Analiza Dies Irae
Dies Irae ca parte componenta a Requiemului lui G. Verdi este subâmpartita în 10 miscari:
1.Dies Irae,
2. Tuba Mirum,
3. Mors Stupebit,
4. Liber Scriptus,
5.Quid sum miser
6.Rex tremendae,
7.Recordare,
8.Ingemisco,
9.Confutatis,
10.Lacrymosa
1.Dies Irae (sol minor) este compusa din 6 segmente diferentiate între ele de sonoritatile utilizate sau de textul care le este atribuit.
Ca structura propunem urmatoarea schema:
A B C C1 C1var C1var2 Coda
21 - 28 29 - 45 46 - 53 54 - 62 62 - 77 78 - 91
Primul segment (A), introductiv, reda atmosfera agitata, înfricosata a zilei mâniei prin acordurile lovite de la început la orchestra, ce se continua cu gamele descendente la flaut, oboi si clarinet suprapuse peste gamele ascendente la fagot. Acestea sunt urmate de mersul descendent cromatic în unison al corului, acompaniat de tremoloul orchestrei, încheiat de coborârea în secventea coardelor (mas 9-10). Reluarea acestei introduceri se va face în continuare cu anumite modificari. De aceasta data acordurile orchestrei sunt alternate de loviturile la timpan. Primul segment se încheie la masura 20.
În masura 21 începe segmentul B ce prezinta textul solvet saeclum... . Accentele sunt mutate pe timpul doi, corul fiind dublat de corni, tuba si fagoti. Celelalte intrumente au rolul de a mentine dinamica si agitatia creata pâna în acest moment. Ritmica trompetei (mas 21-23), suprapusa cu cea a timpanului ofera un plus de miscare fata de ceea ce cânta coardele si instrumentele de suflat de lemn.
La masura 29 asistam la tranzitia catre un nou segment (C), tranzisie realizata prin intermediul corului barbatesc, dublat de fagoti, corni si coarde, moment cu o scriitura de tip coral. În masura 31 apare tema pe care Verdi o va prelua pâna la finalul acestei parti. Motivul tematic, prezentat la sopran va apare pentru început la aceeasi voce, transpus. Ca o concluzie a acestui segment, la masura 42 asistam la o coborâre cromatica în sectiunea basului, ce aminteste de coborârea cromatica din A.
Compozitorul aduce în scena noua varianta a temei expuse la Sopran în C, tot la partida Sopranului (mas 46), de data aceasta dublata de flaut 1, oboi 1, Clarinet 1 si viori. Acest segment îl vom nota C1, datorita modificarii temei. Trecerea între motivele tematice transpuse se face cu ajutorul unei celule ornamentale (x) - miscarea saisprezecimilor ce apare în masura 47la flaut 1, oboi1,2; trompeta 1.
C1var - De la masura 54, motivul tematic trece la Alto, dublat de voiolina 1. Aparatul orchestral se restrânge iar celula x va fi intonata de oboi si clarinet, apoi ramânând numai la clarinet. În paralel cu ruga solvet saeclum in favilla, intonata de cele trei voci ale corului (Alto, Tenor si Bas), Sopranul cânta dies irae, dies illa.
În segmentul C1var2 motivul tematic va fi intonat doar de orchestra, celula x alternata între clarinet si fagot, iar celula ritmica enuntata pe textul Dies irae va fi singurul element ce apare pe rând la câte o voce din cor, tot mai redus ca dinamica.
Ultimul segment prezinta o modificare a ritmicii, instrumentele de
suflat punctând în contratimp, iar motivul tematic este prezent în partea
grava a orchestrei: clarinet - în registrul grav, fagot, viole si
contrabas. În încheierea acestei prime miscari din Dies irae, compozitorul aduce un nou
text, rostit ritmic pe câte un sunet în unison la cor, acompaniat în continuare
de motivul tematic. Cu fiecare vers Quantus
tremor est futurus,
quando judex est venturus, cuncta stricte discussurus! se
va urca un ton, iar indicatia compozitorului de a intona în pp sotto voce acest moment reda frica
si groaza omenirii la gândul venirii acelei zile a mâniei. Chiar din
aceasta prima miscare putem observa modul dramatic teatral în
care trateaza autorul textul. Tumultul de la începutul partii
care apoi este redus la acest vorbit soptit,
înfricosat, toate elementele sunt asezate pentru a realiza ceea ce
impune acest text religios.
2. Tuba mirum
|
