Era muzici country
Phillips, destul de surprinzator, a avut impresia ca piata muzici country a fost epuizata; el a fost retinut in a-l aproba pe Carl Perkins de la Jackson Records ca sa inregistreze "Blue Suede Shoes", unul dintre cele mai bine vandute albume de-a lungul timpul. Jerry Lee Lewis, care a vandut toate ouale de la ferma tatalui sau pentru a finanta acel turneu, aproape ca a fost amenintat sa doarma afara in fata casei inainte ca Phillips sa ii ofere o auditite. Inca devreme era un val profitabil de artisit ai "rock-ului alb": Carl Perkins, Johnny Cash, Gene Vincent, Buddy Holly, Charlie Rich and Jerry Lee Lewis, toti devenind vedete nationale. Toti erau niste sudici albi de la tara care au locuit majoritatea timpului in prezenta persoanelor de culoare si care au fost influentati de cultura acestora. Jerry Lee Lewis a inregistrat o selectie a hiturilor lui Chuck Berry; Buddy Holly a fost influentat de chitara lui Lonnie Johnson si Bo Diddley; Eddie Cochran a imprumutat piesa "Boll Weevil Song". Ei au avut deasemenea radacini adanc infipte in cultura sudica 18118q1616s a albilor: Varul primar al lui Lewis, Michey Gilley, a devenit un cantaret de country si western de mare anvergura.
"Rockabilly" a ajuns sa reprezinte un termen general care descria muzica lor in timpul anului 1955. Avea 4 elemente principale: Fondul muzici country al albilor; ritmuri de blues si piese bazate pe blues; ritm compulsiv cu accente pe bataile doi si patru, in general venite de la chitare bass, chitare acustice(in mod normal cantate de catre vocalisti) si in unele cazuri de catre tobe; si "avand o importanta secundara" cuvintele: tribute catre trairea momentului, cultul placeri, a masculinitatii covarsitoare, sau, in cazul femeilor o agresivitate necaracteristica, coruri vechi reeditate, teme pentru noua piata tanara, si in final cuvintele, chiar si fara sens, care pur si simplu sarbatoreau calitatea muzicii. Acestea din urma au dat versurilor o bolboroseala maniaca ce reprezenta un fel de cod al adolescentilor care face muzica aproape de nedescifrat pentru adulti. Cum comenta Nick Cohn: ,Ca si o suma a ceea ce insemna rock'n'roll-ul acestea erau de-a dreptul superbe'.
Era de aur a rockabilly-ului a durat foarte putin. Marile companii au intervenit si au semnat cu artistii respectivi, si au creeat un produs omogen si agreabil. Phillips a continuat sa fie la conducerea Sun Records pana la jumatatea anilor 60, aparent din cauza unei combinatii de loialitate si nostalgie, dar inima lui nu a mai fost indreptata in acel domeniu. Dar cat timp a durat, a fost o perioada extraordinara, una din cele mai extraordinare din istoria culturii Americane: cum spunea Sam Phillips, a fost posibila ,stabilirea unui lucru scotand vechiul capitalism din el dar foarte putin atat cat creativitatea sa ii poata lua locul'. Poate ca acest lucru s-ar fi putut intampla doar in Memphis.
In mod esential, Presley, Lewis si ceilalti au transformat ritmul si blues-ul in rock'n'roll. In cadrul procesului, toate distinctiile precedente au cazut, acestea incluzand si rasismul: Artisti de culoare precum Bo Diddley, Chuck Berry si Little Richard Penniman s-au trezit avand prestatii in fata unui public alb si impartind scena cu artisti de culoare alba; ei nu mai erau artisit de blues ci staruri rock'n'roll. Acesti artisti aveau radacini adanc infipte in blues, si traiau intocmirea factorilor ca rock-ul era, o dezvoltare liniara a blues-ului, amandoua stilurile proveneau din acordurile blues-ului si foloseau instrumentatia stilului Chicago Blues, in special amplificarii chitarei electrice. Aceasta datorie a fost recunoscuta si rasplatita de numeroase grupuri engleze si americane in anii 1960.
A exsitat stiluri diferit de rock'n'roll, provenite din Memphis, Chicago si New Orleans, fara a mai mentiona versiunile bastardizate. Dar ele au acest lucru in comun: la inceput, dupa cum scria Nick Cohn,
Rock'n'roll-ul a fost o muzica foarte simpla. Tot ceea ce conta era zgomotul pe care il facea, bataia, agresiunea si noutatea sa. Tot ce era tabu era plictisitor. Timp de 30 de ani nu puteai sa o faci decat daca erai alb, neted, bine-vorbitor si fals in privinta ungiilor tale - dintr-o data puteai sa fi negru, mov, idiot, delicvent, bolnav sau aproape orice lucru de pe pamant si cu toate asta puteai totusi sa cureti. Atata timp cat erai nou, atata timp cat aduceai entuziasm.
