Balada "Negru Vodã"
Text: N. Covaci / popular
Negru Vodã si-a lui ceatã,
Toti voinici cu fruntea latã,
Si cu ghioage groase, drepte
Si cu plete lungi pe spete
Suie creasta muntilor
Muntilor, cãruntilor,
Si trecând peste hotare
Voinicilor strigã tarel;
Alelei, voinicii mei,
Mândri puisori de zmei,
Ia vedeti cele câmpii
Zmãltate cu iasomii,
De dusmani ce sunt cuprinse
Si de flãcãri ce-s încinse.
Acolo-s ai vostri frati,
Toti voinici ca brazi-nalti,
Ascultati suspinul lor,
Jalea si-a lor aprig dor.
Ghioagele vi le-apucati,
Arcele vi le-ncordati,
Foc în dusmãnie dati ,
Si din tarã-i alungati,
Si pe frati de ei scãpati.
Ostasii cum auzeau,
Ghioagele si le-apucau,
În dusmani se nãpusteau,
Ca pe-o pleavã-i vânturau,...
Pe câmpii cu iasomie,
Când stã soarele-n chindie,
Ca frati buni se-mbrãtisau,
Si tara o stãpâneau....
