Conf.univ.dr. Petre-Marcel VÂRLAN
Am convingerea ca impulsul de a cauta repere în spatiu si timp reprezinta - în cazul omului - nu doar o trasatura instinctuala specifica viului superior organizat, ci o necesitate de adaptare într-un mediu de o factura relativ noua - daca ne gândim la "vechimea" gestului -, anume un context spiritualizat. Constiinta istoricitatii, prezenta deja la egiptenii antici, a fost completata cu necesitatea stapânirii noianului de cunostinte ale momentului. Colectarea si sistematizarea elementelor cunoasterii umane a fost solutia 11411t1912l care a asigurat o mai buna diseminare a informatiilor într-o formula livresca extrem de accesibila.
Sub genericul enciclopedia (Dictionar enciclopedic român vol. II D-J, Bucuresti, Editura Politica, 1964: "gr.en - în, kyklos - cerc si paideia - educatie, învatamânt"), a aparut astfel un tip de lucrare dedicata fie întregului ansamblu de informatii ale momentului, fie doar celor cuprinse într-un domeniu anume. Mai aproape de mileniul al II-lea î.Hr., timp în care sunt plasate primele lucrari cu caracter enciclopedic în culturile egipteana si chineza, printre cei mai vechi autori unor lucrari cu caracter enciclopedic istoria îi retine pe Martianus Capella (sec.al V-lea î.Hr.), pe episcopii Isidor (sec. al VII-lea) si Salomon (sec.al IX-lea), pe calugarul Vincent de Beauvais (sec.al XIII-lea), pe Suidas din Bizant ca autor al primei enciclopedii organizate alfabetic, si multi altii.
Întâietatea cronologica în preocuparea lexicografica muzicala revine tot vestului european. Dintre primele lucrari de acest fel putem aminti Kurtzgefasstes musicalisches Lexikon (Chemnitz, 1737), Dictionnaire historique des musiciens artistes et amateurs de A.-E. Choron (Paris, Valade et Lenormand, 1810 - 1811, în 2 volume), Biographie universelle des musiciens de J. Fétis ( în 4 vol. si 2 supl., Paris, Firmin Didot, 1874 - prima editie si 1889 a doua editie), Handlexikon für Zitherspieler. Biographische Notizen über hevorragende Musiker, Fabrikanten und Verleger auf dem Gebiete Zither de F.Fiedler (Tölz, Bayern, Verlag des Echo vom Gebierge, 1895). La acestea trebuie sa adaugam renumitul Grove's Dictionary, publicat în prima editie de Sir George Grove în 1878 sub titlul A Dictionary of Music and Musicians (în 4 volume). Forma actuala, New Grove Dictionary of Music and Musicians, egaleaza opusul german Die Musik in Geschichte und Gegenwart (MGG) care, în prezent, trece drept cel mai amplu si mai cuprinzator dictionar enciclopedic cu cele 21 de volume ale sale (ed. Bärenreiter und Metzler, 1994), pentru ca editia din 2005 sa cuprinda un total de 27 de volume.
În cultura româneasca stradaniile pentru asemenea opera lexicografica muzicala sunt de data mult mai recenta: un prim Dictionar de muzica, realizat de Titus Cerne, a aparut abia în 1896; Timotei Popovici publica al sau Dictionar de muzica în 1905 iar A.L.Ivela în 1927. Acestora li se adauga Dictionarul de jazz alcatuit de Mihai Berindei (1976), Dictionarul de Muzica - realizat de Iosif Sava si Luminita Vartolomei (1979) - si Dictionarul de termeni muzicali realizat de un colectiv de muzicieni coordonati de Zeno Vancea (1984).
Fara a diminua importanta lexicografilor români predecesori, trebuie subliniat apasat meritul celui pe care-l consideram, pâna la aceasta ora, ca fiind cel mai important lexicograf muzical al culturii noastre - muzicologul Viorel Cosma. Personalitati muzicale - compozitori, interpreti, muzicologi, pedagogi - toti îsi au locul bine definit în opera sa.
Autor al unei creatii muzicologice impresionante prin cantitate, calitate si valoare documentara - în care personalitatea lui G.Enescu ocupa un loc privilegiat -, opera lexicografica a lui Viorel Cosma s-a dezvoltat organic: în timp ce editia din 1965 a lucrarii Mic lexicon. Compozitori si muzicologi români reunea în paginile sale cu putin peste 200 de fise cu biografia si creatia muzicienilor români, editia din 1970 a largit aria de investigare atât în ceea ce priveste muzicienii momentului cât si a celor din trecutul îndepartat al vietii muzicale desfasurate pe teritoriul actualei Românii, pentru ca a treia editie sa ajunga, în anul 2006, la cel de-al IX-lea volum (s-Z). În paralel cu amplificarea proiectului anterior, muzicologul a initiat o noua serie lexicografica: Interpreti din România. Dirijori - Cântareti - Instrumentisti - Regizori (volumul A-F a aparut în 1996).
