DAR POATE NU MAI SUNT CUVINTE
DAVID CONSTANTIN
2002
Au trecut anii, timpul zboara
Eram frumosi, eram tineri
Īmi amintesc a fost o va 151h74b ra
Cea mai frumoasa dintre veri
Ne īnālneam īn zori īn gara
Galagiosi īn tren urcam
Nu ne pasa de-nghesuiala
Cu gāndul doar la munti eram
Eram prietenosi si sinceri
Doar din priviri ne cunosteam
Iar daca aveam si o chitara
Doamne ce fericiti eram
Daca erai timid sau singur
Ori plictisit daca erai
Daca n-aveai nici chef, nici voce
Dupa un rom de toate aveai
Aveam un dor ce nu se stinge
Nici chiar acum cānd e tārziu
Acum cānd peste tāmple-mi ninge
As vrea din nou prin munti sa fiu
Dar cānd īn munti se lasa seara
Iar soarele e īn amurg
Aud parca si-acum chitara
si cīntecele īnca-aud
Dar poate nu mai sunt cuvinte
si-n noi ubirile-au apus Dar ne aducem īnca-inte
Vroiam sa fim pe munte sus
|
