Compozitor cu o serioasa pregatire profesionala si conferential la catreda de armonie si orchestratie a Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti, Alexandru Pascanu (1920-1989) a scris mai putine lucrari corale, însa toate bine conturate sub aspectul arhitecturii edificiului sonor si realizate cu multa fantezie coloristica. Stilul sau contine trei elemente distincte, adesea îmbinate convingator: armonia impresionista (cu acorduri de cvarte, none, septime, paralelisme de acorduri hexatonale), armonia cromatica (provenita din discursul muzical wagnerian), elemente melodice, derivate din folclorul românesc. Fostul elev al maestrilor Constantin Brailoiu si Martian Negrea s-a remarcat ca un excelent compozitor inspirat din bogatele resurse ale folcorului autohton, fiind dotat cu o bogata fantezie timbrala. Aceste caracteristici se desprind din creatiile sale: Noapte de vara, De s-ar vinde dragostea, Chindie, D'ale inimii, Bocete strabune, Festum hibernum, Iarna pe ulita, Dupa datini colindam, Doina de oras; Alexandru Pascanu a mai scris coruri destinate vocilor egale, ca: Hai, trenuletule, Anotimpurile, Ah, ce bucurie, Sa cântam rintintineste, Un cântec pe note.din catalog, Cânta si multe alte piese, pline de elan tineresc. În aceste lucrari, influenta folclorului este mai directa si întâlnim sub acest aspect si moduri adesea utilizate si de creatori ca Dumitru Georgescu Kiriac, Dimitrie Cuclin, Paul Constantinescu, Sigismund Toduta si alti reprezentanti ai stilului coral al muzicii noastre.
Alexandru Pascanu este un compozitor înclinat spre o viziune armonica; în mica masura polifonia a exercitat o influenta asupra sa. Piesele lui Alexandru Pascanu impresioneaza placut prin prospetime precum si prin îngrijita scriitura vocala.
Fragment din Doina de oras
|
