Potente ale pietei audiovizuale din romania

POTENTE ALE PIETEI AUDIOVIZUALE DIN ROMANIA

Introducere

Cadrul general de reglementare

Autoritatea de reglementare a sectorului audiovizual

2.1.1. Consiliul National al Audiovizualului – garant al interesului public

2.1.2. Reglementarea continutului comunicarii publice audiovizuale

2.1.3. Monitorizarea continutului serviciilor de programe

2.1.4. Activitatea de inspectie

2.1.5. Componenta Consiliului National al Audiovizualului

2.2. Gestiunea frecventelor

Sectorul audiovizual privat

2.3.1. Licentele audiovizuale si licentele de emisie

2.3.2. Retransmisia serviciilor de programe

2.3.2.1. Conditiile privind retransmisia serviciilor de programe

2.3.2.2. Obligatii ale distribuitorilor de servicii de programe

2.3.3. Pluralism si concentrare

2.3.3.1. Pozitia dominanta in formarea opiniei publice la nivel national, regional sau local

2.3.3.2. Reglementari anti-concentrare

2.3.4. Transparenta

2.3.5. Incalcarea prevederilor legale privind comunicarea publica audiovizuala

Sectorul public

Organizare, rol si misiune SRTV

Serviciile de programe ale SRTV

Finantarea SRTV

Piata audiovizuala din Romania

Principalii actori de pe piata audiovizuala

Pluralism si diversitate

Operele europene

3.2.2. Productii independente

Consumul ofertei TV

Masuri si instrumente de sustinere a productiei audiovizuale pentru sectorul public si sectorul privat

4. Concluzii

1. Introducere

Ca in toate tarile foste comuniste, peisajul audiovizual din Romania s-a schimbat radical imediat dupa schimbarea regimului politic. Daca pana in decembrie 1989 unica oferta autohtona de programe audiovizuale provenea de la Radioteleviziunea de Stat, inca de la inceputul anului 1990 au inceput sa fie difuzate programe ale unor posturi de radio private, constituite ad-hoc si care la inceput operau in absenta unui cadru normativ care sa le statueze existenta si calitatea de radiodifuzori. In aceeasi perioada, in ciuda persistentei monopolului de stat asupra radiodifuzarii, au inceput sa apara si posturi private de televiziune, precum SOTI.

Presiunea pentru desfiintarea monopolului de stat s-a exercitat, pe de o parte, de catre posturile de radio si televiziune ca exponenti ai miscarii de afirmare a dreptului la libertatea de exprimare, si pe de alta parte, din partea societatii civile si a publicului, si s-a conjugat cu cea exercitata de emergenta clasa de oameni de afaceri care au intuit atat potentialul economic cat si cel de putere in configurarea orientarilor politice al sectorului audiovizual – televiziune si radiodifuziune -. Astfel, in 1992 Parlamentul adopta una din cele mai importante reglementari privind acest sector si anume Legea nr. 41 a audiovizualului, lege ce a constituit prima reglementare democratica, in consens cu principiile europene privind acest sector si care a deschis epoca sistemului dual, sistem de natura a permite pluralismul de surse si opinii, diversitatea si satisfacerea intereselor si asteptarilor diferitelor categorii socio-profesionale si de varsta ale publicului.

Transformarea Radioteleviziunii de Stat intr-un serviciu public de audiovizual, desi impusa la nivel de principiu constitutional inca din 1991 prin alineatul 5 al art. 31 al Constitutiei Romaniei, nu s-a realizat, la nivel de cadru normativ, decat abia in 1994, odata cu adoptarea Legii nr. 48 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune.

Aparitia pe piata romaneasca a radiodifuzorilor comerciali, ca titulari de licente legale de transmisie, incepe asadar in 1992, cand nou infiintatul Consiliu National al Audiovizualului – ca autoritate independenta de reglementare a acestui sector, acorda primele licente. Actorii majori incep sa apara pe piata inca din aceasta perioada, debutand cu Antena 1 (1993), continuand cu ProTV (1995) si Prima TV (1997) si multi altii.

Tot in aceeasi perioada, respectiv inca din 1992, incepe si retransmisia pe cablu a programelor televizuale.

In 1995 incep sa fie acordate primele licente pentru transmisia prin satelit, pentru ca in anul urmator Antena 1 sa inceapa deja emisia programelor sale prin satelitul Eutelsat.

2. Cadrul general de reglementare

Timp de aproape 10 ani, sectorul audiovizual din Romania s-a dezvoltat in cadrul creat de Legea nr. 41/1992 a audiovizualului. Prin aceasta lege se desfiinta monopolul statului asupra comunicarii audiovizuale, se stabileau regulile privind atribuirea si utilizarea frecventelor radioelectrice, constituirea radiodifuzorilor comerciali, continutul comunicarii audiovizuale etc. Unul din cele cel mai importante lucruri aduse de aceasta reglementare este constituirea unei autoritati independente de reglementare, monitorizare si control a sectorului audiovizual – Consiliul National al Audiovizualului - , pusa sub control parlamentar, si retragerea executivului din acest sector.

Spre finele deceniului 9, cand in cadrul negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana s-a deschis capitolul de negocieri 20 – cultura si politici audiovizuale -, au devenit evidente nu numai necesitatea amendarii legislatiei in vigoare pentru a se asigura o preluare integrala a acquis-ului comunitar in materie, dar si nevoia stabilirii unor competente in domeniu la nivelul executivului.

Astfel, in anul 2001 Ministerul Culturii si Cultelor a primit atributii specifice in acest domeniu, limitate insa la elaborarea strategiei generale in domeniu si la initierea actelor normative primare care sa reglementeze sectorul, in timp ce Consiliului National al Audiovizualului i s-au confirmat atributiile de reglementare secundara, de monitorizare si control asupra activitatii tuturor operatorilor din acest sector.

Noua lege a audiovizualului nr. 504 a fost adoptata in 2002 si modificata in 2003 prin efectul Legii nr. 402. Ulterior, in anul 2005, au mai fost modificate doua articole ale legii cu scopul de a se clarifica dreptul de libera retransmisie pe teritoriul Romaniei a serviciilor de programe, difuzate de catre radiodifuzori aflati sub jurisdictia statelor membre ale Uniunii Europene si receptionate pe teritoriul acestor state. Cadrul normativ astfel creat a avut in vedere nu numai preluarea integrala a acquis-ului comunitar (Directiva „Televiziunea Fara Frontiere”, comunicarile Comisiei privind demnitatea umana, protectia minorilor etc.) dar si transpunerea in legislatia romana a principiilor si standardelor dezvoltate de Consiliul Europei (Recomandarile Comitetului de ministri privind rolul si independenta autoritatilor de reglementare din audiovizual, privind pluralismul si concentrarea mijloacelor de informare in masa, transparenta acestora, privind discursul de ura, dreptul la replica etc.).

Transpunerea acquis-ului s-a realizat nu numai prin modificarile aduse legislatiei primare ci si prin reglementarile secundare elaborate si adoptate de catre CNA atat in ceea ce priveste procedurile de acordare a licentelor cat si in privinta continutului comunicarii audiovizuale.

Autoritatea de reglementare a sectorului audiovizual

2.1.1. Consiliul National al Audiovizualului – garant al interesului public

Consiliul National al Audiovizualului este definit de legiuitor drept autoritate publica autonoma sub control parlamentar si garant al interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale. In aceasta calitate, CNA are obligatia sa asigure:

respectarea exprimarii pluraliste de idei si de opinii in cadrul continutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflati sub jurisdictia Romaniei;

pluralismul surselor de informare a publicului;

incurajarea liberei concurente;

un raport echilibrat intre serviciile nationale de radiodifuziune si serviciile locale, regionale ori tematice;

protejarea demnitatii umane si protejarea minorilor;

protejarea culturii si a limbii romane, a culturii si limbilor minoritatilor nationale;

transparenta mijloacelor de comunicare in masa din sectorul audiovizual;

transparenta activitatii proprii.

Astfel, potrivit legii, CNA urmeaza sa stabileasca conditiile, criteriile si procedura pentru acordarea licentelor audiovizuale, sa stabileasca procedura de acordare a autorizatiei de retransmisie si sa procedeze la eliberarea licentelor audiovizuale, a autorizatiilor de retransmisie pentru exploatarea serviciilor de programe de radiodifuziune si televiziune si la emiterea deciziilor de autorizare audiovizuala. In acelasi timp, CNA elaboreaza instructiuni si emite recomandari pentru desfasurarea in general a activitatilor in domeniul comunicarii audiovizuale.

In calitatea sa de garant al interesului public, Consiliul National al Audiovizualului a initiat un program interesant de studii si cercetari pentru a evalua si analiza comportamentele de consum a programelor de tv. si

radio de catre diferite categorii de public (elevi - copii si adolescenti), comparativ cu alte practici culturale si de consum mediatic, influenta familiei, a scolii, a grupului de prieteni asupra comportamentelor de

consum media, evaluarea violentei in programele audiovizuale, precum si pentru a evalua si analiza impactul si caracteristicile diferitelor produsele TV

(emisiunile si personalitatile TV) si a imaginii politicului in programele de stiri.

Conform reglementarilor Legii audiovizualului nr. 504/2002 cu modificarile si completarile ulterioare, masurarea audientei programelor de TV si radio trebuie realizata de institutii specializate desemnate prin licitatie. C.N.A. a preluat initiativa organizarii activitatii de masurare a audientei Initial, aceasta s-a realizat prin sistemul people meter, care se efectua de doua institutii concurente, oferind pietei doua seturi de date -, pentru ca in 2004 sa organizeze licitatia pentru desemnarea unui singur furnizor pentru acest produs, licitatie castigata de TNS-AGB International. Contractul TNS-AGB International cu ARMA (Asociatia Romana Pentru Masurarea Audientei) a avut o durata de patru ani (2004-2008). In 2006 CNA a declansat

operatiile de pregatire a licitatiei pentru alegerea noului furnizor al Serviciului National pentru Masurarea Audientei (SNMATV) pentru perioada 2008-2011, licitatie castigata de GfK Romania, (filiala a FESSEL-GfK AUSTRIA) care a devenit astfel furnizorul de date de audienta TV pentru perioada 2008-2011.

