca expunerea substantiala la materiale violente sexual ... duce printr-o relatie cauzala la acte antisociale de violenta sexuala, si pentru unele subgrupe, posibilitatea comiterii de acte violente sexual pedepsite de lege" (pag.40).
Grupuri ca Comisia Meese în mod tipic au atât o agenda stiintifica cât si politica (Paletz, 1988; Wilcox, 1987). Uneori, chiar daca exista un oarecare consens antre concluziile stiintifice, de multe ori exista o mare neîntelegere cu privire la ramurile politice. De exemplu, Linz, Donnerstein si Penrod (1987) au preluat concluziile Comisiei Meese si prin munca cercetatorilor care a dus la aceste concluzii au demonstrat efectele vatamatoare ale violentei sexuale (vezi discutia anterioara). Kinz s.a. au argumentat ca cererea înaintata comisiei pentru întarirea legilor obscenitatii nu a fost o schimbare politica buna, bazata pe cercetare, deoarece a ignorat prezenta puternica a temelor sexualitatii violente în alte cai media care nu au fost uprinse de astfel de legi.
Chiar înainte de executia sa din 1989 în Florida, condamnatoul riminal în serie Ted Bundy a acordat un interviu în care a blamat pornografia pentru comportmantul sau extrem de brutal. Desi acuzatia sa de pe patul de moarte a circulat în întraga lume prin media, Linz si Donnerstein (1992) au aratat ca o citire cu atentie a declaratiei lui Bundy denota acuzarea filmelor violente si a televiziunii. Un purtator de cuvânt al FBI-uluia declarat într-un interviu din 1986 ca reviste detective violente, nu pornografice, erau de obicei gasite în posesia criminalilor violenti în momentul arestului.
Oricum, ca raspuns la grija asupra unor persoane ca Bundy, Comitetul Juridic al Senatului Statelor Unite a aprobat o nota care va permite victimelor violurilor si familiilor acestora sa dea în juecata producatori de materiale sexuale explicite. Oricum, aceasta nota nu va acoperi si gama filmelor lasher notate cuR, care conform iscutiei anterioare, poat fi la fel de daunatoare (Linz & Donnerstein, 1992). Dezbaterea pe aceasta tema ilustraza dublul standard din Statele Unite a unei acceptari cu mult mai mari a violentei decât a sexului în media. Faptul ca cercetarile arata o crestere a efectelor negative a combinatiei de violenta si sex, sortarea implicatiilor politice deine si mai complicata.
CONCLUZIE
Ce putem concluziona din cercetarea privind realitatea perceputa si efectele vizionarii media explicita sexual? Este util sa facem o distinctie între media violenta sexual si cea neviolenta sexual, desi aceasta distinctie nu poate fi asa de importanta asa cum au argumentat Linz si Donnerstein. Desi exista unele efecte negative ale materialelor sexuale neviolente, în special asupra atitudinilor fata de femei (Waever, 1991; Zillmann & Bryant, 1988a, 1988b), cercetarea este constrânsa în spcial în cazul violentei sexuale. Violenta sexuala este excitanta pentru infractorii sexuali, barbatii orientati spre forta si câteodata si pentru barbati tineri "normali" daca femeia pare a fi excitata de atac. Pentru o revizuire atenta a 81 de studii experimentale privind efectele vizionarii de media explicit sxuala, vezi Lyons, Anderson si Lardon (în presa).
Expunerea repetata la violenta sexuala poate duce la desensibilizarea fata de violenta împotriva femeii si la o acceptare mai mare a miturilor violului. În acest sens, concluzia "fara efecte" a comisiei din 1970 trebuie revizuita. Acest lucru nu sugereaza doar faptul ca combinarea sexualitatii cu violenta este mult mai grava decât cele doua luate separat ci si faptul ca este importanta natura modului de prezentare. Daca femeia asaltata este ilustrata ca fiind terorozata si brutalizata, efectele negative asupra barbatilor normali sunt mai mici decât daca ea pare excitata si/sau ajungând la orgasm prin faptul ca este atacata. Nu exista nimic excitant sau bucurator în a fi violat, iar mesajele, în mod contrar, nu ajuta baietii adolescenti în întelegerea mai buna a realitatii modului în care relationezi cu fete si femei.
Temele agresiunii sexuale asupra femeii nu sunt limitate la cea ce se considera în mod obisnuit material pornografic sau film de groaza foarte violent. Astfel de imagini pot fi gasite si în televiziunea obisnuita. De exemplu, într-un stuiu de analiza a continutului, Lowry, Love si Kirby (1981) au descoperit ca, cu exceptia atingerilor erotice între parteneri necasatoriti, contactul sexual agresiv a fost celmai frecvent tip de interactiune din timpul serialelor de zi. Acum câtiva ani mai mule episoade din General Hospital s-au oncentrat asupra violarii unuia din personajele principale de catre altul. Desi femeia aparea initial umilita, ulterior aceasta s-a îndragostit de violator si s-a casatorit cu acesta. Newsweek ("Soap Operas", 1981, pag.65) a raportat faptul caproducatorii si actorii din serialele de zi considera ca cresterea agresivitatii sexuale în acest gen de productii a atras mai multi spectatori barbati, care "au început sa se uite la noi deoarece nu mai purtam straie de calugarita. Când o femeie greseste, o dam de pamânt."
Astfel de imagini apar si alte ramuri ale media. O analiza de continut a revistelor de detectivi a descoperit ca 76% din coperti înfatisau dominarea unei femei, în timp de 38% înfatisau femei în sclavie (Dietz, Harry, & Hazelwood, 1986), toate acestea într-o publicatie care nu a fost niciodata considerata sexuala, si cu mult mai putin pornografica! Unele studii alte filmelor rock (Hansen & Hansen, 1990; Zillmann & Mundorf, 1987) aua ratat faptul ca continutul sexual este foarte atragator dar ca cel violent nu. Desi violenta sexuala poate avea efectele negative discutate anterior, poate sa nu fie placuta! Efectul etichetelor de avertizare a parintilor despre continutul sexual al CD-urilor si casetelor nu este clar în totalitate, însa într-un studiu (Christenson, 1992) acestea pareau sa scada "pofta" elevilor de gimnaziu. Oricum, aceste teme violente sexual sunt pervazive în multa media si nu exista nici o "reparatie rapida" a legislatiei privind pornografia sau etichete avertizante care sa le faca sa dispara complet.
În aceasta era a tehnologiei în schimbare rapida si permanenta si a media aflata în continua expansiune, devine uneori greu pentru cercetare sa tina pasul cu tot ceea ce este la dispozitia utilizatorului. Totusi, cercetarea mentionata în acest capitol arata în mod clar unele efecte valide si d multe ori suparatoare. Acum, este la alegerea celor care fac politicile, a educatorului si a parintelui folosirea acestei cercetari ca sprijin în ghidarea uneinoi generatii care învata despre sexualitate.
REFERINŢE
Filme slasher = subgrupa de filme horror ce implica în mod tipic un criminal psihopat (care poarta de obicei o masca) ce omoara grafic o serie de victime într-un mod aleator, de obicei adolescenti sau adulti tineri, într-o singura zi, aflati departe de civilizatie sau de ajutor si care de obicei sunt implicati în activitati sexuale sau consum ilicit de droguri. - sursa: Wikipedia (gen Scary Movie).
Politica de confidentialitate |
