ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
LA ŢĂRMUL MĂRII Costica Montaniard
La tarmul marii valurile aduc,
Trupuri de scoici ucuse si de 939j93j alge
Când soarele în flacari coboara în amurg
si pescarusi tipa printre catarge.
sirul de pasi tacuti, marea încet l-a sters
Sperante pe nisipul ars de soare
O ultima amintire, o urma pe nisip
Desi valul a sters-o, înca doare.
R: si mi-amintesc de veri promise
Când ne faceam atâtea vise
Sarutul tau de gust amar si sare
De valul marii înspumat
Ce într-o clipa a destramat
Un legamânt uitat pe-un tarm de mare
si-mi amintesc adese ori
Când ne gasea soarele-n zori
Privind în nopti la stele cazatoare
Eram o singura fiinta
si-aveam o singura dorinta
Când uneori cadea o stea în mare.
Se lasa înserarea, tacut si trist alai
Ziua ranita se stinge si moare
Din larg spre tarm vin valuri ce par salbatici cai
Ce ies cu coamele albe din mare.
Meduzele par lacrimi ce cad pe-al marii fund
Corabiile noastre se scufund
Suntem doua clepsidre într-un târziu amurg
Din care ultime lacrimi se scurg.
|