2.1.2. Reglementarea continutului comunicarii publice audiovizuale

Una din cele mai importante componente ale activitatii CNA este aceea cu privire la reglementarea continutului comunicarii audiovizuale, scop in care emite decizii cu caracter de norme de reglementare cu privire la, inter alia:

asigurarea informarii corecte a opiniei publice;

urmarirea exprimarii corecte in limba romana si in limbile minoritatilor nationale;

asigurarea echidistantei si a pluralismului;

transmiterea informatiilor si a comunicatelor oficiale ale autoritatilor publice cu privire la calamitati naturale, starea de necesitate sau de urgenta, starea de asediu ori de conflict armat;

protectia minorilor;

apararea demnitatii umane;

politici nediscriminatorii cu privire la rasa, sex, nationalitate, religie, convingeri politice si orientari sexuale;

exercitarea dreptului la replica;

publicitate, inclusiv publicitatea electorala, si teleshopping;

sponsorizare;

programarea si difuzarea emisiunilor ori programelor privind campaniile electorale;

responsabilitatile culturale ale radiodifuzorilor.

In anul 2006, Consiliul National al Audiovizualului a realizat unificarea legislatiei secundare adoptate de la data intrarii in vigoare a Legii audiovizualului nr. 504/2002, prin adoptarea Codului de reglementare a continutului audiovizual (Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2006), ceea ce a permis nu numai sistematizarea si gruparea pe teme importante a normelor juridice, ci si clarificarea unor prevederi si actualizarea intregului ansamblu, pentru a raspunde noilor evolutii de pe piata.

Procesul de dezbatere publica a proiectului s-a desfasurat pe parcursul a trei luni, iar Codul elaborat incorporeaza sugestiile, observatiile si punctele de vedere exprimate de majoritatea grupurilor ce pot fi definite ca stakeholders (de la radiodifuzorii publici si privati, inclusiv asociatia profesionala a posturilor comerciale, ARCA, reprezentantii agentiilor de publicitate, reuniti in RAC si IAA pana la reprezentanti ai societatii civile precum Agentia de Monitorizare a Presei si Centrul de Jurnalism Independent).

Codul de reglementare a continutului audiovizual, este structurat in opt titluri, astfel: Protectia copilului, Protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine, Dreptul la replica si la rectificare, Asigurarea informarii corecte si a pluralismului, Responsabilitati culturale, Jocuri si concursuri, Sponsorizare, publicitate si teleshopping.

2.1.3. Monitorizarea continutului serviciilor de programe

Controlul ex post si monitorizarea continutului serviciilor de programe oferite de radiodifuzori si a ofertei de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii se realizeaza, de regula, periodic, pe baza unui plan anual aprobat de Consiliu si care stabileste obiectivele curente ale monitorizarii, canalele de televiziune, emisiunile si temele de monitorizare. Acest control se poate exercita insa si aleatoriu, ori de cate ori CNA considera ca este necesar, sau atunci cand primeste o plangere cu privire la nerespectarea de catre un radiodifuzor a prevederilor legale, a normelor de reglementare in domeniu sau a obligatiilor inscrise in licenta audiovizuala. Astfel, activitatea de monitorizare a continutului serviciilor de programe ocupa o parte importanta a resurselor umane, tehnice si de timp ale personalului CNA. Potrivit rapoartelor anuale ale CNA, activitatea de monitorizare evidentiaza un grad destul de ridicat inca de nerespectare a cadrului de reglementare si chiar a principiilor deontologice de catre radiodifuzori.

Astfel, in ceea ce priveste televiziunea, potrivit Raportului de activitate al CNA pentru anul 2006, au fost monitorizate, sistematic sau prin sondaj, programele difuzate de 36 de canale: TVR1, TVR2, TVR Cultural, Antena 1, Antena 3, PRO TV, Prima TV, Realitatea TV, National TV, N 24, B1 TV, OTV, DDTV, Acasa TV, Alpha TV, Animal Planet, Atomic TV, AXN, Discovery Channel, Etno TV, Euforia, Explorer, Favorit TV, Flux TV, HBO, Kiss TV, MTV, National Geographic, Partener TV, PRO Cinema, Senso, Teleshop 24, The Money Channel, TV Sport, TVRM, U TV. Au fost realizate 8823 de monitorizari (o monitorizare fiind considerata analiza unei editii a unei emisiuni) ale emisiunilor de televiziune, care s-au concretizat prin rapoarte prezentate Consiliului. Aceste monitorizari au acoperit peste 16000 ore de program difuzat, respectiv 595 rapoarte de monitorizare. La acestea se adauga monitorizarea a peste 8000 ore de program difuzat pentru care nu a fost necesara intocmirea de rapoarte de monitorizare.

Potrivit continutului lor, cele mai multe dintre emisiunile monitorizate sunt cele cu caracter informativ (35,1%), urmate de emisiunile de dezbateri (30,3%), filme (13,0%), divertisment (11,1%), publicitate (4,7%) etc.

Potrivit temelor de monitorizare, pluralismul politic (prin urmarirea regulii celor trei treimi si a regulii conditiilor egale de exprimare) a reprezentat 80,4%, protectia copiilor – 13%, publicitatea – 3,3%, dreptul la imagine si protectia demnitatii umane – 2 %.

In topul posturilor sanctionate cu amenzi in cursul anului 2006 se afla OTV (312.500 lei), Antena 1 (92.500 lei) si National TV (70.000 lei). Pe ansamblu, s-au aplicat 72 amenzi, insumand 710.000 lei.

O situatie similara este prezentata in Raportul CNA sus-mentionat si in ceea ce priveste oferta serviciilor de programe de radio.

2.1.4. Activitatea de inspectie

Activitatea de inspectie vizeaza in principal verificarea: continutului programelor audiovizuale, a respectarii grilelor de programe, a ofertei de servicii de programe retransmise in retelele CATV, a respectarii datelor din decizia de autorizare audiovizuala, a aducerii la indeplinire a somatiilor de intrare in legalitate adresate de Consiliu radiodifuzorilor si distribuitorilor de servicii.

La acestea se pot adauga si alte obiective, potrivit mandatului stabilit de CNA, precum verificarea emisiei posturilor de radio “pirat” in colaborare cu I.G.C.T.I., verificarea zonei de acoperire a emisiei diverselor posturi de radio, determinarea posturilor de radio care fac retransmisia semnalului audio si prin intermediul Internetului, verificarea retransmisiei necodate si in afara intervalelor orare legale a programelor cu continut pornografic la abonatii CATV, intocmirea de procese verbale in vederea autorizarii sau reautorizarii posturilor de radio si TV etc.

Inspectorii CNA isi desfasoara activitatea in Bucuresti, Iasi, Cluj, Brasov,

Sibiu, Timisoara, Constanta, Craiova, Deva, Galati, Rm. Valcea, Tg. Mures, Pitesti, Suceava, Baia Mare, Bistrita, Focsani, Miercurea Ciuc, Arad, Alba Iulia, Oradea, Targoviste, Buzau, Caras-Severin, Bacau si Tulcea.

Potrivit raportului CNA, in anul 2006 s-au efectuat un numar de inspectii si verificari la statiile de radio, televiziune si de CATV, dintre care la radio, la televiziune, la CATV si la TV-C. De asemenea, au fost efectuate si un numar important de monitorizari, cu scopul de a verifica legalitatea continutului programelor audiovizuale.

Reclamatiile primite de CNA si urmarite de corpul sau de inspectori s-au referit, in majoritatea lor, la urmatoarele aspecte:

calitatea necorespunzatoare a serviciilor oferite de unii distribuitori de servicii de programe prin cablu

dreptul la replica

difuzarea spoturilor publicitare

concursurile telefonice cu apeluri taxabile

programele care desi figureaza in oferta de retransmisie nu sunt retransmise

calitatea semnalului audiovizual

existenta unor posturi de radio pirat.

2.1.5. Componenta Consiliului National al Audiovizualului

Consiliul este compus din 11 membri si este numit de Parlament, la propunerea:

Senatului: 3 membri;

Camerei Deputatilor: 3 membri;

Presedintelui Romaniei: 2 membri;

Guvernului: 3 membri.

Membrii CNA sunt definiti de legiuitor ca fiind „garanti ai interesului public” si, ca atare, se precizeaza ca ei „nu reprezinta autoritatea care i-a propus”. Durata mandatului membrilor Consiliului este de 6 ani.

Activitatea CNA este analizata de catre Parlament, prin dezbaterea raportului anual, care se prezinta pentru anul anterior, si ori de cate ori comisiile de specialitate ale Parlamentului solicita presedintelui Consiliului rapoarte specifice.

2.2. Gestiunea frecventelor

Potrivit legislatiei in vigoare, spectrul de frecvente este gestionat de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii, care are responsabilitatea de a elabora Planul national de Frecvente Radioelectrice, Prin acesta se stabilesc frecventele destinate difuzarii de servicii audiovizuale, in consonanta cu Strategia de acoperire a teritoriului de catre serviciile de programe audiovizuale, a carei elaborare este in principal sarcina CNA. Coordonarea intre cele doua autoritati responsabile se face prin Comisia mixta consultativa, compusa din reprezentanti ai acestor doua autoritati.

Legiuitorul stabileste ca prin Plan sunt disponibile cel putin 4 retele nationale de radiodifuziune sonora si 3 retele nationale de radiodifuziune televizata, care se atribuie astfel:

2 retele nationale in FM destinate radiodifuzorului public - Societatea Romana de Radiodifuziune, in banda CCIR, o retea nationala in AM, o retea pentru posturile regionale si locale in AM si FM, precum si frecvente de emisie in banda de unde ultrascurte, pentru difuzarea emisiunilor pentru strainatate;

2 retele destinate radiodifuzorilor de radiodifuziune privati;

2 retele destinate radiodifuzorului public - Societatea Romana de Televiziune;

o retea destinata radiodifuzorilor de televiziune privati.

2.3. Sectorul audiovizual privat

Potrivit legii, in Romania radiodifuzorii de drept privat, persoane juridice, trebuie sa se constituie si sa functioneze sub forma societatilor comerciale. Dreptul de proprietate asupra actiunilor sau a partilor sociale se poate transfera in conformitate cu prevederile prezentei legi si cu conditia sa nu aduca atingere drepturilor si obligatiilor prevazute in licenta sau licentele detinute de societatea comerciala respectiva.

Actiunile reprezentand capitalul social al societatilor comerciale pe actiuni nu pot fi decat nominative.

2.3.1. Licentele audiovizuale si licentele de emisie

Printre modificarile aduse cadrului normativ prin adoptarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare se afla si cele care privesc licentele si autorizatiile necesare pentru difuzarea serviciilor de programe, si instaurarea unui regim dual de atribuire, prin partajarea de competente intre Consiliul National al Audiovizualului si Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii.

