Figura
Formele muzicale opereaza cu structuri morfologice si de sintaxa muzicala, de la cele mai simple, la cele mai complexe, de la cele mai mici la cele mai mari.
In termeni mai accesibili putem den 717i85h umi figura, ca o silaba muzicala, care prin aspectul sau de continuum ritmico melodic, isi asuma rolul de liant al discursului sonor. Pe plan ritmic, se impune ca entitate, prin desene ritmice constante, iar pe plan intonational prin diverse formule. (ex. De pasaj, de arpegiere, etc).
Figura muzicala, este deci, o reuniune de 2, 3 sau chiar mai multe elemente ritmico-melodice, care joaca de la caz la caz roluri diferite, in modalitatea de compunere a muzicii.
ex. J.S.Bach - W.K. II, Fuga in fa
Un inteles mai larg il are atunci cand intra in componenta unor pasaje de legatura sau cu o insemnatate expresiva redusa.
ex. Beethoven, Sonata Lunii - PI
O importanta fundamentala o dobandeste atunci cand, da nastere unei figuri cu pregnanta expresiva, indeajuns de accentuata pentru a contribui direct la constituirea discursului muzical. Figura nu are independenta proprie, ci ea alcatuieste tesaturi melodice, in interiorul carora este supusa unor continue variatii.
Pe scara evolutiei in timp a artei muzicale, figura a detinut roluri importante in diferite epoci, mai ales in Evul Mediu, Renastere si epoca contemporana, sau chiar in folclorul popoarelor. In alte stiluri si muzici rolul figurilor muzicale, ramane in esenta acelasi, dar se schimba limbajul si procedeele variationale.
|
