Imnul Bucegilor

Imnul Bucegilor

Popa Adrian

Daca ai un dor ce te framînta

Nu mai sta ca-i drum obositor

Hai cu mine prietene pe stînca

Pe cararile Bucegilor

Pe carari umblate doar de ciute

Sub aripa Caraimanului

Ai s-auzi povesti nemuritoare

Spuse chiar de glasul muntelui

Cînd Bucegii dau zvon de piatra si izvoare

Oriunde-ai fi, raspunde la a lor chemare

Caraimanul, Costila ascunsa sub un nor

si Morarul te vor primi la pieptul lor.

Pe platou la mare înaltime

Babele la sfat s-au adunat

Nu mai Baba Mare sta deoparte

si-si pune întrebari neîncetat

Oare Sfinxul care tace-ntr-una

si priveste-n zari nepasator

Se iubeste-n taina cu Batrîna

S-au le face curte Doamnelor

Jos la Pestera ce-a-ntunecoasa,

Sta batrînul schit uitat de ani

Aici doina-ti pare mai duioasa

Îngînata de batrîni ciobani

Parca-i staretul cu barba alba

Adîncit în rugaciunea lui

Spune ce, cu vorba lui domoala

Pravila straveche-a muntelui

Pe Morar în nopti cu luna plina

Sau pe brînele Bucsoiului

Vin scaldate parca în lumina

Zînele din Valea Cerbului

Au pe cap cununi de campanule

Iar în plete flori de colt de-argint

Capre negre în virf de creasta sura

Strajuiesc în noapte locul sfînt.

De la vîrfu Omu hat în zare

Dunarea albastra poti s-o vezi

Piatra Craiului si Piatra Mare

Fagarasul, cu-ale lui zapezi

si hoinarind prin munte pe carare

Cînd în vale-o cruce-ai întîlnit

Nu uita sa pui macar o floare

Pentru cel ce muntele-a iubit.