Repere stilistice ale Romantismului
La pragul secolului al XIX-lea, ambianta istorico - sociala si culturala, circulatia ideilor filosofice denota o treptata dar structurala detasare de perioada secolului precedent, impunând eleme 929x2318j ntele constructive ale unui mod de viata, ale unei estetici cu totul noi. Este perioada numita în istoria culturii si a artelor, Romantism, moment de exceptionala importanta, prin complexitatea sa, pentru evolutia ulterioara a umanitatii. Diversitatea aspectelor, modul în care romantismul se manifesta în fiecare domeniu de cultura fac astazi, când perspectiva timpului îngaduie concluzii mai ample, destul de dificila explicarea simpla, foarte clara a fenomenului. Cuvântul romantic, care defineste de obicei o abundenta a sentimentelor, o anumita exaltare o inclinatie, catre visare sau avânt al imaginatiei, a capatat o circulatie adeseori independenta de sensul lui istoric. Însusi termenul de romantic ridica o serie de probleme, acceptiunea lui fiind diferentiata de-a lungul secolelor, pana la definirea sa în sensul întelesului actual. Astfel, înca în sec. al XVII-lea, "romantic" era în Anglia amatorul poeziei cântate, numita "romanta cavalereasca". Acceptiunea curenta a acestui secol (si în parte a secolului al XVII-lea) este de a defini prin "romantic" înclinarea spre straniu, absurd, fals. Derivat din termenul de "romance" (roman de curte sau, pe de alta parte, romanta cavalereasca), termenul poate avea totodata si întelesul de pitoresc ("romanesque"). A doua jumatate a sec. al XVIII aduce o schimbare de atitudine, "romantic" însemnând pitorescul naturii, apoi cuceririle imaginatiei. La aceasta se adauga utilizarea epitetului "romantic" de Jean Jaques Rousseau, pentru a defini o stare subiectiva. Insusi Dictionarul Academiei Franceze adopta termenul, în 1798, drept un cuvânt care desemneaza locuri si peisaje care amintesc de scrieri din poeme sau romane. In istoria cuceririi treptate a drepturilor moderne pentru folosirea actuala a acestui cuvânt, contributia cea mai însemnata este cea a lui August W. Schlegel si a lui Friedrich Schlegel, care au formulat în lucrarile lor de estetica si filosofie teoria noului curent, în antagonism cu literatura clasica. De-abia pornind de la aceste formulari, treptat apare, alaturi de epitetul "romantic", un cuvânt nou, destinat unei epoci noi - Romantismul.
Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica, ideile utopice. Daca secolul XVIII a fot marcat de obiectivitate si ratiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emotie si de eu-l interior.
Miscarea Sturm und Drang (literal, furtuna si imbold) este considerata a fi precursoarea Romantismului în Germania.
|
