Muntele meu drag
Ma întorc la tine, muntele meu drag,
Cu piscurile scaldate în soare.
Cu miresme proaspete de flori si brad,
Cu soapte de râuri si izvoare.
La, la, la...
As vrea sa urc pe crestele înalte,
Deasupra norilor si-a zarilor albastre.
Sa uit de tot ce-i trist de griji si de nevoi,
De ritmul agitat al lumii noi.
E-un echilibru care ma-nfioara,
si ma face sa fiu fericit.
Da, muntele meu drag ma-ntorc la tine,
si din nou ma bucur ca exist.
Da, muntele meu drag ma-ntorc la tine,
La brazii tai, la maretia ta.
si-nvat sa fiu si eu la fel ca tine,
si bun si drept si demn maria ta.
|
