Omagiu lui Emilian Cristea

Omagiu lui Emilian Cristea

Cuvintele-s desarte, sarace si straine

Cu ele un portret nu pot sa-ti fac

Doar vîntul printre creste va sti cum e mai bine 232w2222c

Sa se alinte-n barba ta de dac

Unde te-ai dus zeul meu pamîntean

De ce-ai lasat muntii goi

Moartea-n genunchi o rugam an de an

Sa te aduca-napoi

Drumetule si tata al visurilor mele

Sa nu ma certi un viers de ti-oi cînta

Caci slovele sînt scrise cu lacrimi printre ele

Chitara sta sa plînga-n mîna mea

Cararea sus pe stînca te stie si tresare

Ma-ntreaba unde esti si-atunci te strig

Iar eu nu stiu parinte sa-i spun nici ce te doare

Daca ti-e sete sau daca ti-e frig

Desi te-ai stins din lume plecînd în constelatii

Noi te strigam mereu - Emilian

Caci ai ramas un un nume cutreierînd Carpatii

Un ecuson pe-un piept de muntoman