Martian Negrea (1893 - 1973) este unul din cei mai reprezentativi maestri ai muzicii românesti. si-a însusit temeinic cunostinte în domeniul compozitiei la Konservatorium fur Musik und darstellende Kunst din Viena, cu Eusebie Mandicevski si Franz Schmidt. Dupa întoarcerea în tara îmbr 252n1321c 59;tiseaza cariera de profesor de compozitie la Conservatorul din Cluj (1921-1941) si apoi la Conservatorul din capitala tarii noastre(1941-1970). A fost distins cu premiul George Enescu pentru compozitie (1922-1938), cu Premiul de Stat (1951-1953), Ordinul Muncii (1954-1963) si cu titlul de Maestru emerit al artei (1957), în urma unei stralucitoare activitati artistice. A creat lucrari simfonice din care ne amintim în primul rând Simfonia primaverii, Povesti din Grui, si suita Muntii Apuseni; muzica de camera - Cvartetul de coarde reprezinta o reusita deplina; opera Marin Pescarul, dupa nuvela Pacat boieresc de Mihail Sadoveanu; muzica de film si de scena. A desfasurat o vie activitate muzicilogica, scriind studiul Un compozitor ardelen în secolul XVII: Ion Caioni, publicat în Editura Scrisul Românesc din Craiova, 1940, si cele doua lucrari cu caracter didactic: Tratat de contrapunct si fuga si Tratat de armonie, ambele tiparite în Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor.
Muzica corala a lui Martian Negrea cuprinde un numar mic de piese, în schimb toate ne apar deosebit de inspirate si de realizate cu o remarcabila maiestrie. Martian Negrea este un reprezentant al scolii muzicale românesti, care a reusit sa îmbine armonios în arta sa elementele scolii impresioniste franceze, reprezentate prin Debusy, Ravel, Dukas si ale neoromantismului german, caracteristice la Richard Strauss si Max Reger, cu specificele elemente ale muzicii noastre populare. Muzica sa înclina catre un pitoresc placut, strabatut de culori senine, combinate cu mult gust si fantezie. Melosul sau, fie preluat direct din folclor, fie transfigurat, ni se prezinta când mai apropiat de specificul major/minor occidental, când încadrat în moduri populare, uneori cu aspect diatonic, alteori cromatic. În tehnica componistica a autorului predomina conceptul armonic si coloritul timbral de o factura postimpresionista, cu toate acestea stilul sau ni se înfatiseaza original, nu o data expresiv si atragator. Muzica corala a maestrului ardelean poate fii clasificata în doua categorii: prelucrari de folclor si poeme corale. În prima ramura putem aminti doua piese: Foaie Verde popîlic si Ia iesi mândro pân' la poarta ambele concepute pentru cor mixt pe versuri populare. Alte creatii: Doina si Dans din Oas, Triptic bucalic, Recviemul - parastas pentru cor, solisti si orchestra.
Pe fundalul atât de divers al muzicii noastre corale, arta lui Martian Negrea se desprinde ca fiind aceea a unui creator ce poseda o maiestrie demna de admirat, precum si râvnitele amprente ale maturitatii depline. S-a impus tocmai prin faptul ca ea comunoca direct si astfel se explica succesul deosebit pe care-l are în salile de concerte. Departe de framântari zbuciumate, de coloritul tulbure sau de sensurile unui romantism disperat, adesea prezente în discursul muzical al compozitorilor contemporani, Martian Negrea a realizat o opera de arta izvorâta din idealurile estetice înaintate, ale creatorilor ce se înscriu în orbita luminoasa a unui umanism temperat. În alte cuvinte, muzica simpla, si optimista a autorului suitei Muntii Apuseni reprezinta un fidel tablou al fericirii terestre.
|
