CERBUL
1.Traiau odata-ntr-o padure
Un mos batrân cu baba lui
Traiau saraci ca vai de dânsii
În adâncimea codrului.
2.Iar
Doar moartea el o astepta
Dar baba lui a vrut sa aiba
Un suflet tânar lânga ea.
3.Si soarta se-ndura de baba
Si un pui de cerb îi darui
Un pui de cerb cu stea în frunte
Gonit din codru si ranit.
4.Si mosu-l saruta pe frunte
Si baba-l îngriji si ea
L-au îngrijit cu multa mila
Si ranile i-au vindecat.
5.Dar într-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui împarat
Trecu cu oastea si cu curtea
Si cu ogarii la vânat.
6.Da-mi mie cerbul, mai mosnege
Si-ti dau pe el tot ce-ti doresti
Îti dau averi îti dau si cinste
Si ostile împaratesti.
7.Dar ce sa vezi minune mare
Întreaga curte ce vazu
Cum cerbul nostru da din coarne
De parc-ar spune "nu vreau, nu".
8."Nu vreau sa merg la curtea voastra
Nu vreau sa merg la împarat
Voi m-ati ranit la vânatoare
Ei ranile mi-au vindecat."
9.Mai trebuie sa ai un suflet
Un suflet bun si iubitor
Ca sa poti fi iubit de oameni
Si de podoaba codrilor.
|
