PADURE NEBUNA
1.O vara întreaga m-a tinut padurea
Cu fata în iarba si gândul aiurea
Iar acum în toamna la plecare
Se tânguie ca ma rup din inima ei si o doare.
R: Padure, padure nebuna
În fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza mânata de vânt pe potecile tale.
2.În fiecare noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se-astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis.
3.Voi veni în fiecare dimineata
Uneori ca o umbra alteori ca o ceata
Ori ca o negura, ori ca o bruma
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui padure nebuna.
|
