Si-a inceput educatia muzicala cu organistul satului, iar la varsta de zece ani a fost trimis de tatal lui sa locuiasca la Busseto, unde-si va continua studiile muzicale sub protectia lui Antonio Barezzi, comerciant si iubitor de muzica, prieten al familiei Verdi. In anul 1832 se prezinta la conservatorul din Milano, dar unde va fi respins. Va ramane doi ani aici si va studia in particular. In aceasta perioada incepe sa lucreze la opera "Oberto". In anul 1834 se intoarce la Busseto si este numit aici maestru de muzica al comunei. O data cu terminarea operei "Oberto" acest tanar compozitor castiga si admiratia lui Bartolomeo Merelli, impresar la Scala din Milano. Aceasta ii propune lui Verdi un contract pentru a compune trei opere, la un interval de trei luni una dupa alta. "O zi rege" este prima piesa muzicala - opera comica - scrisa de Verdi la comanda. Acesta va fi un esec, care il va marca puternic. Insa Merelli nu-si pierde increderea in el si-i prezinta un libret pe care compozitorul Otto Nicolai il refuzase. Astfel se va naste "Nabucco" (1842 cu care Verdi va lua prin surprindere lumea muzicala italiana. Pentru acesta opera, Verdi a folosit o orchestra de dimensiuni apreciabile, creand o muzica mult mai ampla si mai puternica decat oricare alta creatie de belcanto realizata pana atunci. "Nabucco" continea si aluzii politice, ceea ce facea din autorul sau un simbol al rezistentei impotriva dominatiei austriece. Era atat de pro-italian, precum era Wagner de pro-german. Curand, melodia corului "Va pensiero" a inceput sa fie cantata in toata Italia, transformandu-se intr-un imn al rezistentei. Pentru multi italieni, Verdi simboliza el insusi aceasta stare de spirit si, cativa ani mai tarziu, numele lui a fost prezentat intr-un acrostih: Vittorio Emmanuelle, Re d'Italia. Dupa "Nabucco" Verdi a scris alte doua opere de succes "Lombarzii" (1843) si "Ernani" (1844), aceasta din urma facandu-l cunoscut si in afara Italiei. Dupa "Ernani" au urmat cateva opere mai putin reusite, chiar si esecuri, insa in 1847 a compune "Macbeth". Este o opera tenebroasa, neconventionala, ceva nemaiintalnit. Urmeaza o serie de opere care, cu exceptia "Luisei Miller" (1849), nu s-au mentinut in repertorii. Apoi, in anii 1851-1853 au aparut primele trei opere ale maturitaii sale creatoare - "Rigoletto" (1851), "Trubadurul" si "Traviata" (ambele terminate in 1853). Acestea au facut din Verdi singurul compozitor de opera care se putea compara cu Meyerbeer in privinta popularitatii. Publicul nu se mai satura ascultand-ui operele. Creatia sa acum, va deveni mai ampla, mai bogata in sunet, cu lucrari mai lungi si ambitioase. In anul 1857, compune "Simone Boccanegra" si cu toate ca aceasta va fi un esec, se va remarca totusi prin ansambluri de o senzualitate incantatoare, pe care Verdi nu le mai realizase pana atunci. Doi ani mai tarziu finalizeaza opera "Bal mascat" a carei premiera avut loc la Roma. Aceasta lucrare este o opera plina de idei spumoase, marcata de profunzimea lirismului. Urmeaza apoi in 1862, "Forte destinului", iar in anul 1867 opera "Don Carlos". Dupa o perioada de patru ani, Verdi apare cu o noua creatie, "Aida" (1871) realizata pentru noua cladire a operei din Cairo. Aceasta lucrare devine cea mai populara opera a sa. Vor urma "Otello" (1887) si "Falstaff" (1893). In "Otello", cea mai mareata dintre operele sale, Verdi a condensat toata experienta acumulata pe parcursul intregii sale vieti. I s-a oferit cel mai bun libret scris vreodata, in care a introdus o combinatie de drama, impetuozitate si compasiune. "Falstaff" este un fel de pozna, ceea ce biologii numesc capriciul varstei. Nimeni nu se mai astepta ca Verdi sa mai scrie o opera, si mai ales o comedie atat de netipica pentru intreaga sa creatie. Totul este subtil, rapid, plin de licariri, de rasete dispretuitoare, de umor. Reprezinta un comentariu asupra vietii, insumarea unei cariere, o gluma civilizata, in care se subintelege tristetea. Desi aceasta incheiase ciclul de opere, Verdi nu abandonase scrisul. A mai compus un Te Deum si a terminat patru piese religioase, publicate ulterior sub titlu "Patru piese sacre". A ramas in istoria operei, drept cel care a dominat jumatate de secol teatrele din Italia, pentru ca mai apoi sa cucereasca aplauzele intregii lumi.
|
