BIOGRAFIE VERITASAGA
Cine sunt
VeritaSaga? Poate va intrebati si voi, poate se mai intreaba si altii. Uneori
si noi, membrii "formatiei", "trupei", sau
"ansamblului vocal-instrumental", ne intrebam uneori. Mai intai,
suntem poate mai uniti ca orice alta trupa caci prietenia leaga oamenii, poate
mai 23523h720x puternic decat sa zicem dragostea, si cand spun prietenie, spun ceea ce ar
trebui sa aiba dupa parerea mea oricine, ceva bazat pe incredere reciproca,
respect si un umar atunci cand cerul se apropie periculos de mult de tine. Cum
ne-am cunoscut? Nu cred ca detalile care ar incadra totul intr-un algoritm de
genul spatiu-timp isi au locul. Am impresia ca ne cunoastem "de cand
lumea".Totusi pentru a respecta cat de cat detaliile unui text de gen
descriere, mica istorioara, am sa incerc:
Prima intalnire de gradul 0 s-a petrecut in urma cu aproape 5 ani dupa o
lansare in Martin, unde clienti fideli eram (mai ales Praetor si Jivago) pe
vremea cand spatiul ala intunecos aducea mai multa lumina in sufletul unor
copii in cautarea eu-lui decat multe altele. Dupa lansarea respectiva, am mers
la o bere la colt. L-am cunoscut pe cel ce urma sa devina Jivago si am zis sub
influentza licorii magice "Hai ma s-o punem de-o trupa". Asta a fost
startul. Versuri ne chinuiam sa facem amandoi cu multa vreme inainte de a ne
cunoaste, si aveam deja caiete intregi pline de versuri. Si stiti ce era
ciudat? Uneori observam ca versurile celuilalt, desi nu alesesem o tema, erau
cam aceleasi, exprimarea era diferita, dar conceptul in sine avea o baza
comuna. Cica s-ar numi Nexus chestia asta. Nu stiu. Nici superstitios nu sunt.
Au urmat apoi pasii "normali" pentru un lup tanar intr-o haita
nefamiliara: tepe de la oameni care faceau negative pe bani foarte multi la
vremea aceea, poate chiar prea multi ca sa mai fi fost numit om sanatos psihic
dupa ce ai fi facut investitia aceea (apropos, alocatiile elevilor vi se par
insuficiente si acum ?), vorbe pe la spate de la oameni care n-au avut niciodata
treaba cu hip hop-ul, ci il interpretasera intr-un mod foarte gresit atunci,
fabricand propriile reguli, votandu-le si brevetandu-le alterand astfel esenta
acestui curent, dar acesti oameni se bucurau pe vremea aceea de notorietate in
"miscare", si era foarte greu sa iti dai seama ce este cu adevarat
fals. Concluzia? Au fost picioare in dos care au reprezentat doar pasi in fata,
pasi in alergare. Si fiecare din acest sut s-a vrut o stavila, o opreliste, dar
nu au realizat ca am devenit de fapt mai puternici nu numai prin gandire dar si
prin spirit, caci daca realizau asta atunci, se opreau cu siguranta tot din
motivele pentru care au impiedicat ascensiunea noastra.
Sunt 5 ani de atunci. Destula vreme ca sa iti dai seama ce vrei sa faci in
pseudo-muzica asta, hip-hop, rap, gangsterism, galagie, spunetzi-i cum vretzi,
conteaza ce inseamna cu adevarat pentru voi. Poate de aceea acceptam acum cu
putin mai multa indulgenta opiniile contradictorii ale unor copii. Noi stim...
am fost si noi la fel, dornici sa facem ceva deosebit, original, fara plagiat.
Poate am reusit, desi mi se pare putin cam tarziu, dar este acceptabil in
comparatie cu eternul niciodata.