Legiuitorul distinge intre difuzarea unui serviciu de programe prin utilizarea unei frecvente radioelectrice terestre sau prin alte cai. In cazul utilizarii unei frecvente radioelectrice terestre, difuzarea unui serviciu de programe de catre un radiodifuzor aflat in jurisdictia Romaniei se poate face numai in baza licentei audiovizuale eliberate de CNA si a licentei de emisie acordate de ANRC. In timp ce procedura si conditiile de eliberare si modificare a licentei audiovizuale se stabilesc prin decizie a CNA, procedurile pentru obtinerea licentei de emisie sunt de competenta ANRC.

In cazul unui serviciu de programe difuzat pe cale radioelectrica terestra, licenta audiovizuala se elibereaza fie in baza unui concurs, in timp ce pentru un serviciu de programe difuzat prin orice alte mijloace de telecomunicatii este necesara doar o decizie a CNA.

De asemenea, ANRC stabileste conditiile si elibereaza ex ante avizul tehnic care este necesar pentru participarea la concursul pentru obtinerea licentei audiovizuale. Licenta audiovizuala cuprinde:

numarul licentei;

datele de identificare a titularului acesteia;

tipul serviciului de programe;

denumirea si elementele de identificare ale serviciului de programe;

formatul de principiu al serviciului de programe si structura programelor;

zona de difuzare;

perioada de valabilitate;

mijlocul de telecomunicatii folosit pentru difuzare si detinatorul acestuia;

frecventa sau frecventele atribuite, dupa caz.

Licenta audiovizuala se acorda pentru o perioada de 9 ani (si poate fi prelungita pentru inca o perioada de 9 ani), atat in domeniul radiodifuziunii sonore, cat si in cel al televiziunii, termen care curge de la data obtinerii autorizatiei tehnice de functionare, in cazul difuzarii pe cale radioelectrica terestra, sau de la data obtinerii deciziei de autorizare audiovizuala, in cazul difuzarii prin orice alte mijloace de telecomunicatii.

Licentele audiovizuale (cu exceptia celor acordate institutiilor de invatamant, cultelor si autoritatilor administratiei publice) pot fi cedate unui tert numai cu acordul CNA si cu asumarea de catre noul titular a tuturor obligatiilor decurgand din licenta.

Difuzarea serviciului de programe poate incepe dupa obtinerea deciziei de autorizare audiovizuala, decizie care se acorda de CNA dupa obtinerea de catre titularul de licenta audiovizuala a documentului de autorizare corespunzator, emis de ANRC.

Titularul licentei de emisie are obligatia de a plati anual, anticipat, un tarif de utilizare a spectrului, stabilit de ANRC. In cazul in care titularul licentei de emisie utilizeaza retele de emisie inchiriate, plata tarifului de utilizare a spectrului cade in sarcina proprietarului retelei. 

Monitorizarea si controlul parametrilor prevazuti in licenta de emisie fata de reglementarile tehnice in vigoare din domeniul radiocomunicatiilor, respectiv monitorizarea si controlul acestora pe parcursul perioadei de valabilitate a licentei, se realizeaza, de ANRC.

Licenta de emisie poate fi cedata catre un tert numai impreuna cu licenta audiovizuala, cu acordul prealabil al CNA si ANRC si cu asumarea de catre noul titular a tuturor obligatiilor decurgand din licente.

Legiuitorul clasifica licentele audiovizuale in functie de aria lor de acoperire in licente nationale, regionale sau locale. Acestea sunt definite dupa cum urmeaza:

licenta audiovizuala nationala da dreptul la o difuzare a carei zona geografica de acoperire cuprinde o audienta potentiala de peste 60% din populatia recenzata a tarii;

licenta audiovizuala regionala da dreptul la o difuzare a carei zona geografica de acoperire reprezinta o audienta potentiala cuprinsa intre 3% si 20% din populatia recenzata de pe teritoriul a 3 pana la 8 judete;

licenta audiovizuala locala este licenta a carei zona geografica de acoperire si a carei audienta potentiala sunt mai mici decat cele prevazute pentru o licenta audiovizuala regionala; licentele audiovizuale acordate pentru municipiul Bucuresti sunt considerate licente locale.

Acordarea licentelor audiovizuale se face de catre CNA pe baza urmatoarelor criterii generale:

respectarea interesului public;

asigurarea unui raport echilibrat intre serviciile de programe nationale, regionale si locale;

evitarea abuzului de pozitie dominanta si a practicilor care impiedica libera concurenta;

experienta si competenta in domeniul audiovizual, dupa caz.

CNA urmeaza, potrivit propriei decizii nr. 403 din 30 iunie 2005, sa decida asupra acordarii licentei audiovizuale, luand in considerare si urmatoarele criterii de apreciere a structurii si formatului de principiu a serviciului de programe:

respectarea drepturilor fundamentale ale omului si protectia minorilor;

respectarea pluralismului politic si social, diversitatea culturala, lingvistica si religioasa, informarea, educarea si divertismentul publicului;

protejarea culturii si a limbii romane, a culturii si a limbilor minoritatilor nationale;

situatia exploatarii celorlalte licente pe care le detine solicitantul, daca este cazul;

durata totala cotidiana de difuzare a serviciului de programe;

genul, orarul si durata de difuzare si de redifuzare a emisiunilor;

procentul alocat programelor locale, in cazul licentelor audiovizuale regionale si locale difuzate pe cale radioelectrica terestra.

In baza strategiei de acoperire a teritoriului Romaniei cu licente de radio, televiziune si retele de telecomunicatii, C.N.A. a obtinut, in ultimii ani, disponibilizarea de catre Inspectoratul General de Comunicatii si Tehnologia Informatiei a 78 noi frecvente de radio si a 26 frecvente pentru canale de televiziune de mica putere si 39 pentru canale de putere mare de televiziune. Acestea au fost scoase la concurs in 2006 si 2007 si s-au acordat 53 licente

audiovizuale pentru statii locale de radiodifuziune si 62 licente pentru statii locale de televiziune.

Astfel, in anul 2007 s-a ajuns la un numar total de 623 licente audiovizuale pentru statii locale de radiodifuziune si de 261 licente pentru statii locale de televiziune si de 32 licente radio respectiv 87 licente TV pentru difuzarea prin satelit a serviciilor de programe, 5163 avize de retransmisie care deservesc 9755 localitati, precum si 271 licente pentru studiouri locale – retele de telecomunicatii.

Redam in tabelul de mai jos situatia primelor 20 de societati TV in functie de numarul de licente acordate

2.3.2. Retransmisia serviciilor de programe

2.3.2.1. Conditiile privind retransmisia serviciilor de programe

Legea nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie principiul libertatii de retransmisie pentru:

orice serviciu de programe, difuzat legal de catre radiodifuzori aflati sub jurisdictia Romaniei sau sub jurisdictia unui stat cu care Romania a incheiat un acord international de libera retransmisie in domeniul audiovizualului, care este libera, in conditiile legii.

orice serviciu de programe, difuzat de catre radiodifuzori aflati sub jurisdictia statelor membre ale Uniunii Europene si receptionate pe teritoriul acestor state, care este libera si nu necesita nici o autorizare prealabila.

Pentru serviciile de programe care nu se incadreaza in prevederile de mai sus retransmisia se poate face numai in baza autorizatiei de retransmisie, care poate fi solicitata de orice persoana interesata, ce are responsabilitatea editoriala a unui serviciu de programe.

In anumite cazuri, expres si limitativ prevazute de legiuitor, CNA poate restrange temporar dreptul de libera retransmisie a unui anumit serviciu de programe provenind din statele membre ale Uniunii Europene, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

serviciul de programe incalca explicit, semnificativ si grav prevederile art. 39 (referitor la conditiile speciale pentru difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizica, mentala sau morala a minorilor, in special programele care contin pornografie sau violenta nejustificata) sau ale art. 40 (difuzarea de programe care contin orice forma de incitare la ura pe considerente de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala din lege;

pe parcursul ultimelor 12 luni radiodifuzorul a mai incalcat de cel putin doua ori prevederile art. 39 sau 40;

Consiliul a notificat in scris radiodifuzorului in cauza si Comisiei Europene respectivele incalcari si despre masurile pe care intentioneaza sa le adopte in cazul in care o asemenea incalcare se produce din nou;

consultarile cu statul membru al Uniunii Europene de pe teritoriul caruia se face transmisia si cu Comisia Europeana nu s-au concretizat intr-o intelegere amiabila, in termen de 15 zile de la notificarea prevazuta, iar incalcarea la care se face referire continua, cu conditia ca, in termen de doua luni de la notificarea masurilor luate de Romania, Comisia sa nu fi luat o decizie asupra incompatibilitatii acestor masuri fata de legislatia comunitara. 

Procedura de eliberare, modificare si de retragere a autorizatiei de retransmisie se stabileste prin decizie a Consiliului. Retransmisia oricarui serviciu de programe care a obtinut autorizatie de retransmisie se poate face liber, de catre orice distribuitor de servicii, fara nici o autorizare prealabila, in conditiile prevazute de lege.

2.3.2.2. Obligatii ale distribuitorilor de servicii de programe

Distribuitorii de servicii de programe care efectueaza retransmisia au obligatia de a obtine, de la CNA, un aviz de retransmisie. Pentru obtinerea avizului distribuitorii au obligatia de a comunica Consiliului structura ofertei de servicii de programe retransmise. De asemenea, legiuitorul dispune in sarcina distribuitorilor de servicii obligatia de a notifica in prealabil Consiliului orice modificare in structura ofertei de servicii de programe retransmise.

In scopul de a asigura pluralismul de surse si informatii, legiuitorul roman a introdus obligatii exprese de retransmisie in sarcina distribuitorilor de servicii, cunoscute sub denumirea de obligatii de must-carry.

Astfel, toti distribuitorii care retransmit servicii de programe prin retele de telecomunicatii au obligatia sa includa in oferta lor serviciile de programe ale Societatii Romane de Televiziune destinate publicului din Romania, precum si alte servicii de programe, libere la retransmisie si fara conditionari tehnice sau financiare ale radiodifuzorilor privati, aflati sub jurisdictia Romaniei, in limita a 25% din numarul total de servicii de programe distribuite prin reteaua respectiva. Printre aceste servicii de programe legiuitorul recomanda includerea unui program de radiodifuziune national si a unui program de radiodifuziune local, private.

In ceea ce priveste Canalul TV Cultural al Societatii Romane de Televiziune, acesta va fi retransmis de catre distribuitori in limita posibilitatilor, „cu conditia alocarii fondurilor necesare catre Societatea Romana de Televiziune, pentru folosirea gratuita a decodoarelor”.

