Imnul blatistilor
De la mosii nostrii noi am învatat,
Când mergem la munte sa mergem pe blat.
Caci si mosul nostru si-a-nvatat urmasul,
Când merge la munte sa mearga cu Nasul.
Când muntele ne cheama cu vraja si scântei,
Cum îsi aduna o closca puii ei.
Plecam fara de grija si fara de habar,
Cu rucsacu-n spate si vânt în buzunar.
R:Traisca-n libertate si-n liniste blatistii,
Traiasca viata-n munte, traiasca alpinistii.
Când soarele sperantei ne lumineaza fata,
Avem credinta-n munte si-ncredere în viata.
Stomacul cere hrana si noi îi dam alcool,
Mai tare ni-i vointa ca stâlpul de beton.
Caci blatul nu se face cu lasi si cu fricosi,
Nu trebuie sa tremuri când Nasu-i fioros.
Caci îmblanzit se lasa ca leul de dresor,
Când îsi primeste dreptul din partea tuturor.
Când trenul ne alina cu zgomotul de roti,
Ne-nveselim si sigur acelasi gând e-n toti.
Dorim sa fie soare si cerul fara nori,
Sa mearga trenul iute fara supracontrol.
De ne înfrunta Nasul, cu Nasul ne vom bate,
Ne facem loc prin lume miscând mereu din coate.
Aici ne este locul în ultimul vagon,
Mai tare ni-i vointa ca stâlpul de beton.
Suntem de e nevoie lipsiti de bulletin,
Când Nasului îi pare talonul prea putin.
Avem contract pe viata si vrem sa-l respectam,
În lupta cu controlul, batuti noi nu ne dam.
De vei venii acolo cu mine-n vârf de munte,
Sa sti ca nu e rau si o sa-ti para bine.
Iar daca pe obraji ti-o siroii sudoare,
Sa ai credinta-n munte, sa ai credinta-n mine.
|
