De la mosii nostri noi am invatat Cand mergem cu trenul sa mergem pe blat Fiindca mosul nostru si-a invatat urmasul Cand merge la munte sa mearga cu nasul
Cand muntele ne-aduna cu vraja si cantec Cum seara isi aduna si closca puii ei Plecam fara vreo grija si fara vreun habar Cu rucsacul in spate si vant in buzunar
Cand soarele sperantei ne lumineaza fata Avem credinta-n munte si-ncredere in viata Stomacul cere hrana si noi ii dam alcool Mai tare ni-i vointa ca stalpul de beton
Nu! Blatul nu se face cu lasi si cu fricosi Nu trebuie sa tremuri cand nasu-i fioros Caci imblanzit se lasa ca leul de dresor Cand isi primeste plata din partea tuturor
Cand trenul ne alinta cu zgomote de roti Ne-nveselim si sigur acelasi gand e-n toti Dorim sa fie soare si cerul fara nori Sa mearga trenul iute, fara supracontrol
Dar de ne-nfrunta nasul, cu el noi ne vom bate Ne facem loc prin lume miscand mereu din coate Aici ne este locul, in ultimul vagon Mai tare ni-i vointa ca stalpul de beton
Suntem, de e nevoie, lipsiti de buletine Cand nasului ii pare totalul prea putin Avem contract pe viata si vrem sa-l respectam Si-n lupta cu controlul batuti noi nu ne dam
De vei veni acolo cu mine-n varf de munte Sa stii ca nu e rau si o sa-ti para bine Iar daca pe obraji ti-o siroi sudoare Sa ai credintan munte, sa ai credinta-n mine