Avand in vedere nevoile specifice ale minoritatilor nationale, legea dispune ca in localitatile in care o minoritate nationala reprezinta o pondere mai mare de 20% distribuitorii trebuie sa asigure si servicii de transmitere a programelor care sunt libere la retransmisie, in limba minoritatii respective.

2.3.3. Pluralism si concentrare

Pentru a proteja pluralismul si diversitatea culturala, concentrarea proprietatii si extinderea cotei de audienta in domeniul audiovizualului, legiuitorul roman a intervenit pentru a le limita la dimensiuni care sa asigure eficienta economica a entitatilor in cauza, dar care sa nu genereze aparitia de pozitii dominante in formarea opiniei publice. Legiuitorul instituie astfel reglementari specifice atat pentru oferta serviciilor de programe de la nivel national, cat si pentru cea de la nivel regional sau de la nivel local.

2.3.3.1. Pozitia dominanta in formarea opiniei publice la nivel national, regional sau local

Astfel, potrivit legii nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se considera ca la nivel national, un radiodifuzor detine o pozitie dominanta in formarea opiniei publice, in cazul in care cota sa de piata depaseste 30% din piata serviciilor de programe difuzate la nivel national.

Pentru determinarea cotei de piata a serviciilor de programe, se considera ca:

piata serviciilor de programe de televiziune cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel national de radiodifuzorii aflati in jurisdictia Romaniei, inclusiv serviciile publice de programe de televiziune cu acoperire nationala;

piata serviciilor de programe de radiodifuziune sonora cuprinde toate serviciile de programe difuzate la nivel national de radiodifuzorii aflati in jurisdictia Romaniei, inclusiv serviciile publice de programe de radiodifuziune cu acoperire nationala.

Determinarea cotei de piata a fiecarui radiodifuzor national, regional si local se face anual, prin media cotei de piata inregistrata in cursul anului respectiv, pe toata durata de difuzare. Masurarea cotelor de piata se realizeaza prin sistem electronic, iar audienta si cotele de piata ale posturilor de radio se masoara prin procedura intervievarii directe.

La nivel regional si local determinarea pozitiei dominante in formarea opiniei publice se face luandu-se in considerare cota de piata a serviciilor de programe de televiziune si a serviciilor de programe de radiodifuziune sonora, cu acoperire regionala sau locala. Se considera ca un radiodifuzor detine o pozitie dominanta in formarea opiniei publice, la nivel regional sau local, in cazul in care cota de piata cumulata a serviciilor de programe de televiziune si/sau, dupa caz, de radiodifuziune difuzate in zona respectiva depaseste 25%, cumulat, din piata serviciilor de programe de televiziune si de radiodifuziune difuzate la nivel regional sau local.

2.3.3.2. Reglementari anti-concentrare

La nivel local, prevederile vizeaza numarul de licente audiovizuale de acelasi tip detinute (reglementari de tip mono media) si, potrivit acestora, o persoana fizica sau juridica, romana sau straina, poate detine cel mult doua licente audiovizuale de acelasi tip in aceeasi unitate administrativ-teritoriala sau zona, fara posibilitatea de a detine exclusivitatea.

De asemenea, sunt instituite si reglementari de tip cross media, astfel incat o persoana fizica sau juridica nu poate fi investitor ori actionar majoritar, direct sau indirect, la mai mult de o singura societate de comunicatie audiovizuala, iar la altele poate detine cel mult 20% din capitalul social.

Orice persoana fizica sau juridica ce detine sau dobandeste o cota egala sau mai mare de 10% din capitalul ori drepturile de vot ale unei societati comerciale titulare de licenta audiovizuala ori de licenta de emisie sau ale unei societati care controleaza o societate titulara a unei astfel de licente are obligatia de a notifica aceasta situatie Consiliului, in termen de o luna de la data la care a ajuns la aceasta cota.

Reglementarile mono-media si cross-media prezentate mai sus au fost concepute pentru a se evita aparitia de pozitii dominante in formarea opiniei publice si pentru a se asigura accesul publicului la o pluralitate de surse de informare si de opinii. Pe de alta parte, trebuie remarcat insa ca aceste reglementari nu se extind si asupra presei scrise, mai ales a celei de la nivel local, unde sunt evidentiate destule cazuri in care aceeasi persoana juridica sau acelasi actionariat detine atat principalele servicii de programe audiovizuale cat si principalul sau principalele ziare locale. Desi discutata adesea, aceasta problema nu si-a gasit inca o rezolvare, mai ales in contextul in care la nivel politic si decizional exista o reticenta manifesta pentru reglementarea prin lege a vreunui aspect al activitatii presei scrise.

Legiuitorul roman interzice, de asemenea, imprumutul de nume, stipuland ca: ”Este interzisa utilizarea numelui unei alte persoane, in orice mod, de catre o societate comerciala care solicita acordarea unei licente audiovizuale ori de emisie sau a oricarei alte autorizatii privind un serviciu de comunicare audiovizuala ori care controleaza o societate titulara a unei astfel de licente ori autorizatii, in scopul eludarii prevederilor prezentei legi”.

2.3.4. Transparenta

Problematica transparentei in ceea ce priveste activitatea, structura actionariatului si responsabilitatea editoriala a tuturor institutiilor de media a fost in atentia decidentilor de la nivel pan-european (Consiliul Europei, inter alia) inca de la inceputul deceniului 9. Astfel, cele mai importante standarde si linii directoare in aceasta privinta se regasesc in Recomandarea Comitetului de Ministri al Consiliului Europei (94) 13.

Scopul unor asemenea prevederi este de a sublinia importanta cunoasterii de catre public in general a elementelor mai sus mentionate pentru a ii permite acestuia sa-si formeze o opinie cu privire la valoarea pe care ar urma sa o atribuie informatiilor, ideilor si opiniilor exprimate sau diseminate de mass media.

Prevederi cu continut similar se regasesc si in Legea nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit acestora, orice persoana juridica titulara a unei licente audiovizuale are obligatia de a pune in permanenta la dispozitie publicului urmatoarele categorii de informatii:

denumirea, statutul juridic si sediul social;

numele reprezentantului legal si ale principalilor asociati ori actionari;

numele persoanelor responsabile de conducerea societatii comerciale si ale celor care isi asuma, in principal, responsabilitatea editoriala;

lista publicatiilor editate de persoana juridica respectiva si lista celorlalte servicii de programe pe care le asigura.

In continuare, legiuitorul stipuleaza obligatia persoanelor care exploateaza un serviciu de programe de a aduce la cunostinta CNA urmatoarele:

schimbarile intervenite in cursul exploatarii serviciului in ceea ce priveste categoriile de date mentionate mai sus, in maximum 30 de zile de la producerea acestora;

alte categorii de date privind functionarea serviciului, dupa intrarea acestuia in activitate.

In aplicarea acestor prevederi, desi cu destula intarziere, Consiliul National al Audiovizualului a avut initiativa integrarii tuturor informatiilor privind structura de actionariat a entitatilor care detin serviciile de programe audiovizuale intr-un singur document si publicarii acestuia pe site-ul sau propriu. Aceste informatii sunt prezentate in anexa.

2.3.5. Incalcarea prevederilor legale privind comunicarea publica audiovizuala

Incalcarea prevederilor Legii nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare constituie contraventii sau infractiuni.

Sanctiunile pentru incalcarea dispozitiilor legislatiei privind comunicarea publica audiovizuala se aplica prin acte emise de catre CNA sau de catre autoritatea din domeniul telecomunicatiilor.

Sanctiunile emise trebuie sa se aplice gradual si imbraca urmatoarele forme: somatia, amenda contraventionala, obligarea radiodifuzorului de a difuza o perioada de timp, intre anumite intervale orare, numai textul deciziei de sanctionare, reducerea cu pana la jumatate a termenului de valabilitate a licentei audiovizuale, retragerea licentei audiovizuale.

Consiliul a aplicat in anul 2006 un numar de 299 de sanctiuni, dupa cum urmeaza:

122 de somatii pentru posturi TV

99 de amenzi pentru posturi TV

40 de somatii pentru posturi de radio

8 amenzi pentru posturi de radio

35 somatii pentru distribuitorii de servicii prin cablu

12 amenzi pentru distribuitorii de servicii prin cablu

Analiza sanctiunilor arata ca incalcarile pot fi grupate astfel:

In topul posturilor din Bucuresti sanctionate se afla OTV, cu 25 amenzi si 15 somatii, la care se adauga 1 sanctiune privind difuzarea a 10 minute a textului deciziei de sanctionare si 1 sanctiune privind difuzarea timp de 3 ore a textului deciziei de sanctionare, ANTENA 1 cu 15 amenzi si 9 somatii, PRIMA TV cu 8 amenzi si 10 somatii, NATIONAL TV cu 6 amenzi si 9 somatii, la care se adauga 1 sanctiune privind difuzarea a 10 minute a textului deciziei de sanctionare, SRTV cu 4 amenzi si 11 somatii, si REALITATEA TV cu 6 amenzi si 7 somatii.

In cazul savarsirii repetate de catre radiodifuzori a uneia dintre faptele enumerate mai jos, Consiliul poate decide retragerea licentei audiovizuale:

incitarea publicului la ura nationala, rasiala sau religioasa;

incitarea explicita la violenta publica;

incitarea la actiuni care au drept scop disolutia autoritatii de stat;

incitarea la actiuni teroriste.

Potrivit Legii nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie infractiuni si se pedepsesc cu amenda penala urmatoarele fapte:

emiterea sau retransmiterea de programe fara licenta audiovizuala, licenta de emisie, autorizatie tehnica de functionare sau autorizatie de retransmisie;

emiterea pe alta frecventa, emiterea dintr-un alt amplasament sau nerespectarea parametrilor ori a conditiilor din licenta de emisie sau din autorizatia tehnica de functionare, daca autorul faptei nu se conformeaza somatiei emise de Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei;

producerea, importul, distribuirea, vanzarea, inchirierea, detinerea, instalarea, intretinerea si inlocuirea, in mod ilicit, a dispozitivelor de decodificare utilizate pentru serviciile audiovizuale cu acces conditionat.

In conditiile in care se produc incalcari ale altor prevederi din Legea nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, precum cele privind concentrarea, Consiliul este obligat sa sesizeze autoritatile competente cu privire la aparitia sau existenta unor practici restrictive de concurenta, a abuzului de pozitie dominanta sau a concentrarilor economice, precum si cu privire la orice alte incalcari ale prevederilor legale care nu intra in competenta sa.

