Ioan D. Chirescu
Dintre compozitorii români din prima jumatate a secolului al XX-lea, Ioan D. Chirescu (1889- 1980) este unul dintre cei mai populari. De la cele mai îndepartate sate, cu modeste înjghebari corale, si terminând cu amplele formatii din capitala, cântecele înflacarate ale maestrului au rasunat puternic, cântând frumusetea vietii si 242g622c harnicia. Creatia sa a crescut împreuna cu entuziasmul popular de dupa razboi, marele artist dobrogean desfasurând o intensa activitate, fie ca dirijor al Societatii corale Carmen, fie ca eminent profesor la Conservator, unde a îndrumat cu seriozitate si multa competenta un numar impresionant de studenti care l-au urmat atât în calitatea sa de dirijor de coruri cât si de animator de viata artistica.
Muzica corala a lui Ioan Chirescu cuprinde lucrari religioase, cântece de masa, prelucrari de folclor, piese miniaturale pentru coruri de voci egale si poeme corale. În toate întâlnim o caracteristica comuna, folclorul, fie ca citat, fie transformat si adaptat în mod eficient, imprimând continutului sau deosebit de expresiv, puternic ancorat în contemporaneitate, o aceentuata amprenta nationala. Ca si Dumitru Kiriac, Ioan Chirescu este perfect constient ca viitorul muzicii românesti se decide în primul rând în scoala. De aceea a compus foarte multe piese pentru coruri de copii, lucrari inspirate, scrise cu avântul creator al unui suflet vesnic tânar si cu maestria unui artist matur, ale carui idealuri nobile s-au identificat întotdeauna cu sensibilitatea poporului.
Ele pot fi clasificate astfel : coruri pentru doua si trei voci egale a cappella, coruri populare si în stil popular pentru voci egale a cappella si coruri pentru doua si trei voci egale cu acompaniament de pian.
În prima categorie amintim miniaturile Planorul, Albi porumbei, gingasi porumbei, E primavara iar, Toamna, Mama, Fata din Carpati si Ecouri sub stele.
Din cea de-a doua categorie fac parte piesele Cântecul copilariei, Patria, Cântecul Palatului Pionerilor, Rasuna codrul, Vacanta, Anii tineri plini de floare, si altele. Acestea prezinta o muzica dinamica si optimista având un limbaj armonic simplu, folosind si procedee polifonice (pe care le-a aplicat cu multa îndemânare în alte lucrari destinate corurilor pe voci egale). Prin toate aceste valoroase lucrari, Ioan Chirescu s-a impus ca fiind unul dintre marii nostri maestri ai cântecelor de copii, muzica sa rivalizând adesea cu cele mai reusite modele ale genului din literatura universala.
Ioan Chirescu s-a afirmat nu numai în domeniul corurilor de voci egale ci si prin nenumarate creatii concepute pentru formatii de cor mixt. Una dintre cele mai interpretate este piesa Dor, doruletule în tempo vioi, în care autorul reuseste sa puna în valoare sonoritatile variate ale vocilor de sopran si altist, precum si ale celor de tenor si bas.
În marele numar de piese corale create de compozitor se înscriu si lucrari cu caracter religios. Dintre acestea amintim axioane, heruvice si mai ales colindele, ce se caracterizeaza prin melodicitatea expresiva, prin modalismul interesant, originalitatea sistemului ritmic, precum si printr-o polifonie deasa pe care Ioan D. Chirescu le-a lasat mostenire.
Ca si compozitiile cu caracter laic, lucrarile de cult ale autorului atrag atentia prin maiastra scriitura corala, unde vocile sunt conduse cu eleganta si maxima eficienta, asa cum este cazul în Trei cântece de stea din Dobrogea, Fecioara azi, Raspunsuri liturgice, Liturgha în Sol major, Concert religios, Cuvine-se cu adevarat.
Activitatea sa componistica din acest domeniu trebuie legata de aceea de interpret, caci Ioan Chirescu a fost un admirat dirijor de muzica bisericeasca, care a contribuit în foarte mare masura la promovarea celor mai reprezentative opere de acest fel, apartinând atât creatorilor înaintasi cât si creatorilor din generatia sa si din generatiile urmatoare.
|
