Copilul muntilor
Eu sînt copilul muntilor
si prin fisuri m-avînt
De moarte eu habar nu am
si de aceea cînt
Pe munte eu ades-m-avînt
C-o fata-n coarda mea
Ma uit la ea cu interes
si corzile le-ncurc
De voi cadea vreodata jos
si voi muri pe loc
Voi sa ma duceti iarasi sus
si sa-mi cîntati cu foc
Iar tu copila, draga mea
Sa nu-mi plîngi la mormînt
Sa-mi pui la cap o stînca grea
Altfel ma scol si cînt
Iar voi, prietenii mei dragi
În munti cînd v-avîntati
De mine sa va amintiti
si-un iodler sa-mi cîntati
Vor trece anii si vom fi
Voi tineri eu batrîn
Dar tot atunci ca-n prima zi
Vom hoinari pe drum
|