2.4. Sectorul public

Sectorul public audiovizual este constituit din oferta de programe audiovizuale a Societatii Romane de Televiziune si a Societatii Romane de Radiodifuziune.

Aceste doua organizatii au fost infiintate prin efectul Legii nr. 41/1994 ca servicii publice autonome, sub control parlamentar.

Legea nr. 41/1994 a fost modificata prin efectul Legii nr. 124/1998, in principal din cauza imposibilitatii constituirii Consiliului de Administratie in conditiile prevazute de legislatia din 1994.

Licentele audiovizuale pentru serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune se elibereaza fara concurs.

Difuzarea pe cale radioelectrica terestra a serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune se realizeaza de catre un operator de retele de telecomunicatii, in baza licentei acordate acestuia de Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii.

Serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune nu sunt tinute la plata tarifului de utilizare a spectrului, stabilit de ANRC, plata la care sunt obligati toti ceilalti radiodifuzori.

In afara celor doua servicii publice de radio si de televiziune, se mai poate considera ca fac parte din sectorul public audiovizual serviciile de informare oferite de autoritatile publice locale. Acestor autoritati li se pot acorda licente audiovizuale daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

sa nu existe nici o alta licenta audiovizuala pentru un serviciu de programe local;

sunt oferite exclusiv servicii de informare privind comunitatea respectiva.

In cazul acordarii unei alte licente audiovizuale, licenta acordata autoritatii publice locale in conditiile precizate mai sus se retrage de drept.

Organizare, rol si misiune a SRTV

Cele doua servicii publice au obligatia sa asigure, prin intreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor si opiniilor, libera comunicare a informatiilor, precum si informarea corecta a opiniei publice.

In indeplinirea acestui rol si in vederea realizarii obiectivelor generale de informare, educatie, divertisment, SRTV si SRR sunt obligate:

sa prezinte, in mod obiectiv, impartial, realitatile vietii social-politice si economice interne si internationale,

sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice,

sa promoveze, cu competenta si exigenta, valorile limbii romane,

sa promoveze valorile creatiei autentice culturale, stiintifice, nationale si universale,

sa promoveze valorile minoritatilor nationale,

sa promoveze valorile democratice, civice, morale si sportive,

sa militeze pentru unitatea nationala si independenta tarii,

sa militeze pentru cultivarea demnitatii umane, a adevarului si justitiei.

O analiza comparativa a acestor misiuni cu cele identificate de Recomandarile Consiliului Europei nr. (96)10 cu privire la garantarea independentei serviciului public de radiodifuzare si nr. (2007)3 cu privire la misiunea serviciilor publice de media in societatea informationala arata o anume anchilozare in ceea ce priveste conceptia legiuitorului cu privire la rolurile pe care aceste servicii publice ar trebui sa si le asume in epoca actuala. Este de sperat ca, odata cu modificarea Legii audiovizualului pentru a permite preluarea in legislatia nationala a prevederilor cuprinse in noua Directiva privind Serviciile Media Audiovizuale, legiuitorul se va apleca si asupra Legii nr. 41/1994 si o va modifica, astfel incat SRTV si SRR sa primeasca un mandat care sa le permita sa contribuie la democratizarea societatii si sa fie in slujba publicului.

Legiuitorul prevede ca autonomia si independenta editoriala a serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerinte ale autoritatilor publice, precum si de influentele oricaror partide, formatiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale si economice sau grupuri de presiune. Analistii, presa, decidentii politici afirma insa ca exista multiple situatii in care aceasta independenta nu este vizibila. Acuzele aduse SRTV, in special, privesc o anume aservire a acesteia la interesele politice ale partidelor aflate la guvernare. O alta acuza adusa ofertei de programe a SRTV priveste, pe de o parte, calitatea scazuta a acestora si, pe de alta parte, comercializarea si chiar tabloidizarea unor programe, in incercarea de a-si creste, sau macar de a-si mentine cotele de audienta.

Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune si de televiziune, in cadrul fiecarei societati, este asigurata de:

consiliul de administratie;

directorul general;

comitetul director.

Consiliul de administratie se organizeaza pentru fiecare societate si este compus din 13 persoane, dintre care una indeplineste functia de presedinte.

Listele de candidati pentru consiliul de administratie se inainteaza birourilor permanente ale celor doua Camere, dupa cum urmeaza:

grupurile parlamentare reunite din cele doua Camere inainteaza propuneri pentru 8 locuri, potrivit configuratiei politice si ponderii lor in Parlament;

Presedintele Romaniei, pentru un loc;

Guvernul, pentru un loc;

personalul angajat al fiecarei societati desemneaza, prin vot secret, candidatii pentru doua locuri, in cadrul unui scrutin organizat de conducerea societatii respective;

grupurile parlamentare ale minoritatilor nationale, pentru un loc.

Listele de candidati, care cuprind si nominalizarile pentru membrii supleanti, se supun in intregime votului in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului si se aproba cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Votul este secret si se exprima cu bile.

Membrii consiliului de administratie sunt numiti pe o perioada de 4 ani Consiliul de administratie isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare.

Presedintele Consiliului de administratie al fiecareia dintre cele doua societati se numeste de catre Parlament, in sedinta comuna, dintre membrii titulari ai consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, cu respectarea acelorasi proceduri de audiere si de vot.

Presedintele consiliului de administratie este in acelasi timp si directorul general al societatii. In ultima perioada, nici unul dintre presedintii SRTV nu si-a incheiat mandatul la termen.

Multe din problemele cu care se confrunta SRTV se datoreaza, in opinia unor analisti, rolului destul de confuz atribuit Consiliului de Administratie. Acesta functioneaza, pe de o parte, ca un adevarat consiliu de administratie la o societate comerciala, avand rol deliberativ si, pe de alta parte, ar trebui sa aiba rolul de a asigura satisfacerea interesului public si de a se constitui intr-un tampon intre presiunile si ingerintele de natura politica sau economica si corpul editorial al societatii. Or, aceste functii se conjuga cu greutate, mai ales atunci cand prima dintre ele necesita cunostinte de specialitate (economice, juridice, de management) pe care membrii nu le poseda.

O alta problema relevata de analisti este aceea a dublei calitati a presedintelui – director general, de natura sa creeze suprapuneri si confuzii in lantul decizional.

Desi de ani de zile a fost identificata necesitatea stringenta de reorganizare institutionala a celor doua servicii publice, cu precadere a SRTV, inclusiv prin reducerea substantiala a numarului de salariati si prin externalizarea unor activitati, inclusiv a unei parti a productiei audiovizuale, aceasta inca nu s-a produs. Numarul de personal angajat a inregistrat usoare fluctuatii in decursul ultimilor 4 ani, mentinandu-se insa in jurul cifrei de 3.000. In prezent, numarul de angajati ai SRTV este de 3.252 (dintre care 2.829 la Bucuresti si 423 la studiourile teritoriale). O comparatie cu organizatii similare (din punctul de vedere al orelor de emisie si al structurii programelor ) arata ca SRTV depaseste cu aprox. 25 % numarul mediu de personal.

Serviciile de programe ale SRTV

SRTV inseamna de fapt patru posturi - TVR 1, TVR 2, TVR Cultural si TVR International, la care se adauga patru studiouri teritoriale - TVR Cluj, TVR Iasi, TVR Timisoara, TVR Craiova - si recent creatul portal www.tvr.ro.

TVR 1, TVR 2, TVR Cultural si TVR International emit fiecare 24 ore zilnic.

In 2005, SRTV a transmis pe cele patru canale ale sale 35.040 ore de programe la care se adauga cele 2.156 ore de emisie proprie a studiourilor teritoriale.   Tabelele de mai jos indica in mod sintetic structura programelor pentru cele doua canale mai importante, prezentata potrivit clasificatiei EBU (European Broadcasting Union).

TVR 1

 Sursa: www.tvr.ro

TVR 2

 Sursa: www.tvr.ro

2.4.3. Finantarea SRTV

Cele doua servicii publice de radio si de televiziune sunt finantate printr-un sistem mixt, intalnit in majoritatea statelor europene: taxa TV sau radio, venituri proprii (din publicitate, sponsorizari, productie proprie, altele) si alocatii bugetare.

Din anul 2003, cuantumul taxei TV nu a mai fost modificat, nefiind prevazuta o actualizare in raport cu indicele inflatiei si cu cresterea costurilor de productie si achizitii de programe, induse de cresterea preturilor de pe piata sau a cheltuielilor de natura salariala. In acelasi timp, din aceeasi perioada se constata o continua reducere a numarului de platitori ai serviciului public de televiziune – fie prin simpla sustragere de la plata acestei obligatii, fie prin obtinerea scutirii de plata in baza diferitelor acte normative adoptate. Cuantumul lunar al taxei TV, stabilit prin H.G. nr. 978/2003 reprezinta echivalentul a 1,1 EUR, fiind cel mai scazut pe plan european. In moneda nationala, taxa TV nu a crescut deloc in perioada 2003 – 2007.

In anul 2005, veniturile din exploatare au reprezentat 439.541.980 lei si au fost constituite din:

68 % - venituri din taxa pentru serviciul public de televiziune 299.552.871 lei;

11 % - venituri din publicitate 48.228.776 lei;

19 % - venituri din subventii de exploatare 84.395.413 lei (cu destinatie stabilita prin legea bugetara pentru : statii si circuite, canal satelit, paza militara, achizitii piese de schimb, functionarea Departamentului TVR International);

2 % - venituri din exploatare 7.364.920 lei

Cheltuielile inregistrate de SRTV au fost de 414.085.230 lei, constituite din:

48% cheltuielile cu lucrarile si serviciile prestate de terti in valoare de 200.582.217

33 % - cheltuieli cu personalul 138.241.432 lei

9,9% cheltuieli cu impozite si taxe cu o valoare de 41.308.046 lei

8,8 % cheltuielile cu amortismentele 32.567.211 lei

0,3% cheltuieli cu provizioanele in valoare 1.386.324 lei din care pentru:

Astfel, pe anul 2005 se constata ca SRTV a inregistrat un profit de 25.456.750 lei.

Aceasta situatie se schimba dramatic in anul 2006.

In anul 2006, veniturile din exploatare realizate de SRTV au fost de 502.036.523 lei si se prezinta in urmatoarea structura:

60% - venituri din taxa pentru serviciul public de televiziune, in valoare de 301.994.360 lei

15% - venituri din publicitate, in valoare de 76.891.958 lei,

- alocatii bugetare

2% - alte venituri din exploatare, in valoare de 5.763.804 lei,

La acestea se adauga venituri financiare de 2.900.624 lei.

