IUBIREA CEA MARE M.Vintila C F
1.Azi va spun si eu o-ntâmplare c-un baiat si-o fata Am F G
Cum nu a mai fost si nu
va fi nici când
Se stiau de mult dar aici la moara-ntr-o vacanta
S-au privit în ochi si s-au trezit tacând
F C Am C
S-au privit si s-au placut iar apoi când au crescut
Am C F G
Au aflat ca-n viata drumul lor e la început
Si venea
val dupa val sa îi vada stând la mal
C F C
Ei traiau
un vis ce si-l doreau fara de final.
2.Banuiti si voi ca la nunta lor întreg pamântul Flori
a asternut în calea lor covor
Au ajuns si ei oameni
mari si au copii minune
Au trait asa cum s-au iubit arzator
Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamânt
De prea multa fericirea lor
te trezesti cântând
Au ajuns al lumii mit simplu si deosebit
Ei au fost atât doi oameni vii care s-au iubit.
3.Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamânt De prea multa fericirea lor
te trezesti cântând
O întrebare as avea: Nu suntem si noi asa?
Cine oare, sa-mi raspundeti voi, ne
va împiedica?