Pe cel care urma sa se ocupe cu partea de instrumentale il stiam de multa
vreme. Am fost colegi de clasa in generala, totusi nu mai vorbisem de vreo 2
ani si ceva. Desi nu eram foarte apropiati, providenta ne-a dat ghes sa-i
propunem sa incerce sa faca un instrumental intr-o zi. Si el a acceptat poate
pentru ca fusesem colegi, poate pentru ca nu avea ceva mai bun de facut, sau
poate ca vroia sa refuleze si el in vre-un fel, ca si ceilalti doi.
Un lucru este sigur insa. Nimeni dintre cei VERITABILI nu s-a
bagat in muzica asta pentru FAIMA sau DEGEABA, ci poate din ORGOLIU. Si acum
vorbesc doar in numele nostru: poate ca am vrut sa demonstram cuiva (care poate
fi oricine, inclusiv noi, Veritasaga) ca se poate scoate un cuvant dintr-o
piatra, sunet dintr-un haos vidat, sau ganduri dintr-un cadavru. Si poate ca
acel CINEVA acum nu-si mai aminteste ce a spus rau despre noi in trecut sau
numarul piedicilor pe care le-a pus, dar stiu ca sunt mai confortabili pantofii
mei acum fata de cei de atunci, cand toata lumea te calca in picioare... Si tot
respectul pe care ne place sa gandim ca-l avem acum, a fost castigat pas cu
pas, gram cu gram, si cel mai important detaliu, NU AM FOST AJUTATI DE NIMENI,
si tot "nimeni" este cel care poate contesta acest lucru.
In secunda in care DribBleR s-a alaturat celor doi MC: Jivago si
Praetor, si a intrat sub aripa protectoare a formatiei "TRIADA", o
mica entitate s-a dezvoltat, o entitate care avea aspiratii mai mari decat
cuvintele pe care le pot folosi acum. TRIADA a fost o trupa mica ale carei
probleme au inceput de la infiintare si au continuat pana la desfiintarea ei,
dar care au fortificat-o psihic dand astfel posibilitatea nasterii a ceva mult
mai bun. Niciodata lipsa unui microfon,a unor fonduri care trebuiau alocate
activitatii muzicale, a unei perechi de casti sau a unui studio nu ne-a oprit.
Ci ne-a facut sa cautam aceste lucruri si mai inversunati. "Se spune ca
pofta vine mancand", dar si ca "talentul nu poate fi fabricat fara sa
se simta", iar insistenta si incapatanarea este foarte buna si necesara in
scopuri care pot fi atinse, dar ORGOLIUL dus la infinit, nu numai ca i-a
denigrat pe oameni, dar i-a adus in pragul autodistrugerii, acum depinde insa
si de limitele fiecaruia. Am incercat intotdeauna sa facem ceea ce nu putea
face nimeni, tocmai pentru a invata cum sa facem acel lucru. Si de aceea cred
ca trebuie sa recunosc ca orgoliul ne-a ajutat si motivat cel mai mult. E cel
mai bun drog de pe lumea asta, dar dependentii raman singuri.
DribBleR a acceptat cam greu sa faca ceea ce a devenit cu timpul o obsesie
pentru el, si anume exploatarea unui Pentium 2 pentru crearea unei stari de
spirit prin acorduri muzicale. Si totusi se pare ca am reusit. Se AUDE ca a
reusit. Unii spun ca ar fi unul din cei mai buni "in domeniu". Asta
ramane sa o decideti si voi.
Pe scurt, timp de vreo 3 ani, am facut pasi mici dar repezi, am exersat, am
tras piese care nu au aparut mai nicaieri, iar in ochii lumii am fost
"TRIADA", un nume pe un feat al unui album Korekt si cam atat. Bani
dati pe studio...au fost multi (cu indulgenta spun asta, caci altfel eram
imbracati si noi mai gros in ultimele ierni), dar simteam ca merita. Dupa
peripluri pe la cateva case de discuri am inteles ca nu prea mai e loc si de
noi in conditiile conventionale. Rechinii cu cate 2-3 albume scoase nu aveau
concurenta in ochii unor oameni care, imputerniciti de catre casele de discuri,
aveau puterea de a se juca genul de joc in care doar ei castiga, dupa principii
depasite dar bine intiparite in constiinta lor. Acum, nu ma plang.
