IUBIREA CEA MARE

IUBIREA CEA MARE

M.Vintila

1.Azi va spun si eu o-ntâmplare c-un baiat si-o fata

Cum nu a mai fost si nu va fi nici când

Se stiau de mult dar aici la moara-ntr 818b17i -o vacanta

S-au privit în ochi si s-au trezit tacând

S-au privit si s-au placut iar apoi când au crescut

Au aflat ca-n viata drumul lor e la început

Si venea val dupa val sa îi vada stând la mal

Ei traiau un vis ce si-l doreau fara de final.

2.Banuiti si voi ca la nunta lor întreg pamântul

Flori a asternut în calea lor covor

Au ajuns si ei oameni mari si au copii minune

Au trait asa cum s-au iubit arzator

Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamânt

De prea multa fericirea lor te trezesti cântând

Au ajuns al lumii mit simplu si deosebit

Ei au fost atât doi oameni vii care s-au iubit.

3.Fericiti ca ei nu sunt prea multi oameni pe pamânt

De prea multa fericirea lor te trezesti cântând

O întrebare as avea: Nu suntem si noi asa?

Cine oare, sa-mi raspundeti voi, ne va împiedica?