Cultura muzicala nationala poloneza

Cultura muzicala nationala poloneza

Generalitati:

Izvoarele culturii muzicale populare poloneze se pierd in trecutul departat, datand de pe vremea unificarii teritoriale din secolele V-IX a slavilor polo 111h74b nezi, despre care se afirma uneori eronat ca “traiau in triburi”[1], in realitate fiind vorba de cnezate tribale.Marea dezvoltare a culturii muzicale in Polonia s-a reflectat in cele mai vechi cronici pastrate pana la noi, in hotararile sinoadelor bisericesti, in bulele papale si in alte documente.

Inca in cronica lui Gall-Anonimul se vorbeste despre dansurile in cerc insotite de muzica si batai din palme, despre cantecele fetelor, despre cantatul la lauta. Tot din secolul XII s-au pastrat stiri in legatura cu zgomotoasa muzica militara (in cronica lui Gall sunt mentionate “asurzitoarele racnete ale trambitelor si bubuitul tobelor”) si cu primele reprezentatii scenico-muzicale, insotite de dansuri si de muzica instrumentala. Din primele secole ale celui de-al doilea mileniu dateaza si o seama de informatii in legatura cu muzicantii populari ambulanti.

Multi muzicanti populari se stabileau la orase. Acest lucru este confirmat in mod indirect de o hotarare a autoritatilor din Cracovia, care interzicea ca la nuntile orasenilor sa ia parte cantareti “care executa cantece si declama”.In Polonia ei erau numiti pe atunci “facatori de rime”. Orasenii “aveau voie sa cheme la nunta cel mult opt mascarici, muzicanti si comedianti calatori”.

Secolul al XVIII-lea este marcat de manifestari care atesta cu pregnanta valorificarea pe plan national a marii traditii muzicale europene in cadrul culturii poloneze. Amploarea vietii muzicale si creatiei este conditionata si in Polonia de sprijinul acordat artelor de catre o seama de personalitati din paturile nobiliare dornice sa promoveze afirmari originale, nationale care sa poata rivaliza cu faima marilor centre culturale europene. In primul teatru de opera polonez de la Varsovia (deschis in 1765) se reprezinta astfel cea dintai lucrare lirica poloneza vodevilul “Nedza oszczesliwiona” ( Mizerie transformata in fericire - 1778) cu muzica de M. Kamienski. “Este un moment deosebit marcand o serie de asemenea spectacole care stau la baza pregatirii scoli nationale din secolul al XIX-lea” .

Dupa Frédéric Chopin, intrat definitiv in galeria marilor romantici cu reputatia de a fi exprimat in lucrarile sale spiritul national, pe parcursul celei de a doua jumatati a secolului al XIX- lea, Polonia nu a mai avut nici un compozitor de talie mondiala, cultura sa muzicala profesionista reprezentata prin Henryk Wieniawski si Ignacy Paderewski, slabind in stralucire si in intensitate, traind insa nostalgia trecutului si asteptand rasaritul unui nou astru national ale carui raze sa razbata dincolo de granitele tarii, sa strapunga spatiile terestre si timpul viitor.

In aceasta asteptare, eforturile de propagare a creatiei chopeniene se conjuga cu preocuparea pentru sprijinirea si stimularea creatiei nationale tinere, de cea mai autentica factura, reprezentativa pentru noua faza a evolutiei natiunii poloneze. Astfel, in anul 1905,la Varsovia, ia fiinta societatea ' Tanara Polonie in muzica' - constituita sub patronajul printului Vladislaw Ludomirski, avand ca membri fondatori pe Karol Szymanowski, Grzegorz Fitelberg Ludomir Rozycki si Apolinary Szeluto, care isi propun ca obiectiv principal 'promovarea noii muzici poloneze fie prin concerte, fie prin publicarea lucrarilor membrilor societatii'.

'Tanara Polonie in muzica' s-a afirmat inca din primul an printr-o sustinuta activitate de creatie si interpretare muzicala, interna si internationala, impunand un nou compozitor: Karol Szymanowski, detasat net din cadrul grupului si ramas consecvent pe drumul innoitor al muzicii poloneze; Karol Szymanowski, care a fost, incontestabil, muzicianul modern, cel mai deschis la nou, cel care in imprejurari noi punand la baza creatiei sale folclorul polonez, a facut ca “ glasul Poloniei sa rasune iar in marele cor universal” , marcand astfel inceputul celei de a doua infloriri a culturii muzicale nationale (pentru ca aici, in Polonia, se poate vorbi de a doua inflorire a culturii muzicale nationale), ce se savarseste sub impulsul marilor evenimente politice din centrul Europei, de la inceputul secolului al XX-lea ( prabusirea Imperiului austro-ungar in 1918 si eliberarea natiunilor oprimate) si culturale, intr-o intelegere particulara a modului de incorporare si de prezentare a specificului national in arta, vizavi de viziunea estetica si filozofica asupra functiei artei in societate, in general,a muzicii in special.