Tin Pan Alley riposteaza
Tin Pan Alley a ripostat inapoi: ASCAP a reusit in 1954 sa obtina versiunea lui Johnny Ray a piesei ,Such a Night' care era interzisa difuzarii; campania de rasplata care l-a ruinat pe Freed, a fost in mod esential ,ultima zvacnire a muzicii Tin Pan Alley'. Dar actiunile lor de piata s-au injumatatit intre anii 1955 si 1958; si ei au recunoscut infrangerea prin cumpararea unor companii independente ca si Atlantic sau Elektra, in timp ce le permitea acestora sa isi pastreze independenta.
Astfel Tin Pan Alley a reactionat la noua provocare in felul in care a stiut mai bine: incercand sa curete si sa interpreteze intr-un mod cat mai inofensiv. Cheia contraatacului lor a fost rock-ul pentru adolescenti sau liceeni, cunoscut si sub numele de ,Disney rock','Philadelphia rock', dupa piesa lui Dick Clark ,American Bandstand', care la apogeul ei a fost difuzata pe 105 de posturi tv si a fost complet inofensiv. A fost cantata dupa cum Nick Cohn zicea: ,de catre o clasare nelimitata de grupuri'.
Titlurile spun totul: ,Teen age crush'(Tommy Sands), ,A teenager's romance' (Ricky Nelson),'Queen of the hop'(Bobby Darin) si ,Bobby sox to stockings'(Frankie Avalon). Lieber si Stoler, o echipa de compozitori din Baltimore, au ,pop-ificat'piesele facandu-le mai tinere si putin mai albe, pregatindu-le pentru o audinenta in masa. Piesele erau cenzurate: in versiunea Comet a stilului ,Shake,rattle and roll', actiunea era translatata intr-un mod discret din dormitor in bucatarie. Pentru Presley a urmat un usor declin, un rezultat inevitabil de a fi dezradacinat din cultura sa in debaraua Holywood-ului, mai apoi Germania(in timpul stagiului militar) si camerele de hotel. Dupa cum Charlie Gillett precizeaza, ,Industria cu o indemanare tipica a ucis muzica, dar i-a pastrat numele....Pentru o generatie mai tanara decat cea care a descoperit si insistat asupra rock'n'roll-ului original a fost pacalit de catre un substitut mai usor care a purtat aproximativ acelasi nume'.
Atacul asupra rockului adevarat a depsit aceste limite. In 1959 Chuck Berry a fost arestat si trimis la inchisoare sub acuzatia de imoralitate cu o prostituata mexicanca in varsta de 14 ani; cand a iesit de la inchisoare, cariera lui a fost efectiv terminata. Jerry Lee Lewis a fost distrus de un scandal in privinta casatoriei sale cu verisoara sa de 13 ani.
Dar incercarea a fost sortita pieirii. Un anumit numar din audienta dorea muzica adevarata, astfel companiile independente erau dornice de a le satisface pofta; un grup de DJ dedicati au prelucrat legatura dintre ele.
Mai tarziu in anii 1950, noii antreprenori independenti au inceput sa dezvolte anumite legaturi. DJ-ul Todd Storz, care a pornit la KOWH Omaha la inceputul anilo 1950, dar care s-a extins catre WTIX New Orleans in 1953, mai apoi la WHB Kansas City si WDGY Minneapolis, este acreditat cu formula Top 40 in cadrul caruia topul 40 este cantat fara incetare, dar top 10 era cantat mai putin, acompaniat de identificarea postului care efectua difuzarea, reclame,sunete ciudate, ecouri, stiri la ora fixa si unele spoturi promotionale; multe dintre aceste elemente au aparut cu mult inainte de mijlocul anilor 1950, dar Top-ul 40 le-a pus pe toate impreuna. Acest lucru a redus creativitatea DJ-lor si a dus la aparitia R&B-ului si a altor genuri muzicale minoritare, creeand o tensiune intre radiourile comerciale si casa de inregistrari care a persistat. Si, logic, marile companii au regizat o revenire: cu cat mai multi bani facea muzica cea noua, cu atat marile brand-uri explodau.
|
