Omagiul alpinistilor cazuti in Crai
Pe cararea codrului,
Printre flori de colt si stanci.
Spre inaltul cerului,
Urcau Piatra Craiului,
Oameni duri ai muntelui. 737b14h
R:Dar tu nu vei mai urca-n traseu,
Coarda nu te-o mai lega de noi.
Stanca tea oprit pe veci,
Intr-ale sale brate reci.
Muntele-a cerut tribut,
Ca-asa-i legea muntelui.
Iar calatorul de sus a platit cu viata lui,
Frumusetea muntelui.
Trandafir negru in zare,
Ma atrage, il doresc,
E amurg si-apune-n zare.
Mare, rosu, ingeresc,
Iar peretele de stanca,
Eu as vrea sa-l cuceresc.
R:
Nori negrii se adunau,
Cerul il acoperea,
Ploaia-n valuri revarsa.
Priza buna n-ai avut,
De pe stanca ai cazut,
Si-acum nu vei mai urca.
R:
Si-acum tie, erou scump,
Iti aduc omagiu sfant.
Esti un idol mult iubit,
Ai plecat, ne-ai parasit.
Ai murit, drag alpinist,
Si-acum pare totul trist.
R:
Alpinistii intristati,
Vor canta cantecul tau,
De prietenia taIsi vor aminti mereu.
Si ani multi vor trece-n zbor,
Dar pe tine, alpinist,
Prietenii nu te-au uitat.
R:
|
