Limbajul imaginii filmate - Unitatile imaginii filmate
Traim intr-o lume in care volumul, diversitatea, viteza si libertatea de circulatie a informatiei reprezinta indicatori de baza ai stagiului dezvoltarii unei societati.
Constituindu-se ca arta, filmul si-a creat un limbaj specific, cu morfologie, sintaxa si stilistica propie. Asa cum o fraza, de exemplu, se compune din propozitii, cuvinte si litere, sau sunete, tot asa imaginea f 858h76i ilmata are anumite parti componente.
Fotograma este cea mai mica diviziune, momentul static, fotografia ce reprezinta o fractiune de secunda din miscare, mai exact la pelicula, a 24-a parte dintr-o secunda, iar la banda magnetica, a 25-a parte dintr-o secunda.
Fiecare asemenea unitate, pusa alaturi de alte fotograme consecutive ce au fixat momentele statice ale derularii imaginii de pe ecran, reconstituie miscarea, imaginea insasi.
La pelicula filmata, fotograma exista ca atare, sub forma unei fotografii perfect vizibile cu ochiul liber, ea poate fi copiata prin metode fotografice si poate devenii chiar o fotografie propiu-zisa.
La banda magnetica insa este altceva: un sir de semnale electronice inregistrate magnetic care sunt prelucrate in circuitele electronice si apoi proiectate prin intermediul unui monitor video. Fotograma, acum, nu poate fi vazuta decat intr-un moment static numit «stop-cadru» prin oprirea derularii benzii magnetice prin care se «ingheata» imaginea proiectata pe monitor.
Fotograma are pentru limbajul filmic importanta pe care o are litera sau sunetul pentru limbajul obisnuit.
Cadrul. Notiunea de cadru are mai multe acceptiuni. Prima: cadrul poate definii portiunea de realitate care se vede prin vizorul camerei de luat vederi, adica ceea ce incape in chenarul vizual al aparatului de filmat, si este inregistrat si apoi proiectat pe un ecran sau pe un monitor vodeo.
A doua acceptiune a termenului cadru, defineste succesiunea neintrerupta a fotogramelor captate de camera de luat vederi din clipa declansarii filmarii, adica de la comanda START si pana la intreruperea filmarii, adica la comanda STOP. Deci: o portiune de pelicula sau de banda magnetica, filmata continuu, masurata in metri de pelicula sau secunde de proiectie. Repet: intre comanda START si comanda STOP. Aceasta mai poarta numele de cadru brut.
Cadrul are pentru limbajul filmic importanta pe care o are cuvantul intr-o propozitie sau fraza pentru limbajul obisnuit.
Definitie : Cadrul brut este filmarea realizata pe pelicula sau pe banda magnetica intre momentul START si momentul STOP aplicat camerei de luat vederi.
Dar dupa ce este montat, cadrul brut devine cadru util, care este de obicei mai scurt sau cel putin egal cu cadrul brut, pentru ca din cadrul brut se decupeaza sau se alege o portiune din el, care sa faca parte dintr-un montaj. Cadrul poate fi taiat de la inceput, de la sfarsit sau de la mijloc, functie de cerintele montajului si astfel cadrul nostru ajunge mai mic decat la filmare.
Definitie : Cadrul util este o portiune din cadrul brut care se regaseste intre doua taieturi de montaj.
Secventa : reprezinta cea mai complexa unitate a imaginii filmate. Ea este compusa din mai multe cadre care au unitate ideatica, dezvolta aceeasi idee, actiune comuna si contiguitate de loc, de timp si de personaje.
Separarea intre secvente se face de obicei cu un fondu sau un anchene (dizolve), sau chiar cu un simplu cat, dar, urmat de un cadru larg de tipul plan general sau ansamblu care face parte din secventa urmatoare.
Secventa are pentru limbajul filmic importanta pe care o are propozitia sau fraza pentru limbajul obisnuit.
Incadrarea imaginii filmate reprezinta totalitatea procedeelor prin care camera de luat vereri “vede” o anumita parte din realitatea ce este prezentata spectatorului si anume aceea pe care realizatorul sau operatorul o considera cea mai expresiva, cea mai reprezentativa pentru realitatea respectiva la un moment dat. Principalele tipuri de incadratura sunt urmatoarele:
Planul ansamblu (P. Ans.) este planul cel mai larg care poate fi cuprins de obiectivul camerei de luat vederi. Se foloseste de obicei un obiectiv cu o cuprindere foarte larga: un superangular. Cadrul acesta cuprinde atat de mult, astfel ca se apropie de cat am cuprinde noi cu ochi cand privim un peisaj. In majoritatea cazurilor este filmat sub un unghi plonjat, tocmai sa pota cuprinde cat mai mult din realitatea ce ne inconjoara.