Daca cititi asta e clar ca ceva am facut. Ba si mai mult... am facut tot ce
ne-am propus. Triada, de pe vremuri, a devenit VeritaSaga cand Connect-R, s-a
alaturat Triadei din PROPRIA INITIATIVA (pe la inceputul anului anul 2000), si
am crezut de cuviinta ca este nevoie sa schimbam numele din moment ce in Triada
nu mai eram trei membri, ci patru si Gigantzii devenise o trupa cu un singur
membru. La acest nume s-a ajuns de comunul acord ai membrilor
"vechi"...tot la o sesiune de "sticlism"... caci IN VINO
VERITAS... si IN VERITAS SAGA...
In formula asta am fost mult mai putin decat 1 an, iar activitatea creativa
concretizata a noii trupe DE ATUNCI se poate rezuma la o singura piesa, in timp
ce cu Triada aveam 4. 5 piese in 3 ani?, dintre care 4 in formula
veche?...Dezolant numar...Brrr. Dupa putine luni, Connect-R nu a rezistat
tentatiei aferente ofertei din partea unei "Trupe" daca se poate numi
asa un singur om, deja consacrate, si sub juramantul ca ne va ajuta
(neinteresant acum) dar si ca nu ne va uita (foarte important atunci), si ca se
va folosi de aceasta OPORTUNITATE UNICA de a se alatura "formatiei
consacrate" pentru scopul cel adevarat, si anume PROMOVAREA VERITASAGA
mascata de activitatea sa la trupa respectiva (inimaginabil nu?), a parasit nou
nascuta Veritasaga si a luat-o pe drumul ales de sine. Dupa cum puteti
anticipa, Veritasaga si Connect-R sunt ACUM doar CUNOSTINTE din motive pe care
vi le puteti inchipui si singuri, am ramas tot oameni, unii au trecut insa la
la o alta etapa.
Dupa plecarea celui nou, am continuat sa scriem albumele noastre
"virtuale" in speranta ca odata si odata vom avea in biblioteca,
langa teancurile de carti necitite dar familiare, si albumul nostru, rezultatul
unui proces in timpul caruia am lasat copilaria in urma si am imbratisat
primele zile ale maturitatii cu scepticism si "avant eroic".
Si iata-ne ajunsi si la ASTAZI cu povestioara noastra. Uitandu-ne acum in urma,
putem spune ca dupa 5 ani de existenta Veritasaga exista... are scos albumul de
debut intitulat "PUNCT SI DE LA CAPAT", si concretizeaza in aceste 18
piese ansamblul gandurilor ce exprima sentimentele, experientele, si ceea ce
credem noi ca e relevant a fi cunoscut si inca nu se bucura de
"publicitatea" pe care o merita. In acesti 5 ani am avut timp sa ne
maturizam din punct de vedere artistic renuntand astfel la anumite imagini imprumutate
din diaspora, referindu-ne strict la realitatile noastre, si am incercat si, se
zice ca am reusit, sa readucem esenta in hip-hop-ul Romanesc, surprinzand in
mai mare masura latura spirituala decat cea fizica a lucrurilor. Aceasta se
intampla pentru ca majoritatea oamenilor pot sa gandeasca ceea ce vad si aud,
dar toti avem probleme in a deslusi ceea ce simtim.
Acum, la granita dintre ce-a fost, si ce va fi, vedem poate totul mai clar.
Poate totul se va termina aici. Poate ca nu. Ceea ce este sigur este ca nu se
va sfarsi prietenia noastra, ceea ce face VeritaSaga ce este, caci dincolo de 3
pseudonime suntem mai presus de toate 3 OAMENI, care vad totul asa cum este,
sau poate doar altfel decat o vedeti voi.
In rest am putea spune ca albumul spune cam tot. DribBleR, Jivago si Praetor...
prin adevar si pentru el.
VERITASAGA PACE.
|