Cheltuielile totale inregistrate de SRTV in anul 2006 au fost de 522.075.024 lei, constituite din cheltuieli de exploatare 520.929.434 lei si cheltuieli financiare 1.145.590 lei.

Rezultatul net al exercitiului financiar reprezinta o pierdere in valoare de 17.158.538 lei.

3. Piata audiovizuala din Romania

Sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000 a fost marcat de o fragmentare destul de puternica a pietei, determinata de aparitia de noi servicii de comunicare audiovizuala. Oferta lor insa nu se prea diferentia, majoritatea noilor aparute posturi favorizand formatul generalist traditional, cu o oferta compusa din emisiuni informative, talk-shows, filme, sport, telenovele, jocuri, concursuri si divertisment usor.

3.1. Principalii actori de pe piata audiovizuala

In ultimii 4-5 ani, au inceput insa sa se dezvolte, intr-un ritm destul de alert, ofertele de nisa precum Pro Cinema, Antena 3, N 24, The Money Channel, la care se adauga mai vechile Acasa si Realitatea TV. Pentru majoritatea acestora, batalia se da pentru ocuparea unui segment de pana in aprox. 2% din cota de piata si de mai putin de 1 punct de rating medie zilnica. Este insa o oferta care devine din ce in ce mai interesanta pentru anumite segmente de public si care pare sa fi inceput sa determine si realizarea unor mici venituri din publicitate.

Fenomenele de concentrare de pe piata audiovizuala se conjuga cu cele de concentrare cross-media (intre media audiovizuala si presa scrisa, la care incep sa se adauge in ultima vreme si noile servicii de comunicare) si cu fenomenele de integrare verticala (productie, tipografie, distributie, difuzare).

Pe piata audiovizuala, 5 grupuri puternice (exceptand SRTV) isi impart peste 50 % din piata. Acestea sunt Grupul Media Pro, Intact, SBS Broadcasting, Centrul National Media si Realitatea Media, dupa cum se poate vedea in graficul alaturat:

Componenta actionariatului la aceste grupuri puternice este extrem de diversa: de la persoane fizice pana la persoane juridice detinute, in varii proportii, de alte persoane juridice, detinute si ele, la randul lor, de alte persoane, fie fizice fie juridice. Datele prezentate mai jos sunt preluate din informatiile comunicate public de catre CNA.

Grupul Intact S.A., cu o cota de 15,1 %, poseda posturile Antena 1 – Antena International. Detinatoarea licentelor audiovizuale este societatea TV Antena 1 SA, ai carei actionari sunt: Voiculescu Camelia Rodica – 40,491%, Voiculescu Corina Mirela – 35,491%, Lazar Mihai – 10%, Anca Raluca Gheorghe – 5%, Fundatia Umanista Dan Voiculescu – 4,532%, Grivco SA – 4.476%, Tipografia Intact SA – 0,004% si Sangold (Omi) Distributie SA – 0,004%.

Grupul Media Pro, cu o cota de 26 %, detine PRO TV – Acasa TV – MTV – PRO Cinema – PRO TV International – Sport.ro

Detinatoarea licentelor audiovizuale este societatea PRO TV SA, ai carei actionari sunt: CME Romania BV (Olanda) – 95,0543%, Sarbu Adrian – 4,7857%, Grigoruta Roxana Dorina - 0,08% si Petrovici Liana - 0,08%. Actionar unic al CME Romania BV este insa CME Media Enterpreses BV (Olanda), apartinand 100% Central European Media Enterpreses Limited, o companie din Bermuda care este cotata pe piata NASDAQ din New York (actionar majoritar este Ronald Lauder alaturi de alti 100 de actionari). Astfel, rezulta ca Ronald Lauder este actionarul principal.

Societatea SBS Broadcasting Media SRL are o cota din piata de 44,7 % si detine Prima TV – KISS TV / KISS FM – Magic FM. Structura actionariatului sau este urmatoarea: European Radio Investments Limited (Anglia) – 99,6838% si Romanian Broadcasting Corporation Limited (Anglia) – 0,3162%, detinute, la randul lor de un sir de alte societati.

Grupul Centrul National Media National cu o cota de 3,7 % din piata, detine National TV / National FM – Favorit FM . Detinatoarea licentelor audiovizuale este societatea ABC Plus Media SA, ai carei actionari sunt: Micula Ioan (Suedia) si Micula Viorel (Suedia) cu cate 50%..

Grupul Realitatea Media cu o cota din piata de 3,7 % detine posturile Realitatea Tv – The Money Channel / Radio Alpha – Realitatea Fm – Radio Guerrilla. Societatea Realitatea Media SA, are urmatoarea structura de actionariat: Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited – 54,998645%, Federatia Petrom a Sindicatelor Libere Independente a Asociatilor si Ligilor Apolitice din Ramura Industriei Petroliere – Romania - FSLI PETROM – 25,001346%, Petrom Service SA – 10% si Global Video Media SA – 10%, Luca Liviu – 0,0000033223%, Toroipan Gheorghe Cristian – 0,000003% si Luha Eugen Gheorghe – 0,000003%. Actionarul principal este Vitalie Dobinda.

Potrivit ultimelor cifre prezentate de SRTV, numarul gospodariilor inregistrate ca posesoare de receptoare TV este de 6.922.000. Tabelul de mai jos prezinta configurarea audientei potentiale a celor mai importante posturi de televiziune, raportata la numarul total de gospodarii cu televizor.

Sursa: Sondaj de configurare, mai 2006, realizat de TNS-AGB International

Se constata astfel ca TVR 1   nu este receptionat de aproximativ 115.000 gospodarii, avand o acoperire aproape totala a intregului teritoriu. Pe locul secund se claseaza TVR 2, urmat la distanta de aproape 6 procente de Antena 1 si de 7 procente de Pro TV.

Coroborand aceste cifre cu datele privind cotele de audienta ale respectivelor posturi, se constata ca preeminenta TVR 1 in raport cu Pro TV si cu Antena 1 pare sa se datoreze mai degraba bazei mai largi de gospodarii accesate decat preferintelor de consum ale audientei.

Redam, in tabelul de mai jos, cotele de piata cumulate pentru 24 ore, ale principalelor posturi de televiziune.

Sursa: Colectiv Analiza si Cercetare al TVR, pe baza datelor furnizate de TNS - AGB International.

Sursa: Raport de activitate SRTV, Anexa 9 Studiu de audienta

Cotele de piata in mediul urban difera insa fata de cele pentru ansamblul publicului, dupa cum se poate constata din graficul de mai jos:

Sursa: Raport de activitate SRTV, Anexa 9 Studiu de audienta

In ceea ce priveste ratingul mediu, situatia se prezinta astfel:

Sursa: Raport de activitate SRTV, Anexa 9 Studiu de audienta

Din graficul de mai sus, se poate vedea ca, daca pe ansamblul publicului, ratingul TVR1 de 2,8% este putin mai mare decat cel al posturilor concurente PROTV (2,6%) si Antena 1 (2,3%), situatia se inverseaza in mediul urban, in care PRO TV conduce cu un rating de 3%, fiind urmata de Antena 1 (2,3%). Ratingul de 1,9% al TVR1 in mediul urban il situeaza pe pozitia a treia, dar inconfortabil de aproape de postul Acasa care realizeaza un rating de 1,5%.

Situatia este similara si in ceea ce priveste intervalul orar de prime time:

Sursa: Raport de activitate SRTV, Anexa 9 Studiu de audienta

Astfel, daca pentru targetul national - ansamblul publicului - TVR1 conduce cu un rating de 7,6%, in mediul urban PRO TV ia conducerea, cu un rating de 7,4%, in timp ce TVR1 se situeaza abia pe pozitia 3, cu un rating de 5,5%, inferior cu mai mult de un punct procentual fata de ratingul realizat de Antena 1 (6,6%).

Cota de piata si ratingul serviciilor de programe oferite de SRTV, si in principal cele ale canalului TVR1 au inregistrat o scadere aproape constanta in ultimii ani, pe masura ce rivalii sai, PRO TV si Antena 1 isi consolidau pozitia. La acest fenomen a concurat, intr-o anume masura, si fragmentarea audientei datorata aparitiei de noi posturi si de oferte de nisa. Evident, fenomenul este mult mai complex si, pentru analiza sa exhaustiva trebuie avute in vedere si schimbarile in structura socio-profesionala si de varsta a publicului, atat pe ansamblul tarii cat si in mediul urban, precum si in preferintele de consum ale publicului – atat in ceea ce priveste strict oferta televizuala, cat si ofertele concurente de petrecere a timpului liber.

Lupta pentru cresterea cotei din piata si a ratingului se repercuteaza si in valoarea cheltuielilor de autopromovare pe care aceste societati media sunt dispuse sa le angajeze. Prezentam, in continuare, cateva date privind aceste cheltuieli pentru anii 2004 -2006:

Sursa: TVR, preluat de la Alfa Cont Media Watch

Analiza datelor prezentate mai sus da nastere la cateva surprize de proportii. Astfel, bugetul de promovare al liderului pentru ratingul urban – PRO TV – este de aprox. 18 ori mai mic decat cel al postului clasat pe locul secund, Antena 1, si chiar mai mic decat bugetul de promovare afectat in cadrul aceluiasi grup de media pentru postul PRO Cinema. Bugetul de promovare al postului Antena 1 a crescut de mai mult de 2 ori in intervalul de referinta, in timp ce bugetul postului TVR1 a scazut in 2006 la o treime din valoarea inregistrata in 2004. Bugetul postului Realitatea a crescut si el spectaculos in acest interval, fiind in 2006 de aprox. 6 ori mai mare decat in 2004. Lider este insa, necontestabil, postul Prima TV, cu un buget care, desi scade in acest interval cu aprox. 40 %, ramane, in cifre absolute, cel mai important buget pentru promovare - 4.068.628 EURO.

Pluralism si diversitate

Prin preluarea acquis-ului european, Romania s-a obligat sa sustina, sa protejeze si sa promoveze diversitatea culturala si pluralismul. Inter alia, aceste obligatii se concretizeaza prin prevederile cuprinse in Legea nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

3.2.1. Operele europene

Astfel, de la data aderarii, orice radiodifuzor aflat in jurisdictia Romaniei trebuie sa rezerve operelor europene o proportie majoritara din timpul sau de difuzare, cu exceptia timpului consacrat informatiilor, manifestarilor sportive, jocurilor, publicitatii, precum si serviciilor de teletext si teleshopping.

