În umbra marelui URSS
mi,Re,la,Do,Si.
Sol,Re,mi
Stau singur si ma-ntreb, de ce-am plecat de acasa,
Sa fie blestemul, de veacuri ce ne-apasa.
Caci n-am gresit, cu nimic, doar cât am patimit.
Hulit am fost, fara rost, de cei ce i-am iubit.
Apus peste apus, ce iute trece timpul,
si zorile s-au dus, ce rece bate vântul.
Am asteptat, înfrigurat, sa ma întorc-napoi.
M-ati judecat, condamnat. Dar cine sunteti voi?
R:Caci timpul vostru s-a scurs,
În umbra marelui URSS,
Dar ghearele v-au ramas,
În orice-mbratisare, astazi doare,
Sarutul pe obraz.
Dar dati-mi viata-napoi,
Ce-am risipit pentru voi,
Uitând de dor si nevoi,
Ani de pribegie, înca o mie,
Mult a mai ramas.
Cazut-au frunzele, le-a risipit furtuna,
Unde-s sperantele, n-a mai ramas nici una.
Un gând subit, nerostit, ma-ncremeneste-n loc.
Ce-am asteptat, ce-am visat, nimic nu s-a schimbat.
R:Dar dati-mi viata-napoi,
Ce-am risipit pentru voi,
Uitând de dor si nevoi,
Prieteni de betie, dintr-o mie,
Câti am mai ramas.
R:
|
