Dor de duca
Când pe lume am venit, o zâna mi-a poruncit,
Sa n-am liniste si pace, pâna no-i gasi ce-mi place,
S-am în mine-un dor de duca, asta a 232f51c fost a ei porunca.
Înca din copilarie alergam descult prin glie,
M-ascundeam în lan de grâu si ma balaceam în râu,
Mi-amintesc de-a ei porunca si pornesc grabit prin lunca.
R :Dor de duca, dor de duca, unde dracu sa ma duca,
Piscuri se înalta-n zare, mândre stralucesc în soare,
si semete ma îndeamna, i-a poteca spre cabana.
si-am ajuns la-ntinsa mare, unde soarele rasare,
Pescarusii-n zbor tipau, gândurile-mi rataceau,
Totul rascolesc în mine, si-am pornit spre largi coline.
Viscolul mi-alinta fata, Doamne ce frumoasa-i viata,
Gerul se patrunde-n mine, sângele îmi curge-n vine,
Hainele de vânt sunt roase, ploaia îmi patrunde-n oase.
Hoinarind prin munti hai-hui, nu duc dorul nimanui,
El mi-e sora, el mi-e frate,de munte nu m-as desparte,
Aici as vrea sa traiesc, Doamne cât îl mai iubesc.
Drumetule sa n-ai frica, muntele nu-ti poarta pica,
Apele nu-i tulbura, padurea nu i-o taia,
Asculta de-al meu îndemn, ca te-ajunge greu blestem.
Chiar când e cuprins de ura, si pe nimeni nu îndura,
Biciuindu-si stânca-n vânt, culcând brazii la pamânt,
De-o pornesti în sus voios, te primeste mânios.
Ţine trasnetul în mâna, pe buze are furtuna,
El priveste-n ochii mei si nu vede teama-n ei,
si-mi zâmbeste împacat: Te-am iertat ca esti barbat.
|