In intelesul legii, sunt opere europene:

opere originare din Romania sau din statele membre ale Uniunii Europene;

opere originare din terte state europene care sunt parte la Conventia europeana privind televiziunea transfrontiera, care indeplinesc conditiile prevazute la alin. (3) al art. 23;

opere originare din alte state europene si care indeplinesc anumite conditii (sunt realizate exclusiv sau in coproductie cu producatori stabiliti in unul sau mai multe terte state europene cu care Romania sau Uniunea Europeana a incheiat acorduri referitoare la sectorul audiovizual, daca aceste opere sunt realizate in principal de catre autori si lucratori rezidenti in unul sau mai multe state europene).

Operele mentionate la punctele 1 si 2 sunt opere realizate in principal de catre autori si lucratori rezidenti in unul dintre statele respective, care indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

sunt realizate de unul sau mai multi producatori stabiliti in unul sau mai multe dintre statele respective;

productia acestor opere este supervizata si controlata efectiv de catre unul sau mai multi producatori stabiliti in unul sau mai multe dintre statele respective;

contributia coproducatorilor din aceste state la totalul costurilor de coproductie este preponderenta, iar coproductia nu este controlata de unul sau mai multi producatori stabiliti in afara statelor respective.

Operele care nu sunt considerate opere europene in sensul celor de mai sus, dar care sunt realizate in baza unor tratate bilaterale de coproductie incheiate cu terte tari, vor fi considerate opere europene, in scopul aplicarii prevederilor prezentei legi, daca coproducatorii din Romania sau din statele membre ale Uniunii Europene furnizeaza un procent majoritar din totalul costurilor productiei, iar aceasta nu este controlata de unul sau mai multi producatori stabiliti in afara Romaniei si a statelor membre ale Uniunii Europene.

Operele care nu sunt opere europene in sensul celor de mai sus, dar care sunt realizate in principal de catre autori si lucratori rezidenti in Romania sau in statele membre ale Uniunii Europene, vor fi considerate opere europene, in scopul aplicarii prezentei legi, intr-un procent corespunzator procentului contributiei coproducatorilor din Romania sau din statele membre ale Uniunii Europene la totalul costurilor de productie.

Avand in vedere ca obligatia de evidentiere si raportare a proportiei de opere europene in continutul serviciilor de programe nu a devenit efectiva decat de la data de 1 ianuarie 2007, inca nu au fost prezentate date complete cu privire la aceste aspecte de catre toti radiodifuzorii. In tabelul de mai jos sunt prezentate datele furnizate de CNA si MCC pentru perioada 2005 - 2006.

Sursa: CNA si MCC raportare catre Comisia Europeana

Legiuitorul roman precizeaza insa ca, pana la data aderarii, radiodifuzorii ar urma de asemenea sa rezerve o proportie semnificativa din timpul de emisie, operelor audiovizuale romanesti. Aceasta proportie, avand in vedere responsabilitatile informationale, educationale, culturale si de divertisment ale radiodifuzorului fata de publicul sau, va fi realizata progresiv, pe baza unor criterii corespunzatoare. Aceasta prevedere nu este insotita de o obligatie stricta de raportare si nici nu este insotita de o monitorizare concertata la nivelul CNA.

Oferta serviciului public de televiziune este supusa unor prevederi specifice, potrivit carora Societatea Romana de Televiziune are obligatia de a promova si de a incuraja difuzarea de creatii audiovizuale romanesti. In acest sens, pana la data aderarii, cel putin 30% din creatia europeana difuzata va fi creatie romaneasca, inclusiv creatii specifice minoritatilor nationale.

Prezentam in tabelul de mai jos ponderea productiilor audiovizuale romanesti in continutul ofertei de programe a postului TVR 1.

Ponderea in grila TVR 1 a productiilor romanesti in perioada 2004-2006

Sursa: TVR, raport de activitate

Se constata astfel ca in perioada de referinta, cota minima prevazuta de legiuitor, respectiv 30%, a fost mult depasita de catre postul TVR 1.

3.2.2. Productii independente

Legea nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare instituie obligatia, pentru orice radiodifuzor aflat sub jurisdictia Romaniei, ca de la data aderarii, sa rezerve operelor europene create de producatori independenti cel putin 10% din timpul sau de difuzare, cu exceptia timpului consacrat informatiilor, manifestarilor sportive, jocurilor, publicitatii, precum si serviciilor de teletext si teleshopping, sau cel putin 10% din bugetul sau de programe, lasand la latitudinea fiecarui radiodifuzor de a decide criteriul de raportare pentru care opteaza.

In practica, prevederea referitoare la bugetul de programe este destul de dificil de aplicat, intrucat legiuitorul nu distinge intre bugetul total de programe si bugetul alocat pentru realizarea programelor in care se pot utiliza productiile independente, respectiv prin exceptarea programelor dedicate informatiilor, manifestarilor sportive, jocurilor, publicitatii, precum si serviciilor de teletext si teleshopping. Or, cota minima de 10 % aplicata asupra intregului buget de programe ar putea fi, in practica, o constrangere mai mare decat daca s-ar aplica criteriul timpului de emisie.

In prezent, avand in vedere faptul ca obligatia de raportare a intrat in vigoare abia la 1 ianuarie 2007, nu exista suficiente date pentru a analiza modul in care radiodifuzorii isi vor indeplini aceasta obligatie. Redam in tabelul de mai jos datele obtinute de la CNA si MCC pe aceasta tema.

Sursa: CNA si MCC, raportare la Comisia Europeana

Pentru aplicarea corecta a prevederilor sus-mentionate, este necesar, mai intai, sa se circumscrie cu exactitate notiunea de „producator independent fata de un radiodifuzor”. Un producator este considerat, in intelesul legii romane (Art. 24 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002), ca fiind independent fata de un radiodifuzor daca indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

n     activitatea sa de realizare a unor productii audiovizuale este sustinuta financiar intr-o proportie mai mica de 25% din aceleasi surse cu serviciul de programe in cadrul caruia se difuzeaza productia sa.

n     detine mai putin de 25% din capitalul societatii care finanteaza serviciul de programe in cauza.

Trebuie remarcat, in acest sens, ca potrivit Liniilor directoare ale CE din 1999 pentru monitorizarea aplicarii Directivei TFF, Statele Membre pot avea in vedere urmatoarele 3 criterii, care nu sunt exhaustive:

• Proprietatea asupra societatii de productie
• Numarul de productii produse pentru acelasi radiodifuzor
• Detinerea drepturilor secundare

O evaluare empirica a producatorilor independenti din Romania releva cateva caracteristici ale acestora, dupa cum urmeaza:

Organizati sub forma de micro-intreprinderi, IMM

Actioneaza pe o piata nationala limitata si fragmentata

Risc mare, caracteristic industriilor creative

Capital redus, acces limitat la instrumente de creditare financiare

Raporturi exclusive sau preponderente cu un singur radiodifuzor

Cesiuni exclusive ale drepturilor secundare

Putine produse proprii, mai curand produse realizate la comanda, sub forma de prestari servicii

Aceste caracteristici determina, in buna masura, fragilitatea economica a producatorilor care, pentru a supravietui, opteaza fie pentru diversificarea productiei catre reclame, publicitate etc., fie pentru realizarea unei legaturi stabile cu un singur radiodifuzor care isi externalizeaza productia efectiva, pastrand insa controlul editorial.

Potrivit bazei de date din cadrul Registrului Cinematografiei, in care sunt inscrisi toti agentii economici (inclusiv persoanele fizice autorizate) care desfasoara activitati in domeniul cinematografiei, numarul acestora este in prezent de 827. Dintre acestia, 427 desfasoara activitati de productie de filme realizate pe pelicula, videocasete, CD-uri, DVD-uri.

Consumul ofertei TV

Timpul mediu de vizionare al ofertei diferitelor servicii de programe a fost analizat in cadrul unui sondaj de configurare pentru anul 2006 realizat de IMAS si CURS. Prezentam mai jos cateva dintre aceste date.

Telespectatorii peste 15 ani urmaresc zilnic 322 minute de program TV. In cadrul acestora, programele SRTV sunt vizionate timp de 141 de minute.  

Barbatii se uita la TV zilnic 314 minute. In cadrul acestora, programele SRTV sunt vizionate timp de 145 de minute.

Femeile vizioneaza programele TV timp de 320 de minute pe zi. In cadrul acestora, programele SRTV sunt vizionate timp de 140 de minute.  

Copiii cu varste intre 4 si 14 ani vizioneaza 276 de minute zilnic. Dintre acestea, 146 de minute sunt alocate vizionarii programelor TVR.

Masuri si instrumente de sustinere a productiei audiovizuale pentru sectorul public si sectorul privat

In Romania, masurile si instrumentele de sustinere a productiei audiovizuale sunt directionate cu precadere pentru sustinerea si dezvoltarea productiei de filme cinematografice.

Astfel, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru sustinerea productiei de filme cinematografice, se instituie Fondul Cinematografic, gestionat in mod distinct de catre Centrul National al Cinematografiei.

Potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005, Fondul Cinematografic se constituie din urmatoarele surse:

a) colectarea unei contributii de 2% din pretul de vanzare si/sau inchiriere al casetelor video inregistrate, DVD-uri, sau al oricarui alt suport inregistrat care poate fi multiplicat video sau digital care se adauga la pretul acestora, platibila de agentul economic care face vanzarea si/sau inchirierea angro ; in cazul filmelor clasificate in Registrul cinematografiei in categoria XXX, cu interdictie de proiectie publica , contributia este de 10%.

b) colectarea unei contributii de 4 % din contravaloarea minutelor de publicitate contractate de posturile de televiziune publice si private;

c) colectarea unei contributii de 3 % din pretul minutelor de publicitate, vandute din spatiul programului propriu de catre societatile de televiziune prin cablu, care au licenta pentru productia de programe si care se adauga acestui pret ;

d) colectarea unei contributii de 3% din incasarile provenite din exploatarea filmelor cinematografice, de orice gen si pe orice fel de suport, in cinematografe sau in alte spatii destinate vizionarii cu public;

e) colectarea unei contributii de 1%, aplicata asupra veniturilor realizate lunar de agentii economici pentru retransmisia prin cablu, satelit si digitala a emisiunilor de televiziune .

f) colectarea unei contributii de 4% din profitul anual realizat de agentii economici care organizeaza jocuri de noroc;

g) 20% din veniturile obtinute din privatizarea salilor si gradinilor cinematografice;

k) realizarea altor activitati specifice, precum si acceptarea de donatii si sponsorizari;

h) dobanda aferenta disponibilitatilor din contul Fondul cinematografic, aflat in Trezoreria statului;

i) alte venituri dobandite in conditiile prezentei ordonante.

