Mi-e draga padurea
mi,Sol,Re / Do,Sol,Re,mi
Sol,Re.la
Mi-e draga padurea si murmurul ei,
Rucsacul ma-apasa, bocancii-mi sunt grei,
Strabat iar poteca vreau muntii sa-nfrunt, }
Si linistea pietrei din nou s-o ascult, }bis
R:Iolario....
Pornesc catre creste cu dorul hoinar,
Si fluier intr-una si nu am habar,
De vantul mi-aduna deasupra nori grei,
De ploua sau ninge nu-mi pasa de ei.
Nu sunt niciodata prea singur in munti,
Ma-ntampina brazii si snepeni marunti,
Izvorul ma-ntreaba urcusul de-i greu,
Si-asteapta raspunsul din cantecul meu.
Caci cantul mi-e vesnic tovaras de drum,
Il cant la tot pasul, il cant si acum,
El stie tot dorul din sufletu meu,
Mereu e cu mine, la bine, la greu.
|