P. Ans.
Planul general (P. G.) este la fel ca planul ansamblu, dar mai strans, cuprinde in vizorul camerei si aduce pe ecran, intregul spatiu destinat filmarii, cu toate personajele, obiectele si elementele de decor natural sau construit. Acest tip de incadrare permite cel mai bine caracterizarea generala, redarea proportiilor unei realitati si a raporturilor de marime ce se stabilesc intre componentele cadrului.
Planul intreg (P. I.) este urmatorul plan studiat si mergem cu studiul in sensul strangerii planului printr-o transfocare inainte. Planul intreg este o decupare a unui personaj dintr-un plan general, incadrandu-l in intregime, de la picioare, pana la cap. Repet: de la picioare, adica sa se vada bine incaltamintea, si pana la cap, cu un spatiu deasupra capului numit « luft », care este obligatoriu si vine din limba germana si inseamna aer. Luftul deasupra capului este definitoriu si nu trebuie sa lipseasca niciodata. Este o regula cunoscuta a esteticii.
P. I.
Planul american, larg (P. A. larg) este un plan intermediar intre planul intreg si planul mediu. Numele lui provine din cinematografia americana, si era folosit in filmele western, in care personajele purtau pistoale si trebuiau sa se vada in cadru. Planul american este larg, adica taiat sub genunchi, sau :
Planul american, strans (P. A. strans) adica taiat deasupra genunchiului. Se pastreaza intotdeauna luftul de deasupre capului.
P. A. larg P. A. strans
Planul mediu (P. M.) este urmatorul plan mai strans decat cel american. La incadrare se taie exact la mijloc, pe talie, acolo unde se pune de obicei cureaua. Acest plan este cunoscut si sub numele de plan de stiri datorita faptului ca este des folosit la transmiterea stirilor, din studio sau cosespondent din teren (stand-up).
Daca personajul are mainile drepte pe langa corp, se teie mai jos de coate, iar daca personajul are ceva in maini: un clip-board cu stirile scrise, un microfon sau alt obiect, atunci se lasa in cadru, la vedere acel obiect.
Prim planul (P. P.) este urmatoarea incadrare mai stransa prin care se ofera descrierii personajului intregul ecran. Este un procedeu de portretizare a unui personaj. Filmat foarte aproape, taietura este la nivelul umerilor, se pastreaza luftul deasupra capului si claritate maxima la nivelul ochilor. Aici apare un nou aspect estetic: luftul in fata ochilor. In functie de directia in care personajul priveste, se lasa un luft mai mare in fata ochilor. In caz contrar apare senzatia neplacuta ca personaul priveste in afara cadrului.
Gross plan (G.P.) este planul cel mai strans dintre toate incadrarile. Practic se face o transfocare pana cand imaginea captata este marita ca printr-o lupa si inunda tot ecranul; in cadru trebuie sa ramana numai elementele recognoscibile ale omului, respectiv: ochi, nasul si gura. Luftul dispare, se taie din cap, se taie din frunte si se taie din barba cat se poate, sa ramana gura intreaga. Daca personajul vorbeste se lasa si barba, iar daca nu, se poate strange mai mult. Poate fi un cadru de ascultare si Gross planul poate fi mai strans, pana la nivelul ochilor. In momentul in care nu se mai vad ochi, nu mai este Gross plan, ci este plan detaliu. Ori si ce parte a corpului uman in afara de ochi, nu mai este Gross plan, ci este plan detaliu.
Planul Detaliu (P. D.) este un plan care este foarte strans si decupeaza din globalitatea realitatii filmate un cadru reprezentativ pentru sustinerea actiunii filmice, justificarea dramatica sau caracterizarea unui personaj. Diferite obiecte, parti ale vestimentatiei, alte parti ale corpului uman in afara de ochi, etc.
Unghiulatia : alegerea unghiului sub care este filmat un cadru. Camera de luat vederi poate fi asezata sau miscata in timpul filmarii astfel incat axul optic sa-si modifice unghiul fata de subiectul filmat.
