SCENARIUL
Teoria scenariului a fost creata pentru prima data de Eric Berne si colaboratorii sai, pe la mijlocul anilor 1960.
Berne a definit scenariul de viata , in “What Do You Say After You Say Hello” astfel: “un plan de viata creat in copilarie, consolidat de parinti, confirmat de evenimente ulterioare si culminand cu o alternativa liber aleasa.”
Scenariul este decizional. Ca si copii am luat decizii specifice ca si raspuns la experienta noastra de viata. Cele mai timpurii decizii provin din sentimente, si se iau inainte ca copilul sa inceapa sa vorbeasca. Ele depind de asemenea de un tip de evaluare a realitatii diferit de cel folosit de adulti. Aceste decizii se refera la intrebarile de baza : ‘Cine sunt eu ? ‘, ‘Cine sunt ceilalti oameni ?’, ‘Care-i scopul nostru ?’. Scenariul poate fi schimbat deoarece se bazeaza pe deciziile noastre.
Scenariul e consolidat de parinti. Parintii ii transmit copilului mesaje atat non-verbale cat si verbale pe baza carora el isi formeaza concluziile despre sine insusi, altii si lume.
Originea unui scenariu
Avem doua trasaturi caracteristice ale formarii scenariilor :
1.Deciziile scenariale reprezinta cea mai buna strategie de supravietuire a copilului intr-o lume care deseori pare ostila, chiar amenintatoare la adresa vietii.
2.Deciziile scenariale se fac pe baza emotiilor unui copil si a evaluarii realitatii
Copilul este intr-o pozitie de subordonat. Isi percepe parintii ca detinand puterea in totalitate. In copilarie, aceasta putere inseamna viata sau moarte, mai tarziu inseamna satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor.
. Evaluare timpurie a realitatii si emotia
Decizile de scenariu se fac pe baza modurilor de gandire si simtire specifice copilului. Experienta emotionala a bebelusului include frica, tristete mare, teroare sau extaz. Dupa logica copilului, rationamentul merge de regula de la particular la general.
Este bine sa acordam atentie viselor noastre. Prin ele ne apropiem cel mai mult in viata adulta de amintirea modului in care lumea ostila se comporta fata de noi in copilarie.
Interpretarea scenariilor
Scenariul pot fi interpretate ca fiind castigatoare, perdante sau necastigatore.
Scenariul castigator-cind cineva isi realizeaza obiectivele propuse in mod confortabil,placut si usor.
Scenariul perdant-cind cineva nu-si realizeaza obiectivele propuse. Aici e vorba si de gradul de confort cu care este asociat. Scenariile perdante pot fi clasificate in mare in scenarii de categoria 1, 2 si 3, in functie de gravitatea payoff-ului. Folosim deseori termenul de hamartic pentru a descrie scenariile perdante de categoria a treia si rezultatele lor. Cuvantul deriva din limba greaca veche, hamartia insemnand “defect vital”.
Scenariul necastigator- Un exemplu poate fi o persoana ce nu-si asuma nici un fel de risc dar nu va ajunge niciodata sef.
Majoritatea ne decidem asupra unor scenarii care reprezinta o combinatie de castig, non-castig si pierdere.
Scenariul in viata adulta
Intram in scenariu sub efectul a doi factori :
cand situatia de aici-si-acum e perceputa ca stresanta
cand exista o anumita asemanare intre situatia de aici–si-acum si o situatie stresanta din copilarie
Stresul si scenariul
Stan Woolams a sugerat ideea unei scale a stresului. Cu cat stresul e mai mare, cu atat e mai probabil ca persoana sa intre in scenariu.
Daca scena de aici-si-acum a semanat cu o scena dureroasa din copilarie,in limbaj AT, spunem ca situatia prezenta e ca o banda de guma care trage inapoi spre o situatie anterioara.
Mama si Tata sau alte figuri parentale se afla de obicei la capatul cel mai indepartat al benzii de cauciuc. Ori de cate ori ne alaturam unui grup de oameni, vom atribui probabil fiecarui membru al grupului rolul unuia din parinti sau frati, iar in AT ii spunem familiar „a atribui cuiva un chip”.
Unul din scopurile AT este intreruperea benzilor de cauciuc.
Scenariul si trupul
Se pare ca luam unele din primele noastre decizii atat cu mintea cat si cu trupul nostru.
Eric Berne a vorbit despre semnale de scenariu. Acestea sunt niste indicii corporale care arata ca o persoana a intrat in scenariu. Poate va ofta adanc, isi va schimba pozitia sau isi va incorda o parte a capului.
Scenariul de viata un concept atat de important in teoria AT deoarece ne ofera un mod de intelegere a cauzelor pentru care oamenii se comporta asa cum o fac.Cand vom analiza jocurile, vom vedea oameni care intra in relatii neplacute pe care le repeta mereu.
Teoria scenariilor sugereaza ca ei o fac pentru a-si confirma scenariul, si a-l duce mai departe.
Scenariul ca „solutie magica”
Scenariul ofera o solutie magica pentru rezolvarea problemei de baza care a ramas nerezolvata in copilarie: cum sa obtii neconditionat dragoste si acceptare.
Scenariul ca „protectie importiva dezastrului” .
Scenariul si cursul vietii
Cursul vietii este un rezultat al interactiunii a 4 factori:
ereditate
evenimente exterioare
scenariu
decizii autonome
Unele din deciziile de viata pot fi luate facand uz deplin de resursele mele de adult. Spunem despre aceste decizii ca sunt independente de scenariu sau autonome. Cand iau o decizie autonoma, am de a face cu realitatea de aici-si-acum, a adultului care sunt acum.
A.T. ofera o metoda de demascare a mesajelor parentale si a deciziilor asociate din copilarie care formeaza un scenariu, prin intermediul analizei structurale a starilor eului.
Demascind aceasta matrice de mesaje putem incepe procesul de a ‘monta un nou spectacol pe scena’.
|