Însa în cea mai recenta si - am spune noi - cea mai ambitioasa întreprindere careia îi da viata printr-un prim volum (2005) - dedicat literelor A si B - care a aparut deja, muzicologul Viorel Cosma se apleaca asupra muzicii românesti în ansamblu. Enciclopedia muzicii românesti de la origini pâna în zilele noastre - caci la aceasta ne referim - trateaza nu numai elemente de teoria muzicii vest-europene sau al celei psaltice, bizantine sau de organologie ci, fapt extrem de important, insista pe aspecte ale culturii muzicale românesti nerezumându-se doar la muzicieni. Sunt cuprinse asociatiile sau societatile muzicale, formatiile muzicale corale sau instrumentale alcatuite de muzicienii români de-a lungul anilor, alaturi de tiparituri si lucrari muzicale reprezentative, intrate în circuitul muzical national sau international (spre exemplu, doar la articolul Armonia aflam 5 coruri, 5 societati, doua formatii instrumentale camerale si o revista muzicala). Lucrarea este completata cu indicarea surselor bibliografice pentru fiecare articol, ea constituindu-se într-un sprijin nepretuit pentru cel care doreste sa aprofundeze diferite aspecte ale devenirii culturii si civilizatiei muzicale românesti si nu numai.
Amploarea cercetarii muzicologice înglobate în acest opus a necesitat colaborarea consistenta a altor doi pasionati muzicieni: Luminita Vartolomei - pentru termenii tehnici muzicali, formele si genurile muzicale, opera, opereta si balet - si muzicologul si compozitorul brasovean Constantin Catrina - pentru instrumente muzicale, folclor, bizantinologie, asociatii si societati muzicale, formatii si teatre muzicale, institutii muzicale sau de învatamânt artistic muzical si localitati muzicale.
Cei doi pasionati muzicieni colaboratori sunt - la rândul lor - lexicografi care au contribuit si pâna acum la aparitia unor lucrari de profil. Luminita Vartolomei este coautoarea Dictionarului de Muzica aparut în 1979, în timp ce Constantin Catrina a colaborat la lucrarea lui Serafim Buzila - Enciclopedia interpretilor din Moldova (ed.a II-a revazuta si adaugita, Bucuresti, Editura Arc si Editura Museum, 1999).
De altfel, opera muzicologica a dr. C.Catrina are deja o consistenta coordonata lexicografica. Am cita în acest context lucrarea Contributii documentare privind învatamântul muzical din Brasov (Brasov, 1996), care este deosebit de bogata în informatii privind ansamblurile muzicale, viata concertistica si personalitatile muzicale si didactice brasovene - aspecte pe care muzicianul le-a cunoscut din chiar mijlocul lor, în ipostazele de director al Caminului Cultural din Homorod, profesor la scoala Populara de Arta din Brasov, director al Casei Judetene de Creatie si Cultura Populara, vicepresedinte al Comitetului pentru Cultura al judetului Brasov, iar dupa 1990 dr.C.Catrina a fost profesor al Facultatii de Muzica din Brasov.
O constanta a preocuparilor sale a fost scoaterea la lumina a trecutului muzical national, constanta pe care a urmarit-o permanent, cercetând în arhive la Cluj, Bucuresti, Iasi, Craiova si Brasov în special. Rezultatele cercetarilor sale au fost publicate, pâna în prezent, în ziare, reviste de cultura sau de specialitate în peste 4000 de pagini de articole si studii, ca si în 1100 pagini de carte cuprinse în 32 de volume - carti de autor, editii îngrijite, culegeri de folclor, lucrari cu caracter didactic si altele -, toate însumând 607 titluri.
În articolele si studiile cu caracter bio-bibliografic s-a ocupat de personalitati precum Ciprian Porumbescu, Tiberiu Brediceanu, Norbert Petri, A.P.Banut, Gheorghe soima, George Ucenescu, Timotei Popovici, Augustin Bena, George Dima, Béla Bartók, s.a., lucrarile sale impresionând mereu "prin bogatia informatiilor, tenacitatea specialistului pentru gasirea acestora - mai ales când este vorba despre vechi documente muzicale - argumentatia riguroasa, echilibrul discursului, multitudinea conexiunilor cu alte zone ale culturii" (Elena Chircev, Constantin Catrina - portret la 70 de ani, în Renasterea, Cluj-Napoca, nr.11, 2003, p.10).
|