Unghiul frontal sau normal, la care axul optic cade perpendicular pe subiect. Daca subiectul este perpendicular pe pamant sau pe podeaua platoului de filmare, atunci axul optic este paralel cu pamantul. Ne transmite o situatie de normalitate prin plasarea camerei de luat verderi aproximativ la inaltimea ochiului unui om asezat in picioare. Unghiul frontal sau normal reproduce modul in care omul percepe, de regula, persoanele si obiectele aflate in campul vizual, fara sa ridice sau sa coboare prea mult privirea.
Aceasta a fost o schema facuta la curs pentru explicarea unghiulatiilor. Va rog sa observati pozitia subiectului filmat si pozitia camerei de luat vederi.
Unghiul plonjat este atunci cand camera se ridica mai sus de subiect si axul optic intalneste personajul filmat de sus in jos. Se obtine un efect de minimizare a personajului, privindu-l de sus in jos.
Unghiul raccourci este atunci cand camera este coborata mai jos de subiectul filmat si axul optic intalneste personajul de jos in sus. Se obtine senzatia de maretie a personajului, privindu-l de jos in sus.
Singura miscare de aparat cu care se poate realiza toate unghiulatiile este panoramarea pe verticala.
Daca am pune camera de filmat intr-o pozitie plonjata la 90s, si am vedea subiectul de sus in jos, atunci am putea studia si celelalte unghiuri de filmare: frontal, profil si semiprofil, amorsa si semiamorsa.
Singura miscare de aparat cu care se poate realiza toate unghiurile de filmare de mai sus este travelling circular.
Miscarile de aparat.
Cadrul fix sau planul static este atunci cand camera nu se misca de loc, isi pastreaza punctul de statie nemiscat. Ca la o fotografie, avem in schimb miscare in cadru.
Schimbare de sharf (sau claritate) din planul apropiat in planul departat este o falsa miscare de aparat si muta atentia telespectatorului dupa zona de claritate sau de sharf in acelasi cadru, din planul apropiat in planul departat sau invers dupa cum este nevoie in desfasurarea dramatica.
Transfocarea este prima miscare care se face la aparat in timpul filmarii. Se modifica distanta focala din obiectivul transfocator, astfel incat imaginea captata de camera se strange sau se largeste. Exista transfocare inainte sau inapoi. Cand folosim aceasta miscare de aparat se pot modifica toate incadrarile. La transfocare nu se modifica punctul de statie. Transfocarea inainte facuta foarte iute se numeste trans-pumnal.
Panoramarea este o miscare mai ampla a camerei in timpul filmarii. Aceasta se face prin rotirea camerei in jurul unui ax. Exista trei axe de rotire a camerei: unul vertical, al doilea orizontal si al treilea este chiar axul optic.
Panoramarea pe orzontala este miscarea camerei in jurul unui ax vertical, (respectiv in desen o-y) si poate fi facuta la dreapta sau la stanga. Nu modifica incadrarea si nici punctul de statie. O panoramare violenta, adica facuta foarte repede se numeste raff.
Panoramarea pe verticala este miscarea camerei in jurul unui ax orizontal, (respectiv in desen o-x) si poate fi facuta in sus sau in jos. Nu modifica incadrarea si nici punctul de statie, dar in schimb este singura miscare de aparat care modifica toate unghiulatiile.
Rotirea pe ax este miscarea camerei in jurul axului optic (respectiv in desen, o-z) si poate fi facuta la stanga sau la dreapta. Nu modifica incadrarea si nici punctul de statie, dar in schimb modifica axul privirii, la fel ca atunci cand aplecam capul in spre stanga sau in spre dreapta si daca rotim mai mult, vedem ca si cum am fi cu capul in jos. Acest tip de filmare nu este folosit decat in cazuri foarte rare si numai cu o justificare dramatica.
Travelling este cea mai complexa miscare de aparat. Este miscarea in care schimbam in mod continuu punctul de statie. Fata de celelalte miscari de aparat in care punctul de statie ramanea neschimbat, acum schimbam punctul de statie in mod continuu.
Travelling este o miscare de aparat facuta in spatiu, functie de legile trigonometrice, inainte, inapoi, lateral dreapta sau lateral stanga, sau in diagonala. Nu ne oprim aici, miscarea poate fi facuta si pe verticala, in sus sau in jos. Travellingul pe verticala se numeste lift. Mai exista si trav-ul circular, in care camera se misca pe o traiectorie circulara in jurul subiectului. Sau un trav circular exterior in jurul operatorului, in care travul seamana cu o panoramare pe orizontala.
|