(2) Sumele datorate pentru contributiile stabilite la alin.(1) lit. a)- f), reprezinta cheltuiala deductibila la calculul profitului impozabil al agentilor economici respectivi, in conformitate cu prevederile Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Contributiile prevazute la alin (1) lit. a)- f) se aplica asupra incasarilor totale realizate, din care s-a dedus TVA-ul aferent si/sau impozitul pe spectacol, precum si taxa de timbru cinematografic.

Legiuitorul stabileste un sistem complex de masuri cu intentia de a determina o crestere a interesului potentialilor finantatori pentru investitii in productia de filme.

Astfel, potrivit Art.16(1), Persoanele fizice si juridice autorizate, prevazute la art.13, alin.(1) , litera a) si c), pot opta pentru finantarea directa a productiei de filme in conditiile prezentei ordonante, cu pana la jumatate din suma datorata, la solicitarea producatorilor, dupa notificarea adresata Centrului National al Cinematografiei.

(2) Persoanele fizice si juridice autorizate, prevazute la alin. (1) lit. d), pot opta, dupa notificarea Centrului National al Cinematografiei, pentru finantarea directa a productiei sau distribuirii de filme romanesti, in conditiile prezentei ordonante.

(3) Persoanele juridice autorizate, prevazute la art. 13, alin.(1), litera b) pot opta, dupa notificarea Centrului National al Cinematografiei pentru finantarea directa a productiilor de filme de televiziune - documentare si/sau fictiune - cu pana la 1% din contributie, la solicitarea posturilor de televiziune si dupa notificarea Centrului National al Cinematografiei, iar pentru finantarea productiilor de filme realizate in conditiile prezentei ordonante, cu pana la 1,5% din contributia datorata, la solicitarea producatorilor si dupa notificarea Centrului National al Cinematografiei.

Societatea Romana de Televiziune are un regim special, avand in vedere calitatea sa de serviciu public si menirea ei de a sustine si de a incuraja creatia romaneasca. In considerarea acestor elemente, legiuitorul dispune ca SRTV va contribui cu o suma reprezentand 15% din veniturile proprii realizate din publicitate la sustinerea productiei nationale de film cinematografic. SRTV poate opta insa pentru finantarea directa a productiei de filme, in conditiile prezentei ordonante, cu pana la jumatate din suma datorata Fondului cinematografic, la solicitarea producatorilor si dupa notificarea adresata Centrului National al Cinematografiei.

Finantarea productiei din Fondul Cinematografic se realizeaza sub forma de credite directe, rambursabile, fara dobanda. Creditul direct se acorda, in conditiile ordonantei, pentru:

productia de filme de toate genurile: de fictiune, documentar, animatie;

dezvoltarea proiectelor de film;

Acest sistem de ajutor de stat este compatibil cu normele europene.

Legiuitorul aplica prevederile privind intensitatea si teritorialitatea ajutorului de stat pentru cinematografie, astfel:

Creditul direct pentru productie nu poate depasi 50% din valoarea totala a bugetului de cheltuieli de productie, cu exceptia celor acordate pentru filmele dificile si filmele cu buget redus, definite in mod expres in cuprinsul actului normativ

Producatorul poate cheltui cel putin 20 % din bugetul unui film pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sau semnatare ale Acordului Central - European pentru Comert Liber.

Trebuie precizat insa ca aceste masuri sunt destinate sustinerii productiei de filme cinematografice, definite de legiuitor astfel: „produsul finit al unor lucrari artistice si tehnice specifice domeniului care au ca rezultat realizarea unor filme de fictiune, de animatie, documentare , de orice durata si pe orice suport si care sunt puse, initial, in valoare prin proiectia pe ecran in sali sau gradini de spectacol cinematografic, sau in alte spatii destinate acestui scop.”

Cel de-al doilea instrument de sustinere a sectorului audiovizual este directionat exclusiv catre serviciile publice de radio si televiziune, care beneficiaza de un sistem de finantare mixt, in care intra, asa cum am aratat mai sus, taxa TV, veniturile proprii ale posturilor si alocatii bugetare cu destinatie precisa, stabilita prin legile bugetare anuale. Or, din punctul de vedere al acquis-ului comunitar, atat taxa TV cat si alocatiile bugetare primite de serviciile publice reprezinta ajutoare de stat si, ca atare, trebuie notificate Comisiei, ca ajutoare de stat existente, urmand ca apoi Comisia sa evalueze compatibilitatea lor cu regulile comunitare. Aceasta procedura nu este inca finalizata.

4. Concluzii

Subiectele care constituie principalele teme de dezbatere in randul decidentilor, a clasei politice in general si a diverselor categorii de stakeholders sunt, in principal, legate de finantarea si gestionarea resurselor pentru serviciile publice de radiodifuziune, dezvoltarea pietei, inclusiv a pietei de publicitate, competitia intre serviciile publice si radiodifuzorii privati precum si influenta politica si economica asupra continutului comunicarii audiovizuale.

Una din problemele identificate este aceea a pietei publicitare si a repartitiei acesteia intre serviciile publice si radiodifuzorii comerciali. Daca in cea de-a doua privinta legiuitorul roman a intervenit, reducand timpii de publicitate la SRTV de la 12 min/ora (cat au in continuare radiodifuzorii privati) la 8 minute/ora, in ceea ce priveste prima problema, rezolvarea sa nu este de competenta legii.

Cheltuielile cu publicitatea sunt reduse in raport cu alte tari avand un nivel de dezvoltare economica comparabil. Astfel, se estimeaza ca veniturile din publicitate reprezinta aproximativ 25%- 30% din resursele intregului sector audiovizual.

Dintre cauzele identificate pentru a explica aceasta situatie, trebuie mentionate insa, in egala masura, atat cele de ordin economic (nivel de dezvoltare, putere de cumparare redusa a populatiei in genere, costuri ridicate pentru productia si difuzarea de spoturi publicitare TV etc.) cat si cele de ordin subiectiv precum insuficienta cunostintelor manageriale, care nu permit evaluarea potentialului de dezvoltare pe care il aduce publicitatea.

Piata audiovizuala din Romania se poate caracteriza prin dezechilibrele sale:

numar ridicat de posturi TV comerciale dar o piata publicitara inca subdezvoltata

numar mare de posturi de televiziune si numarul relativ redus de echipamente de receptie (televizoare) performante

receptie hertziana care nu acopera intregul teritoriu (cu exceptia posturilor publice) dar penetratie masiva a transmisiei pe cablu

numar relativ redus de calculatoare personale dar acces destul de ridicat la Internet

utilizare masiva a telefoniei mobile pe fondul unui buget personal foarte modest

dezvoltare importanta a furnizorilor de servicii (Internet) dar o oferta destul de redusa a furnizorilor de continuturi specifice autohtone

instrumente de sprijin pentru productia cinematografica, consumata de un segment foarte mic de populatie, dar nu si pentru productia televizuala

Din punctul de vedere al structurii, se constata ca televiziunea si serviciile de retransmisie sunt principalul motor al dezvoltarii economice a sectorului, concentrand aproximativ 90 % din veniturile acestuia.

Radioul, cinematografia, Internetul, productia de videograme, VoD (Video on Demand) sunt inca sectoare subdezvoltate mai ales din punctul de vedere al consumului ofertei lor si al volumului de publicitate atras si, deci, a veniturilor realizate.

Potentialul de dezvoltare a sectorului, inca insuficient evaluat, a atras deja investitii straine, atat la nivelul serviciilor de televiziune si radio, cat si la cel al distribuitorilor prin cablu. Astfel, au aparut si se consolideaza nu numai importante grupuri media integrate vertical, si care tind sa detroneze serviciul public din postura de lider in ceea ce priveste cota de audienta si ratingul, dar si importante grupuri de furnizori de servicii convergente – cablu, Internet, telefonie.

Avand in vedere ca dispozitiile legale in vigoare sunt favorabile investitiilor straine si nu instituie bariere, este de asteptat ca pe termen mediu sa se produca o crestere masiva a prezentei capitalurilor straine.

Aceasta se va petrece nu numai in sectorul audiovizual, ci in mai toate sectoarele economice, cu rezultatul unei posibile cresteri importante a bugetelor pentru publicitate a pietei de publicitate, ceea ce va determina, de buna seama, o consolidare sensibila a actorilor de pe piata media – producatori de publicitate, radiodifuzori, distribuitori de programe.

O parte din aceste noi resurse se vor indrepta catre programele de nisa, pe de o parte, si catre Internet, pe de alta parte.

O asemenea evolutie ar putea fi de natura sa determine si dezvoltarea productiei independente, mai ales in contextul intaririi monitorizarii modului in care prevederile legale in cauza se aplica. Aceasta evolutie ar putea fi sustinuta si de elemente de eficienta economica, in conditiile in care achizitia de programe realizate de producatori independenti este mai avantajoasa decat productia in house.

Evident, aceste posibile dezvoltari vor trebui analizate si din perspectiva evolutiilor de pe scena europeana: pe de o parte, relaxarea regimului publicitatii ce va fi introdusa odata cu intrarea in vigoare a Directivei privind Serviciile Media Audiovizuale si, pe de alta parte, trecerea la transmisia si receptia digitala, cu ale sale dividende digitale.

De asemenea, este prea devreme pentru a se putea evalua efectele pe care integrarea le are asupra sectorului audiovizual, in termeni de transfer de tehnologie si de know how, de circulatie a programelor, de realizare de coproductii si de extindere a pietei potentiale pentru diversele produse audiovizuale.

Un factor ce nu ar trebui neglijat, in acest context, este si succesul destul de neasteptat al filmului romanesc pe piata internationala, cu numarul impresionant de premii si distinctii primite in ultimii ani.

O analiza a dezbaterilor si temelor prioritare privind sectorul audiovizual indica, pe de alta parte, o anume cantonare in domeniile si subiectele traditionale. Astfel, problematici precum trecerea la transmisia si receptia digitala – digital switch-over -, dividendele digitale si modul de utilizare a capacitatilor de transmisie ce se vor elibera prin efectul trecerii de la analog la digital, potentialul serviciilor audiovizuale non-lineare lipsesc aproape cu desavarsire din dezbaterea publica.