CONCRETIZAREA SI FORMULAREA FUNCTIILOR PE CARE LE INDEPLINESC SUNETELE IN MODUILE BIZANTIME
Au fost expuse mai inainte criteriile generale de detectare a functiilor modale in melodica bizantina, pe baza c 18218b14s arora putem trece, in continuare, la departajari functionale mai nuantate.
Pe acest plan, sunetelesunetele care indeplinesc un rol definitoriu pentru structura unui mod sau altul in melodica bizantina sint urmatoarele:
-tonul(sunetull) fundamental
-sunetul dominantic ("dominanta")
Le vom preciza, pe rand, sensul - acceptiunea teoretica - si corepondeta lor in sitemul defunctii tonatele cu care in generalsintem obisnuiti a opera in teoria functionalitatii sunetelor in sistemele musicale melodice si armonice.
a) Tonul sau sunetul fundamental al modului, numit in teoria muzicii bizantime romanesti si baza ("baz") , indeplineste - ca si tonica, echivalentul sau din tonalitate - importantul rol de centru melodic polarizator, in jurul lui sis pre el gravitand toate sunetele prin atractii modale specifice (formule si cadente melodice, isonuri).
"Nu putem gusta (aprecia n. a.) o succesiune de sunete - ne spune Gevaert - , nu putem chiar s-o intonam cu precizie fara sa o legam de un punct fix de plecare, de o <<tonica>> ."
Cele afirmate de Gevaert, gandindu-se la sistemul de functii din conceptual tonal de creatie - in speta la "tonica" - , sunt cu atat mai valabile in muzica bizantina, in care actul interpretarii este, de obicei, pregatit mnemotehnic printr-o formula melodica scurta, constituita in jurul fundamental al modului ("bazului").
A lua "tonul" inainte de a se incepe interpretarea propriu-zisa a melodiei insemneaza, in practica muzicii bizantine, a preludia aceasta formula melodica in jurul "bazului" , deci a impune si afirma ab inito elemental constitutive principal al modului.
Locul si pozitia "bazului" (sunetul fundamental) in scara modala va fi pe unul din sunetele fixe ale sistemului -sunetele "estotes" - , dar nu in toate cazurile pe treapta I a scarii, ca in tonalitate, ceea ce constituie o particularitate a functionarii modale bizantine, dupa cum se va concretize in ultima parte a lucrarii, cu prilejul tratarii morfologice a melodicii fiecarui mod.
b)Sunetul dominantic - "dominanta" - , desi nu este mentionat ca atare in teoria muzicii bizantine, constituie cea de a doua functie principala (predominanta) in mod, reprezentand sunetul de elevatie si persistenta pe firul melodic.
Impreuna cu "bazu" - sunetul fundamental al modului - formeaza cei doi piloni pe care se reazeamas si se deapana intreaga melodie. De fapt, cantarea bizantina se constituie dintr-o unda cu numeroase arcuri melodice, mai mari sau mai mici, polarizand intre sunetul fundamental si "dominanta" modala.
Din punct de vedere al rolului celor doua sunete principale in alcatuirea melodiei, dominanta reprezinta elementu de miscare (elemental cinetic), iar bazul (tonica)trece dreptelement de repaus melodic, fiind invocat mai ales in formulele de cadente interioare si finale.
Locul (pozitia) "dominantei" in scara va fi pe unul din sunetele consonante din interiorul octavei modale, depinzand de caracteristicile structurale proprii unui mod sau altul.
De mentionat ca in unele strucuti modale rolul de "dominanta" este indeplinit, pentru aceeasi melodie, de doua sunete consonatice, deci vor fi si moduri cu doua "dominante", ceea ce constitue o alta particularitate a functionalitatii modale bizantine.
In melodiile construite dupa principiul rotii, "dominanta" scarii diapason - adica a modului octavian - preia rolul de centru polarizator in mod, substinandu-se astfel "bazului"; de aceea, in multe cazuri, cele doua sunete predominante in mod se confunda ca greutate functionala. Fenomenul este si mai accentuat cand firul melodic se instaleaza mai mult timp in zona sunetului "dominanta" si atrage dupa sine si isonul cantarii, sporindu-si astfel forta de gravitatie proprie, ca intr-un process cvasimodulatoriu.
|
