Formele mici ale clasicismului muzical
Elemente stilistice. Privire generala
Daca in formele mari ale clasicilor (Rondo, Variatiuni, Sonata) insasi constructia si modificarile la care este supus tiparul lor aduc elemente stilistice noi, in formele mici acestea sunt in general mai putin vizibile. Aparent, aspectele formelor scurte raman aceleasi ca in perioada barocului, observandu-se odata cu schimbarea stilurilor transformari mai mult sau 545h73f mai putin adanci, formele mici raman asemanatoare sub aspect morfologic cu cele ale barocului.
Totusi odata cu orientarea clasica se produc si unele schimbari ca si unele preferinte pentru anumite tipare.
Examinand atent, transformarile de ordin stilistic se ivesc insa atat in ceea ce priveste viziunea armonica, polifonica, ritmica, modulatiile, structura melodica, etc, cat si in unele detalii ale tiparului formal.
In locul caracterelor in mare parte schematice ( dar in acelasi timp variate) din micile piese ale preclasicilor, noua epoca aduce o imbogatire pe toate planurile, inclusiv in structura, morfologie si extensiunea acestui gen de lucrari.
Privire asupra caracterelor care le imprima insusirile stilistice noi, legate de constructia formei se constata urmatoarele :
Formele monopartite sunt aplicate mai mult in liedul vocal
Ex: L.v.Beethoven "Gottes Macht und Vorsehung" pe versurile lui Gellert, op.48, nr.5 - in care ele isi gasesc inainte o utilizare fecventa, ajung aproape abandonate.
Preludiul, inventiunea - dispar aproape cu desavarsire iar forma monopartita de intalneste instrumental doar ca tema cu variatiuni sau parte constitutiva dintr-o forma oarecare, rondo, forme cu trio ( ex: tema variatiunilor din sonata pentru pian de L. v. Beethoven op.109 - fara repriza)
2. Forma bipartita mica este intrebuintata in larga masura, atat sub aspectul formei fara repriza intalnita in baroc, cat si sub aspectul formei cu repriza care constituia in baroc o raritate, in creatia clasica ea devine forma preferata, mai bine conturata.
Se poate vorbi despre maturizarea acestor forme abia incepand cu clasicii vienezi. Mijlocul (schitarea unui inceput de strofa mediana), mult mai diferentiat, mai instabil, aduce adesea un moment de scurta dezbatere a materialului tematic. Repriza prin culminatia care poate survenii uneori, produce o incheiere mai clara, mai concludenta a formei.
Ex: L. v. Beethoven Sonata pentru pian op.2 nr.1 PII masurile 1 -16
Prezenta deci a unui embrion al mijlocului si al reprizei constituie o preferinta stilistica la clasici.
3. Formele mici tripartite constituie un tipar foarte frecvent cu schema preluata din baroc. Ceea ce apare nou este preferinta pentru largirea tiparului, astfel incat mijlocul poate sa devina extins si cu un rol de dezvoltare
Formele mici tristrofice se constituie mai ales in scheme tipice cu repriza. Vechiul lied tristrofic "monopartit" ( A - A1 - A ) fara sa dispara (prezent in anumite scheme intermediare, sau explicite ), este intalnit mai rar.
Astfel, forma cu mijloc diferentiat (A - B - A) devine acum cea caracteristica. Aici strofa mediana, mai instabila, se poate largi devenind un adevarat sector de elaborare, extins ca proportii.
Ex: L. v. Beethoven Simfonia I-a op.21, Menuet; Sonata pentru pian op.2 nr.3 PIII Scherzo
Tot aici pot interveni in mod exceptional si elemente tematice intruse Ex : L. v. Beethoven Sonata pentru pian op. 2 nr.2 Scherzo - cu rol de anticipare a unei sectiuni morfologice viitoare.
O alta preferinta a clasicilor este cea pentru reprizele dinamice, schema (A - B - A variat), fara a exclude insa reprizele cu da capo.
Intalnim deci repriza dinamizata sau extinsa, dar si repriza statica apare fecvent.
De asemenea una din schemele prezente in baroc derivata a formelor in lant, schema (A- B- C ), sau forma de "Bar" : (A - A - B) devin acum aproape complet abandonate.
"Barul" (A - B - B) , (A - A - B), este prezent doar cand intr-o forma bistrofica se va repeta fie prima, fie numai a doua strofa.
4. Dispar vechile tipare provenite din muzica medievala (care apareau arareori in baroc) amintind de forma in lant: (A - B - C).
Iar unele piese de forma mica pot sa dobandeasca mai rar introduceri, mai frecvent : code si codette, care reprezinta modalitati de amplificare a schemei.
5. Multe piese in forma mica primesc introduceri si code cu extensiuni si insemnatate variabila (ceea ce se intalnea rar in epocile anterioare)
Astfel, formele mici ale clasicilor vienezi chiar pastreaza in linii mari vechea constituire din epoca barocului, ele tind spre amplificarea proportiilor, delimitarea si precizarea functiei strofelor care le compun, precum si o evidenta varietate a arhitecturii. Toate acestea se inscriu ca insusiri noi ale unui stil ce se altoieste pe vechea mostenire aducand maturizarea, cristalizarea deplina a formelor scurte.
Profesor : Liliana Barbus
Liceul de Arta
Ramnicu-Valcea
Bibliografie :
Herman.V : Formele muzicale ale clasicilor vienezi Consevatorul "Gh.Dima" Cluj 1973
Herman V. : Bazele teoretice ale studiului formelor muzicale. Ed. Muzicala Bucuresti 1982
XXX Dictionar de termeni muzicali Ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1984
Sappey.B.F Istoria muzicii in Europa Ed. Casa de Editura Grafoart 2007
Hodeir .A Formele muzicii Ed. Casa de Editura Grafoart 2007
Teodorescu - Ciocanea Livia : Tratat de forme si analize muzicale Ed. Muzicala Bucuresti 2005
|
