CALTUN
Lumea toata ne intreaba, iar si
iar plecat
Iara noi lor le raspundem, muntii ne sunt frati.
Caltuneilor le place viata sus pe creste
Pentru noi muntele este taramul de poveste
Hai cu noi unde ciobanul isi pazeste turma
Hai si tu cu noi, mai frate, sa cunosti natura.
Sa le spui acelor care se-nrudesc cu ura
Ca remediu-i unul singur, sa iubesti natura.
Hai cu noi la drum, o sa-ti placa tare
Nu esti in Caltun, nu e suparare
Hai si tu cu noi, sa fim impreuna
Ne uneste sigur cantecul de struna.
Pe piscuri inalte mereu vantul
adie usor
Si freamatul frunzelor e farmecul muntilor.
Ziua si soare, prin nori se-arata
Noapte si luna de lume uitata
Stele pe cer, din nopti framantate
E dorul de munte.
Prin ger si prin ceata coboara si suie
E capra neagra, naluca haihuie
Vantul o bate, ploaia o spala
E capra neagra.
Toamna coboara din piscuri carunte
Si codrul adanc urma-i ascunde si-adulmeca aer cu nari frematande
E capra neagra.
Pe cetina de brad mi-am scris iubirea, s-o spuna vanturile
tuturor
Bat de chibrit ce aprinde nemuriere, mi-e sufletul de note vorbitor.
Iar trupul, bantuie pe poteci, pandind fara odihna de jivine
Tu, calatorul, peste mine treci, si iei povestea vantului cu tine.
Si o sa cobori pe sfori de alpinist, uirand-o in
refugiu sub o stanca
Cel ostenit sa site ca exist, sa-i cint de mama focului si inca.
Despre mine, cea buna si rea, ca o ploaie de vara pe cetini
La raspintii de raiuri o stea, in rucsac cu un pumn de
prieteni
Pe vai, prin paduri, pe poteci si
pe creste.
Pasii ni-i pierdem mereu.
Carpatii inalti, un taram de poveste
Strabatem oricum un traseu.
Noi suntem nebunii
Dupa munte, natura si culmi
Hai cu noi la drum
Noi sunte Caltun.
Si vara si iarna, pe jos sau pe schiuri
Muntii ne-asteapta-nsoriti
Ne place-n cabane ne place si-n corturi,
De stanci sintem indragostiti
I-auziti cum cinta muntele, pasarele, i-auiti cum geme
doina-n cuib la ele
I-auziti cum suna cintul de izvor, i-auziti cum striga glasul muntilor
Asta e balada unui trist cioban care-s duce-n munte turma an de an
El ne povesteste de trei ciobanei si de-o miorita ce statea cu ei
Se facea ca doi i-au tradat pe-al treilea, pentru nite oi i-au gasit lui
moartea
Muntele atuncea nestiind tradarea l-a primit la sinu-i, ia-scultati-i jalea
I-auziti cum canta muntele, pasarele, i-auziti cum geme doina-n cuib la ele
I-auziti cum susura cantul de izvor, i-auziti cum stringa glasul muntilor
Seara
si-a lasata, peste sat, umbrele la sfat.
Discul auriu a lasat totu-ntunecat.
Stelele timid apar. Luna-ntr-un hambar
Isi strecoara razele, noaptea biruie.
Totu-i adormit, impietrit, dupa asfintit.
Riul s-a oprit, linistit, totu-ncremenit.
Numai fumul, jucaus, vesnic in urcus
Se avanta dintr-un horn peste cei ce dorm
Vreau sa ma vad alergand prin
padure
Pe vreascuti sa calc si pe
La poalele muntelui zorii din urma sa-i prind.
Din urma sa-i prind si sa-i rog sa nu plece,
Racoarea si roua un pic sa mai stea,
Prin vai, dimineata un strop sa mai lase din ea
Si-am sa plec de-acasa miine,
Cu rucsacul si cu-n ciine
Sa ma duc in lumea larga,
Urma ca sa mi se piarda.
Si zorii-au plecat, n-au putut sa ramina
S-au dus mai departe cu ultima stea
Din urma-n galop sa-i ajunga, lumina venea.
Pe loc am ramas si din urma privind
Ii cheama inapoi, ei de drum isi vedeau
Mi-au zis sa-i astept, rabdator prina
Dis de dimineata au iesit pe drumuri calde si desculte,
primele ninsori
Bate dinspre munte vifor de parfumuri, degetele tale-s teascuri pentru flori
Te-am schimbat pe munte, dar s-au spart lumina de timpanul verii ce abia s-a
dus
Te dezbraci de fructe asumindu-ti vina; carele sunt pline si le-a luat pe sus.
Peste dor ciobanul, coborand la stana de la gura sobei,mirosind
a lut
Mestecand in tuciuri soarele si luna si ceva ninsoare buna de baut.
Foaie verde coji de nuca
Inima mi se usuca
Si m-apuca-un dor de duca
Cand vad cit gunoi arunca
Populatia, in picioare
Expunand burta la soare
Si la munte si la mare
Transpirand intre gratare.
De gunoi gramada-i mare
Si propun indicatoare
Diferenta sa se vada
Intre iarba si gramada.
Iarna, ce noroc ca vine
Mai imprastie din multime
Si se-asteapta cu zapada
Se acopera gramada
Nu-i nimic, la primavara
Populatia vine iara
Si se-apuca de gratare
Sa faca gramada mare.
Unii oameni pleaca, altii doar revin
Unora le trece vremea, pentru altii chin
Cam asa-i Caltunul, oameni diferiti
Dragostea de munte insa-i tine-uniti
Cred ca e normala o diversitate
Si mult pretuita-i cand e in unitate
Cam asa-i Caltunul, oameni diferiti
Dragostea de unde insa-i tine-uniti.
Sintem doua sute, activi mai putini
Bine-ar fi o suta, dar activi deplin
Dragostea de munte insa-i tine-uniti
Incheiem povestea in ton optimist
Constienti de faptul ca e realist
Cam asa-i Caltunul, ca orice miscare
Cu pretentii, mofturi, iz de afirmare.
|
